Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Giorgio Parisi, normalité et originalité d’un génie

Giorgio Parisi, normalité et originalité d'un génie

U geniu ma dinò l'umiltà di u Premiu Nobel per a Fisica, Giorgio Parisi, hà dettu in u so ultimu libru « Passi chì ùn finiscinu mai ». L'articulu di Francescu Provinciali

Digià da e prime pagine di u so libru o piuttostu, da i primi passi di a scala di a so vita, dui aspetti in apparente lite l'un cù l'altru sò percepiti – s'ellu si cunsidereghja separatamente – ma in rialità cumplementarii è cunnutativi di l'omu Giorgio Parisi : a nurmalità. è originalità.

Aghju sempre pensatu (questu hè cunfirmatu da a cunniscenza persunale di alcuni d'elli) chì i veramente "grandi" sò persone simplici : nascoste è isolate, riflessive, amatori di u silenziu, ùn si mostranu micca, si ponenu dumande, si ponenu. campà l'ansietà di l'esistenza, parlendu d'elli si sprimenu a vita d'ogni ghjornu è e tanti custumi in cui ci truvamu. Di ognunu di elli si pudia dì: "hè unu di noi". Ma sottu à sta manta chì li unisce à l'umanità, sò repositori d'una spezia di curiosità cosmica, di una visione olistica, tutale di a vita, sanu capì l'universale in u particulari, accendenu lampadine induve l'altri si perdenu. u bughju, in quella normalità indescrivibile chì ci face tutti uguali sanu à truvà l'eureka, l'illuminazione, l'idea decisiva, ancu cultivendu l'arti di u dubbitu è ​​a virtù di l'umiltà senza mai perde u formidable impulsu di a motivazione, sanu. cumu per andà oltre l'apparenza, si fermanu à u primu ostaculu, da l'errore piglianu l'uppurtunità di ripiglià è curretta, cultivanu u duvere di sforzu è impegnu cum'è passi ubligatori in a ricerca di un scopu.

In stu sensu, i « passi » (cù Parisi è Paterlini – in un libru cunvincente chì avanza passu à passu in u misteru maravigliosu di l'esistenza – discrive l'iconugrafia è a metafora di l'arrampicata), ùn sò micca solu u passaghju di u tempu, u tempu. a sequenza di l'episodi, a discrizzione di i cuntesti ambientali è di e relazioni umane, e tappe di una vita, essendu zitelli è poi adulescenti è infine adulti, postu chì l'ascensione – quantunque visibule o tracciata – si ferma, torna è principia, micca mai lineare. ma conserva l'incantu oculatu di a negazione o a sorpresa.

L'avia scrittu Albert Einstein – "a fantasia hè più impurtante chè a cunniscenza" – l'avia spiegatu Karl Popper, in a so epistemulugia basatu annantu à u criteriu di demarcazione chì face chì a natura scientifica di e tiurie coincide cù a so falsificabilità. Aghju avutu l'onore di sentelu da Rita Levi Montalcini quand'ella m'hà spiegatu chì e teorie codificate, u pensamentu pensatu, i risultati di a scienza sò u scopu di a ricerca, diventanu u patrimoniu di a cunniscenza acquistata ma ùn ci esentate micca da cultivà u duvere. è passione di l'imaginazione incessante, perchè u pensamentu è a riflessione deve sempre precede a parolla.

Tuttavia, senza scurdà chì ogni passu, essendu una cunquista difficiule, implica studiu, appiecazione, cungettura, ipotesi, verificazioni – soprattuttu in u campu di Scienze è frà elli Fisica per a quale Parisi hè diventatu Premiu Nobel – micca per un sbaddu subitu, una spezia. di " carpe diem " in quale u mumentu hè pigliatu per fà una tiuria codificata. Ci spiega ellu stessu: "Pudete ottene l'elettrocuzione da l'intuizione iniziale – m'hà accadutu parechje volte – ma poi avete u risultatu cù mesi o anni di calculu". Questa hè a scala chì un scientist scende – da un passu à un passu – è u prufessore Parisi hè vulsutu à ripete, ancu à dà un sensu pedagogicu à sta spiegazione è l'indicazione di un metudu pè i so studienti, a cuscenza chì a lettura scientifica. di a realità è i so misteri nascosti implica u pesu di l'impegnu è a cuncentrazione nantu à l'ipotesi intuita cum'è modi obbligatori per ottene un risultatu inizialmente ipotizatu prima di esse validatu cum'è una "scuperta".

I "passi chì ùn finiscinu mai" sò a traccia di a vita di Parisi, da a zitiddina (u primu ricordu chjaru à l'età di cinque anni), à l'età adulta : in questa sequenza ancu dettagliata è interminabile (cum'è a scienza l'esige, postu chì questu chì si lascia si va). al di là di l'esistenza stessa) a nurmalità, a vita d'ogni ghjornu, l'interessi, l'uriginalità s'intreccianu è scorrenu prestu : a scelta di spiegà a storia in centu capituli brevi ùn frammenta a cuntinuità di a storia duv'ellu si forma una identità precisa chì hà fattu di u nostru scientist una persona spiciale. Ci sò a famiglia, a parentela, e prime letture (eloquenti, per scelta), a scola ('Stava bè ma babbu m'hà dumandatu… perchè micca bè ?'), case, vacanze, cari (Daniella per tutta a vita). …), a pulitica, e scelte universitarie, a ricerca scientifica, l'amore senza limiti per a fisica, u metudu di ricerca.

Ma tuttu questu ùn piglia micca a forma di un passaghju triviale, inevitabbile di u tempu, ùn hè micca a cronaca di l'anecdoti o di i ricordi, ancu i tappe nantu à i ditagli è i ditagli apparentemente marginali o meramente descrittivi traccianu i tratti di u caratteru, a fisionomia. di l'identità, l'interessi è a vocazione. Aghju amparatu da u grande maestru di cinema Pupi Avati chì a passione ùn hè micca abbastanza per piglià u volu versu a creatività di u geniu, chì si sprime in ogni cuntestu di applicazione elettiva è prufessiunale, hè bisognu di talentu chì hè " hic Rhodus, hic salta " di ogni. veru geniu.

Ma cuntà in tappe, episodii, circustanze, situazioni a so ascensione nantu à a scala di a vita è a missione assignata à unu è fà u passu à passu hè un gestu d'umiltà chì spiega perchè, cum'è dettu à l'iniziu, a nurmalità è l'uriginale coexistanu cum'è. una più alta in ogni mente critica è riflessiva, sempre in cerca di una spiegazione, una risposta à ogni "perchè".

A lettura è u racontu sottumessu diventanu avvincenti perchè descrivenu, passu à passu, l'alti è i bassi di a vita, in una forma guasi fittizia è di sicuru accessibile : forse si leghje quì un attu di vuluntà, quellu di prupunissi cù simplicità, guasi cun implicu. ironia, cù un accostu criticu è micca sempre indulgente versu u narratore. Ancu l'umiltà, hè statu dettu, hè un cumpunente oculatu di u geniu cum'è un valore subjective, persunale, sfarente.

Sta cuscenza duveria suggerisce à u lettore attentu una cunclusione prudente, à a fine di u libru, in cima di a scala duv’ellu u prufessore Parisi hà legittimatu una scalata custituita di mille gradini : a capacità di piantà da stu latu di u sogliu. , a benevolenza d'astene da ogni cungettura imprudente.

In verità, micca tuttu pò esse spiegatu perchè micca tuttu pò esse capitu.

Cussù, in cima à a pendenza ch’ella ghjunghje a mente brillanti, ci sò e risposte ch’ella hà acquistatu quella strada è chì si mette à u serviziu di a scienza è di u bè cumunu.

Al di là di questu ferma u sicretu inscrutable, intimu di ogni identità ineguali, affascinanti.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/sanita/giorgio-parisi-normalita-e-originalita-di-un-genio/ u Sat, 21 Jan 2023 06:09:49 +0000.