Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

25 d’aprile. Quale ùn pò resiste à u tafazzisimu anti-italianu

25 d'aprile. Quale ùn pò resiste à u tafazzisimu anti-italianu

Ciò chì dicenu i Massimo Giannini è ciò chì ùn dicenu micca di l'Italia, di a Resistenza è di fora. I corsi di Teodoro Dalvecuras

"Traumu era una volta una parolla aduprata per indicà ferite fisiche gravi. Allora hè vinutu à significà situazioni particularmente stressanti chì ùn sò micca cumpatibili cù i scopi tipici di e relazioni trà l'omu. Oghje, però, hè utilizatu per riferite à l'estressi è i ceppi di a vita di ogni ghjornu. Prestu ùn significherà più nunda ". Hè cusì chì John Mac Ghlionn descrive, in u Spectator , u sviutata progressiva di u significatu di e parolle overused, o satiazione semantica.

Ancu s'ellu Ghlionn hè senza dubbitu un cunsirvatore (scrittu micca solu in u Spectator, ma ancu in u New York Post ) è, cum'è tali, citabile cun prudenza, a so predizione hà una bona chance di esse vera. In fine, stu fenominu chì nasce cù l'avidità semantica è finisce cù a sazietà s'assumiglia à u ghjocu infantile di ripetiri obsessivamente una parolla finu à ch'ella smette di cumunicà ogni significatu.

Di sicuru, ùn vogliu micca dì chì a merry-go-round of the last week around two words, « Anti-fascism and Resistance », prima, durante è dopu à u 25 d'aprile pò esse assimilatu à u ghjocu di u zitellu ; ma ùn escluderaghju micca u risicu chì isse duie parolle s'avvicinanu versu una parabola micca dissimile da quella descritta da un termu seriu è impurtante cum'è « traumu ».

In i primi quarantasette anni di l'ultima postguerra, i dui termini chì duveranu sintetizà l'ispirazione di a republica « nata da a Resistenza » anu sappiutu di mantene u so significatu, prutetti da un aura di sacralità : à signalà chì a nostra republica hè nata "ancu" da a Resistenza saria stata cunsiderata di malu gustu. A memoria di l'antifascismu hè stata affidata à i ghjurnalisti-scritturi cum'è Giorgio Bocca : un omu chì era luntanu d'infallibile, ma dotatu micca solu d'un grande talentu à scrive, ma ancu di quella cosa chjamata sensu di a prupurzione ; u sensu chì, à ghjudicà da l'elevazione brusca di AntonioScurati à l'eroi di a Resistenza è di a libertà di spressione, è da innumerevoli altri episodii, a memoria hè stata persa. Oghje hè u presidente di a Republica stessu chì, in u so discorsu di u 25 d'aprile, s'inchina, cum'è un talianu, à i "circa trècentocinquanta mila suldati, venuti da paesi luntani, chì sò morti per liberà l'Italia è u mondu l'incubo di u nazi-fascismu".

Ci sò quelli chì sò cunvinti chì sta perdita obiettiva di a sacralità verbale di a Resistenza è dunque di l'antifascismu (chì curiosamente principia cù u colapsu di a Cortina di Ferru) deve esse reagita duppiendu e dosi. Eppuru, quand'ellu succede d'una banda chì un riprisentante di l'intellighenzia di manca cum'è Massimo Cacciari s'exclama « smette di dumandà à u dirittu di rinunzià u fascismu ! è chì un cumunistu di quandu u Partitu Democràticu era chjamatu PCI, cum'è Claudio Velardi, dichjara chì « l'antifascismu hè una categuria antica è antica » è aghjusta ch'ellu hè sicuru chì u so missiavu, un veru antifascistu, « ùn si vulterà. in a so tomba" per questu a so dichjarazione, mentri d'altra banda l'editoriale di a vigilia di u 25 d'aprile in u Corriere della Sera s'intitula "Quant'anni ùn bastanu" è u testu (di Ferruccio de Bortoli) precisa ch'elli ùn anu micca. basta à fà ci "pruvà inseme – senza amnesia è distinzioni inutile – l'orrore è a vergogna per a tragedia di una dittatura chì trascinava l'Italia in guerra", o Massimo Giannini, editorialista di La Repubblica , mette in discussione cù u so contu WhatsApp intitulatu 25. April (ancu cù effetti comici descritti senza pietà da Guia Soncini), significa chì u prublema ùn hè micca solu di parolle.

Ci hè ovviamente un aspettu cummerciale è di copyright nantu à quale ùn ci hè bisognu di stà. Ci hè un aspettu puliticu chì nasce da a cunvenzione di utilizà a palanca di l'antifascismu in a guerriglia di l'opposizioni variate à a maiurità. Ma forse ci hè qualcosa d'altru. Forse a classe puliticu-intellettuale chì hè cresciuta in a postguerra nantu à e ceneri di u regime fascista ùn hà ancu finitu di digerirà u fattu, chì hè veramente miraculosu, d'un'Italia chì ùn hè micca solu surtita da a guerra mundiale cù danni relativamente limitati. , senza passà per una guerra civile cum'è accadutu per esempiu à a Grecia, chì avia luttatu cù l'arme à u fascismu à e fruntiere cù l'Albania, ma si pusò à a tavola di pace in Parigi à fiancu à l'Alliati.

Possibile chì in a memoria cullettiva di a classa puliticu-intellettuali – soprattuttu in i so cumpunenti menu lucidi – si nasce in qualchì angulu un sensu di vargogna pè a furtuna inspiegabile di un paese chì, cum'è coprotagonista di a tragedia messa in scena da Hitler. è Mussolini, riesciutu à sfilà fora, prima chì tuttu u teatru s'hè sfondatu nantu à ellu, per una porta di daretu. Da qui l'esigenza mai saziata di mea culpa, da quì a ripresa "avà è sempre Resistenza" : rituali inconscienti, un pocu nevrosi è un pocu opportunisti, indirizzati à u restu di u mondu. Perchè in fine restemu u paese di ciò chì a ghjente dicerà. Daretu à a vergogna di a « parentesi » fascista, in st’ipotesi si piattaria u traumu d’avè pussutu chjude a parentesi solu aprendu a porta di daretu.

Tuttavia, ùn ci hè nunda di vergogna. A realità hè quì per quellu chì ùn vole micca ricusà di vede. L'Italia hè stata salvata prima di tuttu da quella elite chì ùn sà induve si trova in i tempi nurmale (quelli chì sà ùn perde micca stu privilegiu spartendulu), chì ùn hà micca bisognu di leghje i ghjurnali per capisce induve hè u mondu. andendu, ma chì sò sempre stati presentati (almenu finu à avà) à appuntamenti decisivi cù a storia. Ovviamente hè statu ancu salvatu da l'antifascismu "sottocutanea" chì à u mumentu bellu guarantì una "atmosfera protettiva" à a Resistenza ufficiale, ma ancu da a resistenza senza R maiuscule di a mafia siciliana, chì prima custrinse Mussolini à mette un finisce l'assedi di u prefettu Mori è po, à u mumentu decisivu, offre à l'Alleati una basa territuriale inestimabile. In una parolla, hè stata salvata da u fattu chì ancu dopu à vint’anni di retorica fascista (ma micca solu) l’Italia, per u bè o per u male, era sempre l’Italia.

Se sta preziosa elite senza visu esiste sempre in Italia, si vede ma hè permessu di dubbità, dopu à decennii di pedagogia è ingegneria suciale à l'ombra di i PM di casa nostra è di l'eurocrati di Bruxelles…


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/25-aprile-chi-non-resiste-al-tafazzismo-anti-italiano/ u Tue, 30 Apr 2024 08:54:53 +0000.