Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè ùn serà micca solu u Pianu di Riacquistu chì hà da alzà l’Italia: hè necessariu un shock fiscale

Perchè ùn serà micca solu u Pianu di Riacquistu chì hà da alzà l'Italia: hè necessariu un shock fiscale

Se u cunsumu languisce, ùn ci hè micca industria o attività ecunomica chì possa campà. Dunque ci vole à fà una piccula riflessione nantu à u pesu fiscale in eccessu, a spina dorsale di a struttura amministrativa di u paese. Perchè ùn serà micca (solu) u Fondu di Recuperazione per rinvivisce l'Italia. Analisi di Gianfranco Polillo

U bonu Gualtieri, da Via XX Settembre, puderà fà tutte e prove necessarie. Puderà medià trà Matteo Renzi, u solu chì pare interessatu da i cuntenuti di u Pianu di Riacquistu è Giuseppe Conte chì guarda di più u furmatu di u ducumentu finale, chè e scelte da fà.

À u principiu, cum'ellu serà richiamatu, l'hà ancu cuntrattati per una "struttura tecnica" capace di schjattà ogni decisione pulitica. Tandu a palla passerà à Vincenzo Amendola, chì duverà trattà cù a Cummissione Europea: prontu à azzingà, ancu solu per ùn irrisà ancu di più i varii Mark Rutte, chì sò dapoi longu in guerra.

Serà un sforzu gratificante? Sarà quellu pianu, una volta ottenuti tutti i timbri necessarii, in gradu di determinà u puntu di svolta chì ognunu aspetta ansiosu? Francamente ne dubitemu. In u megliu di l'ipotesi serà un bon eserciziu calligraficu, chì vi permetterà di spende un pocu di soldi – un pocu in debitu è ​​un pocu à u detrimentu di l'Europa – ma ùn serà mancu appena capace di determinà a ripresa chì parechji bramanu. Pessimisimu eccessivu? L'oppostu hè di sperà, sì ùn fussi micca per i rischi chì lascià andà pò alimentà.

U ritardu in a preparazione di u Pianu hè cusì evidente chì ùn deve micca esse ulteriormente stigmatizatu. Megliu chiede perchè. Da induve vene a so riscrittura cuntinua? Da un eccessu di zelu? Da un cuntrastu, in u guvernu, trà diverse ipotesi? Da a necessità di una sorta di accordu preventivu cù l'Europa, chì e so linee guida sò semplici linee guida è micca a sorte di vangelu chì certi vulerianu. Quantu hè faciule di scaricà l'incapacità di decide di l'altri. A verità hè ciò chì hè statu dettu. À u principiu era solu una mansa di fondi di magazzinu. Vechji prugrammi ministeriali scurdati in i cassetti è rinviviti per l'occasione. Parechji di i quali sò stati dighjà contemplati, cum'è trofei improbabili, in varie misure legislative.

Top secret: sò state l'istruzzioni date à i varii insiders. A paura chì qualchissia scopri ciò chì era sottu à quellu vestitu. A missione, cum'è sempre accaduta in Italia, si hè rivelata impossibile. È po davanti à u coru di e critiche, eccu a prossima operazione di tagliu è cusgitura. I prugrammi si riducenu cum'è pressati in una morsa. Cambia a relazione trà u vechju è u novu. In altre parole, u pesu di i fondi di borsa hè cuntenutu è e nuove soluzioni sò ipotizzate. Sicondu ciò chì si sà, i fondi per l'assistenza sanitaria crescenu (sempre una frazione di a dispunibilità offerta da u Mes ), i bonus sò cuntenuti è l'investimenti publichi crescenu. U Mezzogiorno ottiene l'obiettivu di 40 per centu in a distribuzione di e spese.

Videremu megliu quandu u documentu finale vene finalmente à a luce: a crisa di u guvernu si permette. Ci hè, tuttavia, una dumanda chì ferma senza risposta. Chì sò i dati di u cuntestu? Cumu pò stu prugramma è vole interagisce cù a situazione vera di u paese? Se ùn partite micca da quì, cum'è era u casu in i tempi quandu a ghjente pruvava à prugrammà contr'à a vuluntà di tanti "puteri forti", hè solu una accademia. Pò esse adupratu per qualchì piccula o grande splutazione liturale, ma scurdate chì sta dimarchja pò purtà un cambiamentu chì seria ancu indispensabile.

Eppuru ùn saria micca difficiule d'identificà alcune tendenze. In e grande è chjuche tragedie chì anu marcatu a storia di l'ultimi anni, ci sò ancu mumenti di luce è di speranza. Ùn era mancu necessariu di circalli cun a lanterna di Diogene, postu chì sò dispunibuli in e grandi basi di dati di e principali istituzioni internaziunali. Avemu usatu dati Eurostat, ma averiamu pussutu rimette in causa l'OCDE o u FMI. Nisuna differenza: l'importante era è hè u metudu di analisi. Soprattuttu, u paragone in a dinamica di i grandi aggregati di i principali paesi europei.

Ci hè un fattu chì si distingue subitu in e tendenze à longu andà. L'Italia – ùn hè micca un misteru – in termini di crescita di u PIB, hè l'ultima rota di u carru. In u gruppu di i principali paesi, da u 2008 à u 2019 perde dui punti percentuali: da u 17 à u 15 per centu di u redditu di a zona euro. A Francia è a Spagna perdenu ancu qualcosa, ma assai menu di a metà. A Germania è a Gran Bretagna, in particulare a prima, à u cuntrariu, vedenu aumentà u so bottinu. Finu avà nunda di novu, s'ellu ùn hè a cunferma di una tendenza cunnisciuta.

A novità si trova invece in i dati relativi à a tendenza di a produzzione industriale. In questu casu, in realtà, paragunatu à i paesi cuncurrenti, non solu ùn ci hè traccia di crisa. Evidentemente specificu. Ma in u grisgiu di una tendenza generale chì ùn hà certamente micca scaldatu u core, l'Italia face u megliu di tutti. Una volta chì l'indici di produzzione industriale 2015 era 100, in u 2019 u risultatu talianu era 105,2, contr'à un valore di l'Eurozona di 103,9. In questu cuntestu, solu a Spagna hà fattu un pocu megliu: 106,0. Un ligeru sorpassu chì hè statu recuperatu durante i primi dece mesi di u 2020. L'Italia, in testa di tutti, si classifica à 99,87 (100 l'indice di Dicembre 2019). A zona euro à 98,69. Spagna à 98.54. Germania à 96,63.

U mutivu di questa apparente anomalia si pò vede in a dinamica di u cummerciu internaziunale. Una volta di più, trà i principali paesi, l'Italia vanta un picculu record. Superatu solu da a Germania è in ligna cù a media di a zona euro, à so volta cundiziunatu da u pesu prevalente di l'ecunumia tedesca. In 2019, u rapportu di esportazione / impurtazione, secondu Eurostat, era uguale à 1,09 per l'Italia, contr'à 1,10 per a zona euro. Seconda solu dopu à a Germania. Benintesa, ci sò paesi, cum'è a Danimarca, l'Olanda è u Lussemburgu, caratterizati da un dinamisimu ancu più grande – ciò chì spiega a so preferenza per a "frugalità" – ma u so redditu naziunale cumbinatu hè appena più di 60 per centu di l'italianu.

Chì cunclusione da tirà? Malgradu tuttu, l'industria italiana ùn manca micca a cumpetizione straniera. Una infrastruttura, dunque, luntanu da avè bisognu di u pietosu duttore. U cuntrariu esattu di ciò chì si passa in u restu di u paese. Questu crea una domanda chì merita una risposta prima di imbarcà in i voli eleganti di u Pianu di Recuperazione. Forse una di e cause si trova in u massacru fattu da a pulitica ecunomica in l'ultimi anni nantu à a dumanda interna.

Se ùn ci hè micca cunsumu, ùn ci hè micca industria o attività ecunomica chì pò sopravvive. E dopu una piccula riflessione nantu à u pesu fiscale in eccessu, a spina dorsale di a struttura amministrativa di u paese, forse duveria esse fatta. Pusendu u tema di a so riforma generale à u centru di a riflessione. L'Europa permette o nò. Ma chì interessu averia quist'ultimu à nigà l'evidenza?


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/economia/perche-non-sara-solo-col-recovery-plan-a-far-rialzare-litalia-serve-uno-choc-fiscale/ u Thu, 07 Jan 2021 12:13:13 +0000.