Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè tutte e guerri sò inghjuste

Perchè tutte e guerri sò inghjuste

Quadernu di sora Anna Monia Alfieri

U tema, sfurtunatamenti, hè sempre quellu, a guerra o, megliu, l'effetti chì crea è cumu ci hè dettu. Ancu u focu ùn cambia micca è ferma sempre u listessu: i ghjovani.

Parlemu di una guerra inghjusta, cum'è tutte e guerre. Per quessa, simu ancu attenti à cumu ci hè dettu, da i dui lati, è cunsideremu chì u bè da difende hè a vita, sempre, senza si è ma. Cusì guardemu sempre à a realità, à a nutizia chì, s’ella hè vera, ùn deve micca cunfonde. A guerra, grazia à e social media, ci hè cuntata in diretta. A realità pruposta da e rete suciale, però, hè ben cunnisciuta, ùn hè micca cuntrullata. Allora diventa essenziale per avè mediatori rispunsevuli chì prisentanu i fatti in modu obiettivu. Perchè chjappà nantu à tutti quelli elementi carattarizati da a viulenza macabra ? Un tali narrativu ùn aghjunghje nunda à a cunniscenza, à u cuntrariu alimenta a cunfusione. L'escalazione di l'orrore genera, infatti, false nutizie, quelle false nutizie chì, s'ellu da una parte cunfondenu, da l'altra parte risicate di creà una spezia di addiction à u sangue, à i morti, à l'atrocità mutuali. Allora hè accadutu. Ma ùn pudemu micca permette. Ùn pudete micca abituatu à l'orrore. Temu ancu chì parechje di e nostre cunsiderazioni anu cunfusu i nostri ghjovani : Pensu in particulare à quelli chì dicenu chì sta guerra in Auropa ci perde perchè ci hè giugraficamente vicinu. È ùn contanu micca tutte l'altri guerri ? Innò, una guerra ùn facilita micca u dramma di una altra guerra, nisuna guerra pò ghjustificà un altru. I nostri ghjovani ùn devenu micca avè u missaghju chì vi abituati à a guerra, cum'è avemu dettu dapoi anni chì ùn avete micca abituatu à nisuna discriminazione. MAI.

Ciò chì hè ancu preoccupatu hè chì sta guerra, cum'è tutte l'altri, arrubba l'avvene di i ghjovani. A guerra pruduci a morte oghje è per i prossimi decennii : omi, donne, zitelli, ghjovani è vechji, Russi è Ucraini, mori in a guerra sottu à e bombe oghje, è mureranu dumani per l'effetti di una crisa ecunomica senza precedente. U dannu ecunomicu pruduciutu da a guerra deve esse pagatu oghje da e famiglie è micca solu per l' aumentu di u prezzu di a materia prima , l'electricità è u gasu, ma perchè sò privati ​​​​di risorse deviate da l'assistenza sanitaria, l'educazione, a ricerca, a ricuperazione ecunomica. I fondi pigliati da a vita per esse destinati à a morte.

Eppuru dumane i nostri ghjovani duveranu ricustruisce fisicamente, da e macerie, l'Ucraina è a Russia è anu da ancu pagà un debitu senza precedente per u PNNR , per affruntà una crisa ecunomica maiò. Hè drammaticu è irresponsibile di avè pruduttu un tali scenariu per tutti i ghjovani europei. In tempi di pandemia ci diciamu chì era necessariu d'investisce i fondi di u PNR per dà à i nostri ghjovani quelli arnesi è e cumpetenze chì li permettenu di esse i prutagonisti di un novu benessere. U mantra ch'è no ripetemu era chì i nostri ghjovani, chjamati à rimbursà u debitu di i fondi PNRR, avianu da avè cumpetenza è cunniscenze. Dunque, tutti noi, l’adulti, ci eramu impegnati à ripiglià a scola, à investisce in una scola più autònuma, più libera, più equitativa : invistisce in a salute, creà impieghi, rilancià l’ecunumia eranu priurità maiò. Oghje sò ancu più chè ieri, postu chì u nostru paese è l'Europa sò trascinati in una guerra assurda dopu a pandemia. Sò quelli chì anu principiatu sta guerra oghje chì sò arrubbati u presente è u futuru à generazioni intere ? E persone chì si ricordanu bè di a 2ª Guerra Munniali, vale à dì i bumbardamenti nantu à a testa è e razzii à u refuggiu, anu 89 anni è più. E i so ricordi sò assai vivi, cù un altru ricordu terribili: vulianu studià è ùn pudianu micca fà. Questa hè una ferita chì hè sempre viva à 90 anni. Avemu digià trà i rifuggiati i zitelli inseriti in i nostri scoli chì tiranu cannoni, bombe è tanki è, viulente, cumbattenu cù i so cumpagni taliani. Tuttu chistu deve esse gestitu oghje prima chì u fenomenu diventa cronicu.

Cum'è sempre, in più di e parolle, ci vole risorse. Prestu e famiglie d'ospiti è e scole ùn puderanu più sopportà a carica ch'elli anu pigliatu in modu rispunsevuli è generosamente dopu à l'emergenza. I citadini si sentenu chjamati è rispostu : ma avà ùn basta più. Una emergenza di una grandezza cusì grande richiede una intervenzione sistemica chì solu l'autorità di u statu pò guarantisci.

Di sicuru, uniscimu à l'intenzioni di a pace di u Papa, l'unica autorità chì pò veramente prumove a pace, per mezu di una mediazione chì, però, ùn esclude micca a verità. Mediare esige un'osservazione lucida è una narrazione ugualmente lucida di a realità. À u listessu tempu, però, questu impegne l'istituzioni è ognuna di noi à sustene l'effetti di a guerra, senza scarcà tuttu nant'à e scole è e famiglie, fingendu di ùn sapè ch'elli ùn ponu fà. Sò esattamente e stesse realità chì sò state più colpite da a pandemia è oghje sò da l'aumentu di i prezzi. A sulidarità privata, trasversale, orizontale di e scole hè fundamentale ma ùn pò esse mortificata trasfurmendula in sulidarità à u cuntrariu. Ùn pudemu micca scaricate nantu à l'individui l'effetti devastanti di una guerra chì obbliga à "piglià a carica" ​​di un paese sanu.

L'osservazione di a realità suscita dumande evidenti in i nostri ghjovani, è micca solu elli: quante risorse sò aduprate per scopi di guerra, invece di esse usate per a vita di a ghjente ? Quantu soldi si spende per dà a morte è micca per dà a vita ? In u rispettu tutale di u nostru guvernu, cum'è quelli di l'altri paesi, perchè i soldi per l'armamenti sò cusì facilmente truvati, mentre chì in u fronte di i servizii à i citadini, truvà fondi sempre si faci cun estrema difficultà? Cumu hè pussibule chì ci vole ore, mesi, anni di negoziazione esaurante per truvà risorse per l'assistenza sanitaria, a scola è a ripresa di l'ecunumia, mentre chì hè cusì immediata per truvà i stessi fondi da attribuisce à l'armamenti ? I perdenti ùn sò micca solu i zitelli ucraini è russi, ma tutti i ghjovani europei chì, in più di a crisa post-Covid, anu da affruntà a crisa post-guerra. Allora hè u duvere di noi adulti di dumandà noi : chì facemu per i nostri ghjovani ? Queste dumande deve esse risposte da u Parlamentu, impegnatu in u fronte di i fondi PNRR è nantu à quellu di i diversi decreti in discussione in questi ghjorni (Decret Ukraine è bills superiori), l'istituzioni pubbliche è private, seculari è ecclesiali, perchè credemu. chì volenu veramente a pace.

Resta dunque essenziale per aiutà e scole è e famiglie cù u partenariatu più assolutu trà Statu, Regioni, Pruvince, Cumuni, CEI, esattamente cum'ellu hè accadutu in u 2020 in tempi di covid, cusì oghje, in u 2022, in tempu di guerra, per accoglie. i zitelli, per aiutà à tutti i studienti è, in particulare, à quelli chì appartenenu à e classi suciali più svantaggiate : à elli si uniscenu avà i zitelli è i studienti chì fughjenu a guerra.

A pace ci vole realismu è cuncretezza : senza elli tuttu diventa un ideale è dunque tuttu hè destinatu à esse persu.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/perche-tutte-le-guerre-sono-ingiuste/ u Wed, 13 Apr 2022 10:55:00 +0000.