Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Parce que je suis étonné par l’étonnement de l’inspiration de Letta pro Di Maio

Parce que je suis étonné par l'étonnement de l'inspiration de Letta pro Di Maio

Italiche di Teo Dalvecuras

Nantu à a riva prugressiva di u fiumu – un pocu torbu – in u quale scorri u nostru discorsu publicu, u ghjurnale in linea Linkiesta hè assai cunsideratu. Naturale, dunque, chì i nomi principali di u ghjurnale spessu è volenu offrenu i so suggerimenti à l'urganisazione chì – senza offensione à Giuseppe Conte – custituisce u principale puntu di riferimentu di u prugressismu talianu, u Partitu Democràticu : qualchì volta cù a forza di logica, altri cù l'auturità di a storia, sempre cù l'apprehensione, l'enfasi è a polemica vis-à-vis ch'ella riserva à e cause chì si sentenu soi.

U ghjornu prima d'ayer, u tonu prevalenti di a predica amichevule di ogni ghjornu à i cumpagni di u Nazarenu era maraviglia preoccupata, chì hè un stile retoricu fisiologicu in un educatore, quandu hè guardatu in i limiti di u prubabile.

Primu mutivu di stupente, u merre di Roma Roberto Gualtieri. Linkiest scrive à: "Hè difficiuli di ricurdà un altru sindaco cù tantu pocu prisenza fisica, mediatica o pulitica è questu hè ovviamente una scelta di u sindaco, chì ùn hè micca solu temperamentally mite, quellu chì ùn piace micca i riflettori, ma hè ancu un un puliticu abituatu à travaglià in silenziu ". Hè u prufilu di cumportamentu di un burocrate, ma s'ellu hè u stilu è u caratteru di Gualtieri, hè difficiuli di crede chì quelli chì l'anu sceltu cum'è candidati è chì l'anu vutatu, si ne capiscenu solu avà, ottu mesi dopu à a so inaugurazione in u Capitoliu. è sò agitati di paura chì u bassu prufilu di u merre minà e brillanti prospettive di u so cunsigliu. S’agite à un tel point qu’ils préfigurent les risques des conspirations : « Ùn vuleriamu micca chì l’azzione di u cunsigliu è di u merre stessu ùn sia in alcun modu impedita o cundizionata da i circoli pulitichi, cum’è s’ellu ci fussi un’azzione parallela di pezzi di pulitica per l'istituzionale".

Secondu mutivu di stupente, e parolle di u segretariu pd Enrico Letta chì, dopu à u "divorziu" di Luigi Di Maio da Giuseppe Conte, mentre jettava, diciamu, l'acqua nantu à u focu, ùn averia micca escluditu cù tutti i necessarii. indignazione una perspettiva chì l'analista de Linkiesta ghjudicheghja sfurtunata. Letta dice: "Hè prematuru di parlà di Di Maio in u nostru partitu, ma dialogu cù tutti". In stu casu, piuttostu cà stupitu si deve parlà di scandalu datu a vehemenza di u cummentariu: "Luigi Di Maio", cusì Linkiesta, "per quelli chì ùn s'arricorda micca, era candidatu à l'ultime elezzione pulitica cum'è capu di un muvimentu. chì hà sempre stabilitu cum'è u scopu principale di sguassà u "polpo" di u Partitu Democràticu (per aduprà e parolle di un manifestu indimenticabile di i soi in u 2016), Di Maio stessu chì in 2019 accusò i Democratici di caccià à e famiglie "i zitelli". cù 'scussa elettrica per vende li"".

Stu mischju di stunamentu è scandalu ùn hè micca una attitudine episodica, ma riflette a linea constante micca solu di u ghjurnale in linea chì hè da u listessu latu di u Partitu Democràticu, ma di una grande parte di a publicità di sustegnu. È – cum'è a mo ignuranza di a pulitica mi permette – aghju da cunfessà à u turnu chì stu maravigghiusu mi stupisce.

Pruvate di spiegà, cunsiderendu e cose più superficialmente pussibule, secondu a sàvia raccomandazione di Karl Kraus. Achille Occhetto était le dernier leader de ce qui allait devenir le Parti démocratique, en ce sens qu'il était le manager qui a épousé une politique en mettant en jeu sa propre personne : de ce point de vue, entre Enrico Berlinguer et Occhetto, il n'y a pas de différence. , mentri ci hè assai trà Occhetto è quelli chì li succèdenu. Après Occhetto, l'équipe dirigeante de l'ancien PCI a compris que l'époque de la politique en Italie était révolue, et elle s'est transformée en une sorte de fondation dédiée à la gestion des positions de pouvoir remarquables et des réseaux d'influence hérités, confiant à un una pulitica attenta di l'alleanza era u mantenimentu di a dispunibilità di una quantità adatta di voti (un pocu cum'è e famiglie aristocratiche s'appoghjanu à una pulitica di matrimoniu "burghese" efficace per priservà u so prestigiu è truvà partenarii capaci di sustene i costi).

Una scelta incompatibile cù l'ambizione di perseguite ugettivi pulitichi chì ùn esige – anzi ùn tollerà – dirigenti puliticamenti ambiziosi, ma esige burocrati carrieristi, possibbilmente alti : di sicuru, micca tutte l'urganisazione ponu permette un Mario Draghi, certi anu da esse soddisfatti di un Letta o un Gualtieri ancu perchè forse bastanu è avanzanu. Occhetto era l'ultimu. Matteo Renzi hà pruvatu à esse un capu puliticu ma, dopu avè statu culpitu da i bulldozers di i "professoni" è di i "journaloni" (ricordemu sempre quellu ineditu "Devo esse onesto: Renzi ùn mi cunvince micca" cù quale un editoriale di prima pagina). du Corriere della Sera il y a huit ans), il a appris sa leçon et est devenu un véritable professionnel, une sorte de gestionnaire des « opérations de système », dont il s'est d'ailleurs vanté encore récemment dans une interview à Le Temps : l'ostracisme de Matteo Salvini. in 2019 è a difenestrazione di Conte in 2021-21.

Dopu tuttu, Letta hè statu vutatu à l'unanimità è l'unicu ciò chì u vechju è novu cacique di u Partitu Democràticu – inveci di l'illusioni grillini nantu à u polpo – sò certamente unanimi hè nantu à a vuluntà di mantene a pusizioni cintrali in u sistema di putere talianu chì un inseme di circustanze, da u colapsu di u Muru di Berlinu à l'Operazione Clean Hands per dì e cose più glaring, li hà cuncessu. Da stu puntu di vista hè chjaru, ancu à e persone chì ùn sò micca familiarizati cù a pulitica, chì a scissione di i Cinque Stelle "mette nantu à u mercatu" quantità interessanti di voti nantu à quale ci vole à affruntà à mette i nostri cappelli. Altro chè "a pulitica – intesa cum'è una lotta per affirmà una pusizioni, per rapprisintà qualcunu è qualcosa" cum'è l'animi belli di i sustenidori di u Partitu Democràticu volenu.

Chì questu ùn hè micca solu a situazione in Italia, ma ancu in diverse manere in tutta l'Auropa, hè statu capitu per un bellu pezzu da l'omu di a strada, chì per a maiò parte ùn hà più mancu à vutà. Nè ùn pudemu vede perchè duveria, in i paesi cù una doppia sovranità limitata, dipende micca solu da u paese di punta à traversu l'Atlanticu, ma ancu di u lobby infernale di capitale-tecno-burocratica in Bruxelles.

Onore à u cumpagnu Leonidas Brezhnev. Da l'altra parte di u Muru, sti veri inconvenienti l'avianu già espressi senza vergogna u 13 di nuvembre di u 1968 : "Quandu e forze ostili à u sucialismu cercanu di purtà u sviluppu di certi paesi sucialisti versu u capitalismu, questu ùn diventa micca solu un prublema di paese implicatu, ma un prublema cumuni è una preoccupazione per tutti i paesi sucialisti ". Basta à rimpiazzà u « capitalismu » cù « l'autoritarismu », u « sucialismu » cù a « demucrazia », è si vede, una volta di più, cum'è plus ça change plus c'est la même cho se.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/letta-di-maio/ u Wed, 29 Jun 2022 13:39:12 +0000.