Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Quale vutarà è quale ùn vutarà micca u Partitu Democràticu

Quale vutarà è quale ùn vutarà micca u Partitu Democràticu

Ciò chì emerge da l'ultime inchieste nantu à e preferenze elettorali di e classi suciali in vista di l'elezzioni pulitiche.

Grande alarme in u seminariu à porta chjosa chì hè accadutu in questi ghjorni à u Nazarenu. À tene i ranghi era Gianni Cuperlo, di u Partitu Democràticu, sustinutu da una batteria di sperti chjamati à u lettu di u malatu : quellu elettu chì, in Italia, mostra sempre più segni d’impazienza. Forte volatilità in e decisioni di votu, ma sopratuttu una forte preferenza per l'astensione. L'arma chì, in l'ultima amministrativa, hà fattu vincere a manca. Ma questu serà vistu in a pulitica. Perchè quella onda hè luntanu da vultà. Infatti, secondu Federico Fornaro di Leu, ma dinò un analista di i flussi elettorali, hè massimu quandu si vuta à quelli amministrativi, cù una prevalenza per i righjunali, ma hè ridutta quandu u destinu puliticu di u paese hè in ghjocu.

U schema generale indicà, cum'è in u Gallic De Bello di Cesare, una tripartizione : 40 per centu di l'elettori fideli à e so credenze pulitiche, 20 per centu di l'astensionisti induriti è un altru 40 per centu di l'elettori intermittenti, chì decidenu à l'ultima minuta. vutà per, ma s'ellu andà à u votu o micca. Analisi più ombrose, cum'è quelle realizate da Luca Comodo (Ipsos), Lorenzo Pregliasco (YouTrend) è dui prufessori universitari (Donatella Campus è Marta Regalia) anu pruvatu à chjarificà a dimensione. I calculi statistici varianu da 30 à 45 culleghji per a Camera è trà 20 è 30 per u Senatu. Percentuale più di pertinenti.

A riduzzione di u numaru di parlamentari hà purtatu u numeru di diputati à 400 è u numeru di senaturi à 200 (articuli 56 è 57 di a Custituzione). Da stu numeru hè necessariu sottrae 8 diputati è 4 senatori, chì sò eletti à l'esteru. Tenendu in contu stu pùblicu, u tassu d’incertezza, per via di a prisenza di l’astensionisti, osceria dunque trà 8 è 12 per centu in a Camera è trà 10 è 15 per centu in u Senatu. Percentuali distinati à affettà prufondamente i destini di ogni pussibili maiurità parlamentaria. Per avè un termini di paragone, basta à pensà chì, sicondu l'ultimi sondaggi, u partitu puliticu talianu più forte, vale à dì u Partitu Democràticu, averia una forza pari à 21 per centu di l'elettori.

S'ellu si cunsidereghja chì a riduzzione di u numeru di parlamentari era assai desiderata da e stelle 5 è culpevule sustinuta da l'altri forzi pulitichi principali taliani, pudemu capisce, cù a retrovisione, i fallimenti di quella decisione imprudente. Era destinatu esclusivamente à punisce una vechja casta per permette l'"ascesa resistenti", disse Bertolt Brecht, à una massa di parvenuti per pissà u stadiu di u putere. U risultatu di tuttu ciò, inseme à un risparmiu insignificante di risorse pubbliche, serà da una parte u più decadenza di l'istituzioni demucratiche, vista l'incapacità dimustrata di realizà e riforme chì sò state cunsequenti à quella decisione, cumminata cù una più generale è più generale. un aumentu irrepressibile di a tarifa ingovernable di u paese. A causa di u più grande pesu relativo di l'astensioni pussibuli.

Chì sta piccula opera maestra hà colpitu i capi di u Partitu Democràticu era in e cose. A riforma custituziunale era ancu passata grazia à a so decisione imprudente di vutà favurevule, dopu avè ghjustu oppostu in i voti precedenti. Hè difficiuli di valutà s'ellu era un "incubo", cum'è La Repubblica hà scrittu, ma e preoccupazioni sò certamente ghjustificate. È destinatu, d'una certa manera, à aumentà in u tentativu di fà una radiografia di a so circoscrizione. Qualcosa chì, in u passatu, avia dighjà suscitatu polemiche infinite : u Pd di u Ztl, cum'è avemu dettu, per indicà u favore incontratu da u partitu soprattuttu à mezu à e classi affluenti di e grandi metropoli taliane.

Infatti, i dati furniti durante u seminariu anu finitu per cunfirmà sta vista. L'elettore tipicu di u Partitu Democràticu hè sempre più un sughjettu chì appartene à a classe media alta. Diplomatu o in ogni casu in pussessu di una qualificazione d'istruzione superiore. Soprattuttu managers, impiegati è maestri. È po un bon numaru di studienti, chì anu un pesu più o menu equivalenti (più di 30 per centu) à quellu di i pensionati. A vechja guardia di u passatu, quandu a manca superava u 30 per centu di l'eletti talianu. È i travagliadori ? Sò più o menu spariti: solu 9,1 per centu, dice Ipsos. Preferiscenu a Liga, cù 30,9 per centu o Fratelli d'Italia cù 19,8. Una mutazione genetica, chì vale a pena riflette.

In fine, dunque, ancu i vechji Cipputi si ribellavanu è passavanu u Rubiconu. Ma hà fattu cusì per via di e so diverse cundizioni materiali. A cuntrariu di l'altri classi suciali, hè ellu chì pruduce direttamente quellu surplus, chì a so redistribuzione dopu permette à u sistema di funziunà. Puderà parè una tensione ideologica, si sta diagnosi ùn era micca sustinuta da fatti incontrovertibili. In u spaziu di deci anni, in pratica da a grande crisa di a diffusione italiana à 575 punti basi (2011), l'ecunumia di u paese hà cambiatu a so pelle. In u passatu, u nostru equilibriu dipendia di i prestiti cuncessi da l'esteru chì, in quelli anni, avianu quasi ghjuntu à 25 per centu di u PIB. Segnu chjaru di un paese chì campava al di là di i so mezi : cunsuma troppu è pruduce pocu. Allora l'impurtazioni anu superatu l'esportazioni.

In u 2023, se e cose andanu cum'è previstu da a Cummissione Europea, l'Italia serà invece u terzu paese (dopu à Germania è l'Olanda) à cuncede crediti à i paesi stranieri, cù una percentuale di più di 11 per centu di u PIB. Un saltu, in deci anni, uguali à più di 35 punti di PIB. Chì ùn hè cascatu da u celu, ma era una cunsequenza di i grandi sacrifici di un populu sanu. A so avanguardia però – i travagliadori di l'industria – era u principale architettu. Hè duvuta à elli chì l'espurtazioni anu aumentatu finu à u puntu di riempie u gap precedente, solu per turnà in un surplus sustanziale. Vendite chì anu superatu l'acquistu, facenu cusì pussibule di rimbursà i vechji debiti è creditu i vechji prestatori.

Questa nova classa di pruduttori ùn hà micca bisognu di fumisterie ideologica. Invece, anu bisognu di vede u so rolu ricunnisciutu cù u corollariu di e riformi necessarii. Unu sopra à tuttu : quellu fiscale chì li permette di fighjà u so avvene è quellu di a so famiglia cù menu apprensioni. È quì hè u mutivu di una preferenza pulitica diversa. Sò cun quelli chì si cuncentranu nantu à a crescita è u sviluppu di u paese, certamenti micca cù quelli chì pruponenu redditu di citadinanza. U PD stessu vuleria alluntanassi da sta perspettiva, ma tandu a realpolitik è a chjama di a jungla finiscinu per bluccàlu in una mediazione infinita. Chì hè bonu per i rassignati è i Neet ( Nè in l'Impiegazione, nè in l'Educazione, nè in a Formazione ) : ma micca per quelli chì si facenu ogni ghjornu per sbattà a fine.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/chi-votera-e-chi-non-votera-il-pd/ u Wed, 01 Dec 2021 10:20:23 +0000.