Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

I rivolti ebrei

I rivolti ebrei

«Les révoltes juives» (Laterza) de Luigi Firpo lu par Fullio Fazzolari

Pò esse superfluu di sottulinà chì i stòrici facenu u so travagliu cù un metudu scientificu è ùn sò micca influenzati da l'attualità. Tuttavia, hè ugualmente veru chì avvenimenti tragichi cum'è a guerra in u Mediu Oriente ravvivanu l'interessu in ciò chì hè accadutu in u passatu. Ùn hè una coincidenza chì in l'ultimi ghjorni certi cummentarii più attenti anu osservatu chì i massacri di Hamas è i bumbardamenti israeliani di Gaza sò ancu un altru attu di un cunflittu chì hà cuntinuatu in parechje occasioni dapoi u 1948. Ma puderia aghjunghje chì a pace in u Mediu. L'Oriente ùn hè mai statu ancu prima. È mancu quandu l'Imperu Rumanu dominava u mondu.

"Le rivolte ebraiche" di Luigi Firpo (Laterza, 136 pagine, 11 euro) conta bè senza preghjudiziu è cù una ricustruzzione precisa di i fatti ciò chì hè accadutu in quellu periodu è aiuta à capisce megliu ciò chì succede oghje. Grazia à u travagliu di Firpo, pudemu amparà nantu à una pagina di a storia piuttostu ignorata. In certi casi si hè parlatu di a distruzzione di Ghjerusalemme da Titus. O l'assediu di Massada. Ma, al di là di l'episodi individuali, raramenti ci hè stata una spiegazione chjara è cumpleta di l'avvenimenti chì invece "I rivolti ebrei" riesce à dà perfettamente. L'ultimu regnu indipendente di u populu ebraicu cessò di esiste in u 63 aC quandu era occupatu militarmente da Pompeo. Ancu Erodu u Grande, malgradu u titulu di rè, hè in fattu un alleatu è vassallu di Roma. È apparentemente tuttu funziona sempre chì ci sò capi pulitichi o religiosi in Ghjerusalemme capaci di gestisce a coesistenza trà un populu fieru è u prutettu rumanu. Ma ùn dura pocu è in menu di un seculu, trà u 66 è u 135 d.C., trè rivolte sanguinarie è una ripressione altrettanto feroce anu devastatu a Ghjudea causannu decine di millaie di morti micca solu trà i cummattenti ma soprattuttu à a pupulazione civile.

A rivolta più cunnisciuta hè a grande rivolta ebraica di l'annu 66 chì l'imperatore Vespasianu hà fattu riprimà u so figliolu Titu. Ghjerusalemme è u tempiu sò stati distrutti in l'annu 70 è a Ghjudea infine cascò sottu a dominazione rumana. Sembra tuttu finitu quandu, trè anni dopu, cù l'assediu di Masada, ancu l'ultima resistenza hè distrutta. Ma i rivolti ripiglianu. Ancu fora di e fruntiere di Ghjudea, in Egittu è in Cirenaica, i rivolti sò accaduti trà e cumunità ebraiche. È in u 115, dopu à una quarantina d'anni di equilibriu precariu in a relazione trà Roma è i Ghjudei, scoppiò a seconda grande rivolta, subitu ripresa in sangue da l'imperatore Trajanu. A duminazione rumana, però, hà aumentatu solu u cunsensu versu i margini più estremisti. U partitu più intransigente hè quellu di i zeloti in u quali si forma una setta di veri terruristi, definiti cum'è i sicarii da u nome di u pugnale chì utilizanu per fà assassinii pulitichi micca solu contr'à l'occupanti rumani, ma soprattuttu contr'à ebrei più moderati. U desideriu di l'indipendenza hè avà cumminatu cù u fanatisimu religiosu. È in u 132 splode a terza grande rivolta, ancu causata da a decisione ottusa di l'imperatore Adrianu di pruibisce a circuncisione. Finirà trè anni dopu cù un altru bagnu di sangue è u nome di Ghjudea serà annullatu per esse rimpiazzatu cù quellu di Siria Palestina.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/le-rivolte-giudaiche/ u Sun, 24 Dec 2023 08:18:02 +0000.