Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè a Russia hà invaditu l’Ucraina?

Perchè a Russia hà invaditu l'Ucraina?

In Russia, a cumbinat militare-industriale hè a vera struttura di putenza chì hà pruvucatu l'invasione di l'Ucraina. È chì ùn esitò à piegà l'oligarchi stessi, chì averia bisognu di pace per arricchisce. L'analisi di Gianfranco Polillo

L'Europa, ma più in generale l'Occidenti, avianu un sintimu di culpevule di cunfurmità cù Vladimir Putin. I segni di una aggressione rinnuvata, in u segnu di a destabilisazione contr'à l'altri paesi, era vistu dapoi qualchì tempu. L'arnesi aduprati eranu a mità di strada trà a putenza dolce è dura. Ùn hè micca destinatu precisamente à migliurà u prestigiu culturale di a Federazione Russa, ma (iè!) À "convince" l'azzioni crescente di l'elettori occidentali à votu per quelli candidati chì si adattavanu megliu à l'interessi di l'ex Unioni Suviètica. U muvimentu definitivu versu u putere duru, cù l' invasione militare di l' Ucraina, ùn era più chè a cunsiguenza logica di quellu appacimentu è a mancanza di contruzione da l'Occidenti. Elementi chì anu cuntribuitu à creà in u presidente russu, ma soprattuttu in l'entourage, chì u sustene, una illusione di omnipotenza.

Quasi un seculu hè passatu da quellu distante settembre di u 1938. Ma quelli avvenimenti, chì anu marcatu u primu fallimentu di l'Occidenti versu u Führer, sò stati un elementu indelebile in a memoria cullettiva. Sin'à u puntu chì mintuvà di Munich si mette subitu in mente a figura storta di Chamberlain, u capimachja inglese, chì s'era sbagliatu à ùn vede, soprattuttu à ùn capisce ciò chì a storia si preparava. Allora a grande illusione kantiana di a pace perpetua disarmò l'Occidenti è armò a manu di u dittatore. Un encore chì ùn deve esse ripetutu. Fate ogni sforzu per evità l'escalada di u cunflittu. Ma, à u listessu tempu, esse cuscenti di i limiti intrinseci di sta strategia.

In novu, cum'è allora, u risicu più grande hè l'effettu domino. I ghjustificazioni datu finu à avà da u Kremlin sò inesistenti. Quale hà minacciatu i cunfini di u statu ? L'ipotesi di l'entrata in l'OTAN di l'Ucraina era, à u mumentu, solu teorica. Hè necessariu un cunsensu chì ùn esiste micca trà tutti i paesi aderenti à l'urganizazione. È i Stati Uniti stessi, più di esercite una forma di pressione annantu à i so alliati, puderia fà pocu. Dopu tuttu, questu hè statu vistu in u pellegrinaghju di parechji dirigenti europei – da Olaf Sholz à Emmanuel Macron – à Mosca. Elementi di grande preoccupazione, ma ancu di forte autunumia. È in fattu si cessanu subitu – a rinunzià di Draghi – quandu l'armi facianu sente a so voce. È furzatu l'Occidenti à unisce, di novu, contr'à u postu (?) Orsu sovieticu.

Ma s'ellu ùn ci era micca motivazione per ghjustificà l'attaccu, allora chì sò i veri intenzioni di Vladimir Putin? Decifrarli hè luntanu da esse simplice. In ogni modu, in u so discorsu à a TV, u 21 di ferraghju, sò particularmente impressiunanti i riferimenti storici, chì tornanu à u principiu di u seculu passatu. Quelli applausi cunvinti à favore di Stalin, accumpagnati da a critica di e pusizioni di Lenin nantu à l'autodeterminazione di i populi, ci lascianu stupiti. Riturnemu davanti à u 20u Cungressu di u CPSU, u principiu di quellu prucessu di stalinizazione, chì, oghje, Putin pare mette in quistione.

È tandu u suspettu chì vulete rimette e mane di u clock hè più cà fundatu. In Mosca, forse si pensanu novi fruntiere. I stessi chì caratterizavanu u perimetru di l'antica Union Soviètica. Cù un salto in daretu più di trent’anni. È a riafirmazione di a duttrina di a "sovranità limitata" per esse appiicata à tutti quelli territorii chì, in qualchì modu, puderianu tentatu l'espansione di a "grande mamma Russia". Terminu usatu micca per casu. Questa hè a cultura più prufonda di quelle terre. Cusì putente ch’ellu hà fattu, cù Lenin, una trasfurmazioni prufonda, in nome di u « pupulisimu », di u corpu stessu di duttrina di u marxismu, chì avia carattarizatu a Siconda Internaziunale.

È oghje chì hè sempre u filu cumunu chì cullighja avvenimenti distanti: Ungheria in 1956, Cecoslovacchia in 1968, Afghanistan in 1979 – 89. È a strategia militare seguita hè identica, chì, à u turnu, presuppone una struttura upstream militare ferma, più o menu. , invariable. Elementu veru di continuità di una longa storia. A grande putenza è a mobilità di e forze cunvinziunali – tanki, logistica, missili, aviazione è marina – capaci di cunquistà rapidamente avanzati simplici, è dopu prutegge, cù dissuassioni nucleari. Pensate à u Vietnam. Quale hè dispostu, oghje, à more per Kiev, currendu u risicu di cascà sottu à ciò chì hè "l'arma di a fine di u mondu" ?

Ma cumu hè ghjuntu ? In u mondu sanu, a globalizazione hè stata percepita cum'è l'iniziu di una nova era. U mercatu, o piuttostu a grande finanza internaziunale, triunfò. I cunflitti chì avianu sanguinatu u pianeta in u XXu seculu sò spariti. Pudete cumprà è vende tuttu. Sè u gasu russu costa menu cà u gasu algerianu o libicu, perchè pensà, cum'è in u passatu, à una diversificazione di e fonti d'energia ? Cose fora di moda, cum'è l'idea chì u statu puderia ancu esse un sughjettu attivu in l'urganizazione di u sistema ecunomicu è suciale.

L'impurtante era u vantaghju subitu, "u pagamentu in cash" avissi chjusu Marx, certamenti micca i passi longu di strategie geopolitiche. Si pensava chì a capitale, in e so diverse forme, avia bisognu solu di pace è di tranquillità per perseguite i so fini. U cunflittu hè statu classificatu cum'è una guerra lucale, u risultatu di l'arrettu relative di certi paesi o porzioni di territoriu. Ma i grandi putenzi – pensate à a retirazzione progressiva di i Stati Uniti – ùn avianu micca interessu à fomentà quelli rivolti, chì feranu l'affari.

Un'illusione grande quant'è l'idea chì a demucrazia puderia esse spurtata. Chì u prucessu d'omologazione puderia purtà à cunverge versu un sistema di valori cumuni. Ebbè, ùn era micca u casu. In a Russia di Putin, u cumplessu militare ùn hà mai lasciatu l'arme. Era silenziu, ma luntanu da inattivu. Hà investitu in novi armamenti. Quelli esistenti sò stati rinfurzati, dendu nasce un kombinat militare-industriale (Комбинат in russo) chì hè a vera struttura di putere chì domina a scena. È chì avà ùn hà micca esitatu à piegà l' oligarchi stessi, chì averia bisognu di a pace per cuntinuà à arricchisce si, in un tentativu di riaffirmà quella egemonia di quellu tempu è e cuntradizioni gravi di u sucialismu veru avianu progressivamente demolite.

+++

INIZIATE L'ANALISI DI A MAGAZINE È L'INSIGHT IN RUSSIA, UCRAINA E GUERRA:

Perchè a Russia hà attaccatu l'Ucraina. Giulio Sapelli parla

Tutta l'affari di l'Italia in risicu in Ucraina

Chi sbatte contr'à l'interessi italiani in Russia. Quì ci sò cumpagnie è banche in a vista

Tutti i scopi di Putin in Russia (micca solu u Donbass)

Ucraina: ciò chì Putin vole veramente. L'analisi di Fabbri

Chi pienghjerà più in Italia per e sanzioni contr'à a Russia

Ucraina, questu hè ciò chì Turchia è Qatar facenu contru à a Russia

Perchè a lacrima di Putin in u Donbass hè una sfida à l'USA, a Francia è a Germania

Tutti i sbagli di l'USA è a Germania nantu à l'Ucraina è a Russia

Ukraine-Russia, e prime misure aduttate da i Stati Uniti è a UE. Dossier internu di Confindustria


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/russia-invasione-ucraina/ u Thu, 24 Feb 2022 17:26:36 +0000.