Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Goffinomicu

Fora di risorse?

(… Soffre assai di ùn pudè mantene una relazione più assidua cun voi, ma l'impegni s'accumulanu à parechji livelli. Stu bloggu hè un esperimentu unicu : era digià quandu, cum'è prufissore d'ecunumia, avia decisu d'invistisce. tantu tempu in una attività – scienza pupulare – senza ritornu o negativu in termini di carriera.Diventa una sfida à e lege di a fisica avà chì simpricimenti ùn aghju micca u tempu chì cuntinueghja à investisce in questu. Pigliu una ora. – quellu ch'e aghju prima di andà in una presentazione di a pianta di Amazon à u latu nordu di a mo marca – per ragiunà nantu à un cumentu interessante fattu da unu di voi.U cumentu hè di qualchì tempu fà.Disgraziatamente a basura di Marco – cù una lettera maiuscola, spam. caru amicu Erik – Pombeni, Dossetti, Burgio, Smith, ecc. – e pruvucazioni idiote di u nostru amicu Pietrino Yanez, spessu lascianu daretu à quella merce ormai rara chì sò e voci intelligenti di u dissensu.quasi tuttu, ci hè pocu à aghjunghje, u A corazzata di l'austerità cumuna cumpresa hè sgrossata in modu logicu, ancu s'ellu ùn hè micca sanu puliticu, di tantu in tantu scontru qualcunu di i so naufragi, ma ùn importa mancu di spinghjelu da parte : pudemu facilmente trascurallu. Tuttavia, ci hè sempre una austerità insidiosa disfrazata da una brama per un mondu più pulitu, austerità decrescita-ecologica. Pensu di esse statu u primu à signalà quì u ligame in realtà piuttostu evidente trà e pulitiche di "verde" è di austerità. Videmu in l'idea chì i poveri anu da cessà di cunsumà perchè cunsumà inkuina, una idea ovviamente funziunale à una redistribuzione di l'ingudu in favore di u capitale finanziariu, chì in fatti – ci dicenu e cronache – finanzia disinteressatamente l'ecosistema di u mondu. Pensate ch'ellu faci per sbulicà a so cuscenza, o per migliurà a so dichjarazione di u redditu? Ne parlavamu dapoi un bellu pezzu, ma assai tempu prima, chì tanti underdogs nant'à Twitter anu amparatu à murmurà "Malthusian" in modu sbagliatu è oblicu, pensendu ch'elli eranu super cool, cum'è u poviru Pippo di a canzona (invitu à dì). chì sti epigoni underdog sò magna pars di quelli chì avemu persu in a strada, senza assai dispiaci)…

Ùn hè micca una coincidenza chì dapoi "Marco-stile" austerità – per capiscenu: u bonu babbu di una famiglia, generazioni futuri, picculi imprese inefficienti, etc. – hè sparitu da u radar, perchè ancu i servitori incaricati di a trista anu da ridere quand'elli leghjenu i carta di tissue , u circu di quelli chì volenu salvà u pianeta hà ricominciatu in gran polvera distrughjendu – se micca fisicamente, economicamente – a maiò parte di i so abitanti. Sta linea d'attaccu à i vostri portafogli è, in fine, à a nostra demucrazia, hè particularmente insidiosa perchè sfrutta e duie leve chì avemu vistu, in parechji anni di Dibattitu, esse u più putente: a minaccia esistenziale diretta, è a ignuranza.

In rifutà u degrossimu – o l'ecologismu, chì hè a listessa cosa – aghju cuminciatu à rende esplicitu u tipu d'ignuranza chì l'hà sottumessu. Ci vole assai ignuranza di a grammatica più basica di l'ecunumia per associà a decadenza ecunomica cù un mondu più sustinevule è più pulitu, è ci vole ancu una vuluntà singulare di ignurà u fattu di a realità. Ci vuleria assai pocu per capisce u fattu chì i stati "menu cultivati" è dunque più poveri facenu più impurità per u semplice fattu chì ùn ponu micca permette di tecnulugia più pulite. Ma po l'eventi di quellu "minibot mal fattu" (Claudio Borghi dixit) chì hè statu à 110% in u 2022 ciò chì vi dicia in u 2011 : " hè grazia à u prugressu tecnulugicu chì e nostre tecnulugie ponu esse menu inquinanti (vede e case teutoniche) , è chì u nostru cunsumu hè riallocatu da i beni tangibili à l'immateriali. A crescita di u PIB ùn hè più custituita solu di alti furnace è di i pianti di carbone.Hè ancu custituitu da u sviluppu di software, l'agricultura biulogica certificata (è dunque i servizii di certificazione) . educazione terziaria, energie rinnuvevuli, etc. Tutti i cunsumu cù altu valore aghjuntu, chì hè assuciatu cù a crescita di u PIB ". Nimu s'hè rimarcatu – ma u compitu di stu blog hè di signalà ciò chì nimu s'avvisa – chì u 110% hè per i grillini ciò chì u "bonu debitu" hè per Draghi : in termini dialettichi hè stata a scunfitta – menu evidenti ma più ardente – di l'altra parte di l'austerità: a decrescita. À quellu chì si ricorda ciò chì l'Orthoptera era una decina d'anni fà, u so attuale desideriu di crescita duveria veramente sona assai stranu. Ma cumu !? Ùn eranu micca i campioni di a decrescita perchè a crescita affetta ? Sò l'unicu chì si ricorda di questu ? Mi ricordu solu di l'entrevista cù i parenti di u capu orthopteronu chì s'arrabbianu di riportà cumu ùn hà micca ammissu un pulitore più energicu ch'è l'acqua di surgente (pensate chì hè un sollievu per esse accantu à ellu durante u periodu di localuomming…) ? U 110% hà furzatu l'Orthoptera à nigà a so retorica di decrescita, ricunnosce chì per ottene un mondu più "sostenibile" hè necessariu d'investisce, vale à dì, hè necessariu di aghjunghje, micca di sottrae, da u PIB. Solu ciò chì avemu umilmente indicatu quì in u 2011 – ovviamente immersi da u solitu coru di farts da i decerebrati!

Cù a retorica di "investisce inkuina", vale à dì a leva di l'ignuranza, andata, solu a leva di a minaccia esistenziale diretta resta per purtà avanti l'agenda regressiva (in termini distributivi) di l'austerità . Ci vole à esse austeri – vale à dì, in termini ecunomichi, cunsumà menu, è in termini colloquiali, spende menu – perchè altrimenti distrughjeremu a mamma Terra. Ci vole à campà male per ùn mori peggiu, perchè a fine di u mondu hè vicinu, è dunque, ça va sans dire , ci tocca à FÀ PRESTU ! Stu sensu d'urgenza indotta ùn hè nunda di novu, nò? Ricordemu tutti l'infame titulu in u quale u ghjurnale di u prufessiunali amatori di bistecche propagava e pulitiche chì anu distruttu u paese in modu chì avemu documentatu più volte . Ma ancu menu hè u millenarismu una novità assoluta, a predicazione di una fine imminente di u mondu, chì ci deve purtari à purgà di i nostri peccati, à cambià u nostru cumpurtamentu, à rigenerassi internu, è naturalmente à inchinà u capu à u signore feudale. . La dimension de l'instrumentum regni de la religion émerge dans toute sa splendeur dans le nouveau millénarisme… )

(… ma avà vi tocca à lascià : un’ora hè passata, ci ritroveremu u più prestu pussibule …)

(… cuntinuemu a discussione …)

(… un millenarismu chì quelli di una certa età – diciamu, almenu i mei – anu vistu custruì cù u tempu, meticulosamente, ogni ghjornu. Ma prima di vultà in u core, sprimemu u nostru novu amicu…)

Marco G hà lasciatu un novu cumentu nantu à u vostru postu " Sega a filiale, banchieri filantropi è altre storie ":

I posti nantu à l'ecunumia sò sempre assai piacevuli à leghje, ma ci hè una cosa chì ùn aghju mai capitu quandu si tratta di l'ecunumia è ultimamente l'aghju capitu ancu menu. Per spiegà, partendu da a frasa "I paesi senza materie prime sò custretti à esporà prudutti finiti per ottene e risorse finanziarie cù quale impurtà materie prime: avete mai pensatu?"

Ebbè, ciò chì ùn aghju mai capitu hè cumu a teoria ecunomica piglia in contu u fattu chì a materia prima ùn hè micca inesauribile è chì, prima o dopu, si esceranu. Vale à dì, s'è prima o dopu l'oliu sguassate, mi pare ch'ella ti piace o micca, a recessione vinarà prubabilmente è questu prubabilmente succede s'è no simu in l'euro o fora di l'euro o in l'UE o fora di a UE. Idem per u gasu, ma ancu per altre materie prime (cum'è u ramu). Ùn sò micca sapè cumu tutte e macchine chì funzionanu oghje nantu à l'oliu seranu alimentate quandu questu hè finitu o, almenu, quandu ci sarà menu dispunibuli (mi pare difficiuli di stallà reattori nucleari in vitture, camioni è aerei. navi). Sè tandu ancu u gasu si sguassate, serà difficiuli di avè l'electricità dispunibule cum'è quella chì avemu oghje (rinuvevuli, cumpresa l'energia nucleare, certamenti ùn puderanu micca rimpiazzà u gasu è u petroliu in tutti i so usi attuali). Se altre risorse, cum'è u ramu, si sguassate ancu, serà difficiule d'avè sempre l'urdinatori (è per esempiu tuttu u sistema bancariu chì imaginu chì hè basatu assai nantu à e transazzioni in ligna, prubabilmente ùn puderà più esiste). In quantu à sapè, l'esaurimentu tutale di e risorse naturali pò esse luntanu, ma ghjunghje à i picchi di estrazione glubale hè vicinu, se micca digià passatu. U piccu di l'estrazione di l'oliu cunvinziunali hè digià passatu in u 2007 o 2008, ancu s'è a pruduzzione tutale di petroliu hè aumentata da tandu (ma questu era pussibule aghjustendu à l'oliu cunvinziunali u cusì chjamatu "oliu di shale" estratto principalmente in i Stati Uniti). È in ogni casu, pare chì u piccu di l'estrazione tutale di tuttu l'oliu, ancu cunsiderendu l'oliu di shale, hè statu trà 2018 è 2019, ancu s'è pensu chì ci vole ancu un pocu di tempu per cunfirmà sta dati (ancu per capiscenu se a diminuzione di l'estrazione). era in realtà dovutu à l'esaurimentu di a risorsa o se a riduzione hè stata indotta da a pandemia). Ancu u gasu ùn hè certamente micca inesauribile è l'azzioni di Putin mi parenu solu un acceleratore di ciò chì saria accadutu in ogni modu, in quantu à u gasu, ancu s'ellu hè forse accadutu un pocu più tardi in u tempu. È u ramu hè ancu previstu à u piccu prima di u 2030.

Per u ramu, frà altre cose, a situazione hè ancu peggiu chè per l'oliu è u gasu, datu chì e fonti fossili di l'energia puderia riformate (ma duvete avè dispunibile da uni pochi decine à uni pochi centinaie di milioni d'anni per i dipositi à riforma); per u ramu ùn ci hè micca un tipu di fenomenu chì permette di riforma, mancu in miliardi d'anni, perchè quandu hè sguassatu, serà sguassatu per l'eternità.

Ùn possu micca capisce cumu sta riduzzione di e risorse naturali hè presa in cunsiderà da i mudelli ecunomichi, perchè mi parerebbe logicu chì una diminuzione di a dispunibilità di sti risorsi duveria nasce un fenomenu d'inflazione più o menu sempre crescente (se queste risorse). esistenu ci sò menu è menu, duveranu costu più è più). Inoltre, senza risorse o in ogni casu in presenza di una riduzzione di sti risorse, mi pare chì a produtitività di u travagliu deve calà in ogni casu, sia à l'internu sia fora di l'euro, cù salari minimi alti è bassi, etc. È u PIB, in cunseguenza, deve calà in ogni casu. Ma pare chì in i mudelli ecunomichi sti cose ùn sò micca cunsiderate à u più chjucu, ma forsi questu ùn hè micca u casu è sò pigliati in cunsiderà in una certa manera, solu chì eiu chì sò ignurante in l'ecunumia ùn l'aghju micca nutatu.

Publicatu da Marco G nantu à Goofynomics u 9 di Ghjennaghju 2023, 02:21 am

( …denunciatu cù u solitu rispettu di a diversità, in particulare di l'ortografia – ma ancu di l'opinioni !… )

Mi piacerebbe principià cù un pocu disegnu, questu:

pigliatu da quì è signalatu da unu di i più interessanti (per mè) cunti Twitter, questu :

Pensu di fà qualcosa d'utile à Marco, chì in u mo parè di a nucleosintesi stellare, è in particulare di a nucleosintesi di i nuclei pesanti , prubabilmente sà pocu o s'hè scurdatu assai, altrimenti ùn si lagnaria micca di a scarsità di un elementu cum'è. ramu, chì a nucleosintesi hè fatta da a cattura di neutroni , un prucessu chì porta cun ellu alcuni effetti secundari disgraziati .

Hè megliu cuntentate cù ciò chì avete.

È Marcu diciarà : " Esattamente ! Ma dicu veramente ch'ellu ùn ci vole micca à scappà, perchè tandu serà scappatu per l'eternità !

È quì, però, ci vole à capiscenu, forse clarificà un pocu i termini. Quandu i minieri da quali à i prezzi attuali hè economicamente convenientu per estrarre u ramu (più precisamente, calcopirite ) seranu esauriti (dicu in u span di dui seculi è mezu , ovviamente basatu annantu à u tassu di cunsumu attuale), questu serà. Ùn significa micca, però, chì u ramu "sarà esauritu per l'eternità". U ramu chì u casu hà dotatu u nostru pianeta sorprendente è fragile, è chì, s'ellu ùn sò micca sbagliatu , hè inclusu cù assai altri elementi in 1,2% di i 5 970 miliardi di tunnellate di a so massa (chì hè sempre assai roba). ci sarà sempre : forse micca cumminatu cù ferru è zolfo cum’è à l’iniziu di u so viaghju, assai prubabilmente ossidatu, forse in discarica, forse liate à altri metalli, etc.

Ma ci sarà.

Hè ciò chì dice a fisica.

In u principiu era a Parola è l'H (idrogenu). U restu hè statu generatu in i polemu : supernovae, scontri trà stelle di neutroni, avvenimenti di viulenza inimaginabile per i nostri debuli menti umani, l'unichi capaci di liberà l'energia necessaria per aggregate nuclei, per pruduce l'elementi pisanti. Ma queste, una volta prodotte, tandu fermanu quì: solu al di là di un certu pesu atomicu si degradanu l'elementi. L'uraniu diventa piombo longu à una longacatena di decadenza , ma u ramu ferma u ramu. Una volta chì sapete chì a massa pò cunvertisce in energia, ancu cunciliate cù a lege di Lavoisier.

Allora: ùn vi preoccupate micca, Marco G: I ricambiate u tonu patronisatu cù quale definite i posti nantu à l'ecunumia cum'è "piacevule à leghje" dendu qualcosa à leghje chì l'ecunumia ùn hè micca, chì forse ùn hè micca cusì piacevule, chì forse pinsava o sapiate di sapè, ma ùn sapiate micca : u ramu hè quì per stà (chì ùn vole à dì nè ch’ellu ci hè abbastanza, nè ch’ellu sarà dispunibile in forme subitu aduprate ecc. : ma serà). L'idea chì u ramu scorri "per tutta l'eternità" hè un pocu troppu ingenu per cumu avemu abituatu à ragiunà quì.

Ma chì dice l'ecunumia ?

Hè veramente veru chì l'economisti sò scemi incapace di capisce chì u "sistema di a Terra" (a cuntrariu di u "sistema di paese" mitulugematicu) hè isolatu in u spaziu prufondu, è dunque chì e risorse chì cuntene sò limitati ? Hè veramente veru chì l'ecunumia ùn piglia micca in contu u fattu chì "a materia prima ùn hè micca inesgotable" ?

Innò, ovviamente ùn hè micca cusì, cum'è ùn hè micca vera chì a suluzione à l'« esauribilità » di a materia prima hè di diminuisce per aduprà menu ! Avemu dighjà chjappu annantu à questu qualchì tempu fà, cum'è l'aghju dettu, è oghje a transizione ecologica cunfirma è corrobora a nostra tesi sicondu a quale per ottene un mondu "più pulitu" in effetti, avemu bisognu di più, micca di menu PIB : avemu bisognu, in particulare. , assai investimenti (chì sò i "I" di sta formula chì nimu capisce : Y = C+G+I+XM).

Sè dodici anni fà ciò ch'e aghju dettu ùn si pudia capisce, dopu à u 110% è a transizione eculogica diceraghju chì l'assenti sò tutti inghjustificati ! Dicenu à voi, i degrowthists, chì per avè un mondu ecologicu ci vole à cultivà di più, ci vole à fà investimenti, è vi dicenu ancu chì s’ellu ùn fate micca questi investimenti, crescerete menu (valutendu a crescita cum’è pusitiva 🙂 a listessa crescita chì una volta era u baubau, l'omu neru di u puliticu "verde").

Allora avà ùn ci hè più dibattitu nant'à stu terrenu : ci hè solu u Dibattitu (chì hè, in essenza, ciò chì avemu scrittu quì).

U tema di l'esauribilità resta. L'ecunumia l'anu trattatu dapoi un bellu pezzu (dicu sempre ) è u travagliu più significativu hè quellu di Hotelling chì data di 92 anni . Sò travaglii assai tecnichi è ùn pensu micca chì tuttu ciò chì vale a pena entre in i so dettagli. Invece, pò vale a pena guardà intornu, è forse ancu guardà in daretu.

Eccu: andemu à fighjà in daretu.

Quelli chì anu almenu a mo età si ricurdaranu assai bè cumu si era pusatu u tema di a decrescita eculogica anni fà : prima di principià u cinema di CO 2 , l'argumentu era : l'oliu s'hè esauritu , ùn pudemu micca cuntinuà à cuntà nantu à una risorsa chì facemu. ùn avete micca dispunibilità infinita! U sensu d'urgenza hè stata indotta da l'allegata esistenza di una limitazione fisica: l'esistenza plausibile, prubabile, ma ripetutamente negata da i dati per a simplicità ragiuni chì i Scientists chì l'avvucatu, sta limitazione fisica, è chì certamenti si sentia assai intelligente, è forsi eranu ancu un pocu intelligenti, ragiunavanu in termini statici (qualcosa chì un ecunomistu prudente ùn avissi mai fà), ignurà dui dati: u prugressu tecnologicu, è u rolu di u prezzu cum'è strumentu allocativu. Cusì, l'oliu chì in u 1956 duvia esse finitu in u 1970 , in u 2021 pare avè finitu in u 2040 (è seremu quì per verificà s'ellu hè veru o micca).

Frustrati in u so tentativu di creà un sensu d'urgenza nantu à a basa di una scarsità chì e lege di l'ecunumia continuamente posponenu, i scientisti creanu avà una urgenza diversa, quella millenaria-climatica. U tema di l'esauribilità di i risorsi piglia dunque un postu in daretu : u prublema ùn hè più chì l'oliu (fossili in generale) sguasserà. Siccomu ùn finisci micca, quelli chì volenu creà u statu d'eccezzioni sustene chì, si cuntinuemu à aduprà, a Terra stessa finisce, spazzata da u Diluviu (chì, s'è notate, hè ancu un grande classicu … ), è di sicuru noi cun ella. A minaccia esistenziale diretta, quella chì l'efficacità avemu vistu à l'epica di u puntu di pin, diventa u strumentu di persuasione: per quale scopu ùn hè micca sempre assai chjaru, ancu s'ellu ci hè una idea quì analizendu l'evoluzione di e rilazioni trà i capitalismi. di l'Auropa di u Nordu è di i Stati Uniti (chì sò in ogni casu un pezzu di u prublema, perchè à a fine di stu discorsu ci sò linee di pulitica industriale da esse datu o accettate).

Ma forse hè sbagliatu di dì chì a questione di l'esauribilità diventa secondaria : una finta esauribilità, visibile perchè brandisata cum'è un'arma di persuasione (l'esauribilità di u fossile) hè rimpiazzata da una altra, nantu à quale nimu ùn vole riflette. per i stessi ragiuni è cuntrari (vale à dì, perchè fà cusì smontà a narrativa duminante) : l’exhaustibility di i metalli, o megliu, ancu prima, cum’è avemu dettu quì , a so dispunibilità.

Ancu quì l'ultimi mesi ci pruponenu una lezione piuttostu eloquente.

Quale?

Semplice: i prezzi esistenu è guidanu e scelte.

A (relativa) carenza di gas indutta prima da a ricuperazione à grande scala di l'attività ecunomica mundiale è dopu (assai più tardi) da u cunflittu hà purtatu à un aumentu significativu di u prezzu:

( surghjente ), un prezzu chì prima, vale à dì micca dopu, ma prima, u cunflittu avia più di quadruplicatu paragunatu à a so media storica. Avemu rispostu à questu aumentu di u prezzu cum'è noi di solitu: cunsumendu menu è cambiendu à qualcosa altru.

È simu sempre quì.

Sè avemu astrattu per un mumentu da u prublema di "emissioni" (a legittimità di quale ùn sò micca interessatu à disputà cum'è ùn sò micca interessatu à disputà quellu di a Santa Trinità: aghju u rispettu di tutte e religioni), chì deve sta storia. dicci ? Chì s'è no abbandunemu l'unica dimensione apparentemente obiettiva di a dispunibilità fisica di una risorsa, è entremu in a dimensione concretamente pertinente, quella di a so dispunibilità ecunomica (vale à dì, à i prezzi di u mercatu è cù e tecnulugie date), u bogeyman di a fine di u petroliu. duveria esse diventatu da u principiu cum'è futile : cù l'esaurimentu progressiu di a risorsa, u prezzu duvia esse alzatu, determinendu un effettu di sustituzione, vale à dì una vera transizione, versu altre fonti d'energia, chì ùn pudianu tende à esse rintracciati direttamente direttamente. à a gigantesca centrale di fusione chì avemu in a gamma di unità astronomiche . Prucessu graduale, guidatu da i prezzi è l'evuluzione tecnologica, astenetevi, BE HURRY !, astenevate i decrescenti, astenevate l'eco-fools.

"Emu cumminciatu à cuncludi" (cit.), per quessa, sprimendu a mo preoccupazione, chì ùn hè micca solu meia (l'aghju spartu cù assai pochi) : indipende di i sbagliati è di e ragioni, a gestione attuale di a "transizione" ecologica. , imponendu avè fattu una "cesura" ecologica, genera una scarsità indotta di risorse chì sarianu ancu abbundanti in natura, ma chì diventanu scarse è caru per via di i tempi di pianificazione assolutamente ideologica è priva di aderenza à a realità. Invece di esse guidatu da u signale di u prezzu, l'avemu distortu – qualcunu hà da sapè perchè, pensu! Indipendentemente di i scopi reali o presumiti, esistenti o inesistenti, cuscenti o inconsciente, u fattu hè chì stu modus operandi ci porta à un mondu di tensi inflazioni persistenti è di redistribuzione regressiva di l'ingudu.

Issi dati ci cuncilianu cù un paradossu apparente, quellu chì duveria fà sente à tutti una nota sbagliata : u fattu chì sta manipulazione gigantesca di u mercatu (di materie prime) definita "transizione ecologica" hè perpetrata da quelli chì chiacchieranu di vulè s'appoghjanu. u mercatu , da quelli chì anu teorizatu a supremazia di u mercatu annantu à l'esfera pulitica per anni. In cortu: quelli chì anu teorizatu u laissez faire , avà volenu ch'elli fassi cum'è dicenu. È questu, s'ellu d'una banda hè un elementu di cuntradizzione (solu apparente), da l'altra hè un elementu di chiarezza è d'igiene di u dibattitu, perchè ci legittima à vulè fà cum'è no crede invece !

A quistione diventa tandu: simu tutti d'accordu cù l'agenda verde di a nostra amata UE ? Semu sicuri chì rinunzià à u mutore di combustione interna da 2035 hè una bona idea (a parte di u fattu chì serà prubabilmente infeasible) ? Semu sicuri chì avemu da preoccupassi di l'efficienza energetica di e nostre case invece di l'antisismica ? Ùn sò micca mè, è ùn sò micca solu: ancu l'eternu secondu l'hà rimarcatu , cusì, cum'è per dì : quellu chì hè stancu di perde hà una battaglia praticamente digià vinta : quellu chì deve esse lasciatu in pace !

Partemu da quì.

Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post scrittu da Alberto Bagnai è publicatu in Goofynomics à l’URL https://goofynomics.blogspot.com/2023/05/risorse-finite.html u Mon, 29 May 2023 15:32:00 +0000.