Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Fincantieri, quale hè a cuntribuzione italiana à u trasportatore indianu Vikrant

Fincantieri, quale hè a cuntribuzione italiana à u trasportatore indianu Vikrant

U primu traspurtadore di l'aviazione indiana, Vikrant, hè intrutu in serviziu. U rolu di Fincantieri. Une étude approfondie de Giovanni Martinelli

U 2 di settembre di u 2022, una data chì sarà longu ricordata in a Marina Indiana. Prima di tuttu perchè marca l'entrata in serviziu di u primu traspurtadore custruitu in India. E siconda, perchè a nova bandiera di a Marina di New Delhi hè stata ancu presentata à l'occasione; un attu apparentemente insignificante ma chì in rialità hà un forte valore simbolicu perchè cù sta nova bandiera sparisce ancu l'ultima traccia di u passatu culuniale.

In ogni casu, hè chjaru chì u tema cintrali di u ghjornu era l'arrivu in i ranchi di a Marina Indiana stessu di sta nova piattaforma impurtante, l'IAC-1 (Aircraft Carrier Indigenous) Vikrant. A prima è a più impurtante caratteristica di quale hè rapprisentata (cum'è l'acronimu dice è cum'è appena citatu) da u fattu chì sta unità cumplessa hè stata custruita sanu in India. Un sforzu certamente significativu, chì permette à New Delhi di diventà parti di un "club exclusivu" ; precisamente quellu capace di creà in modu autonomu piattaforme simili.

Al di là di i toni comprensibilmente triunfali, però, a realità hè un pocu sfarente. Prima, perchè a creazione di Vikrant hà finitu per piglià assai tempu; veramente, assai. I primi travagli in i cantieri navali di Cochin Shipyard cuminciaru in u 2005; una volta un numeru suffirenziu di moduli sò stati assemblati, l'unità hè stata ufficialmente stabilita in 2009; altri 4 anni è in u 2013 assistemu à u lanciu chì, però, serà solu tecnicu, in u sensu chì dopu a nave duverà turnà à dock di novu. Seguirà un longu periodu di teste è, in fattu, a consegna à a Marina Indiana.

Tuttavia, a strada di u funziunamentu cumpletu hè sempre assai luntanu; intantu, ùn ci hè mancu chiarezza se tutti i sensori è i sistemi d'arme sò stati installati ma, sopratuttu, Vikrant duverà affruntà una longa campagna di teste per qualificà l'aviò à bordu destinatu à operà nantu à questu. Stu passu duverà qualchì tempu; almenu, tutti i 2023. Eventualmente, l'analisti indicanu chì u ritardu cù u rispettu di i piani iniziali serà di 6 anni è i costi anu cresciutu almenu 6 volte paragunatu à i primi estimi, finu à circa 3 billion dollars.

Ma accantu à e difficultà evidentemente incontrate in a custruzzione, un altru elementu deve esse aghjuntu. Malgradu a definizione "indigena", u cuntenutu micca indianu hè particularmente significativu. In fatti, u Fincantieri italianu hà cullaburatu in u disignu di a nave, basatu annantu à l'esperienza di u traspurtadore Cavour, una grande parte di u sistema di propulsione hè di origine americana, assai equipaghji aeronautici sò russi, sensori è sistemi d'arme sò principalmente di Israeli. origine (ma micca solu).

Cum'è una dimustrazione di u fattu chì a pulitica "make in India", vale à dì a capacità di implementà in u locu tuttu ciò chì hè necessariu per a difesa di u paese, hè sempre luntanu da avè ottinutu risultati veramente significativi; ci hè sempre una grande dipendenza da i fornitori stranieri (Russia in u primu locu ma, ultimamente, sempre più ancu da i USA è altri paesi occidentali).

Cù sta parte introduttiva fora di a strada, hè ora di passà à e caratteristiche è e capacità di stu traspurtadore. i primi dati à mette in risaltu hè chì hè prisentatu in a cunfigurazione STOBAR (Short Take-Off But Arrested Recovery); una furmula per dì cusì "ibrida" trà quelli chì sò in usu oghje è chì, ancu s'ellu presenta qualchì limitazione, ferma l'unica chì pò esse aduprata oghje da l'India.

Da u puntu di vista di a dimensione, u Vikrant hà una lunghezza di 262 metri, una larghezza massima (à u ponte di volu) di 62 è un spustamentu pienu di carica di almenu 43.000 tunnellate. u sistema di propulsione hè centratu nantu à 4 General Electric LM2500 + turbine di gas di 22 Megawatts ognunu, capaci di dà à a nave una velocità (massimu) di circa 30 nodi; L'autotomia massima hè stimata à circa 7 500 miles (à 18 nodi). U numaru di l'equipaggiu hè infine stabilitu à pocu più di 1.600 omi.

A difesa di l'unità serà affidata à 32 VLS (Vertical Launch System) chì ospiterà tanti missili Barak 8 MR-SAM è 4 (forse) cannoni rotanti AK-630 30 mm. I sensori principali seranu un radar multifunzione EL / M-2248 MF-STAR è un radar di sorveglianza aerea RAN-40L. Ancu in questu casu, dunque, un mischju singulari di sistemi israeliani, russi è italiani …

In quantu à l'aspettu cintrali di u Vikrant, vale à dì u so dipartimentu di volu, hè attualmente stimatu chì pò esse cumpostu di 30 aerei, cumpresi aviò di caccia è elicotteri. In particulare, u primu serà u Mig-29K acquistatu da a Russia à u stessu tempu cù l'acquistu di l'altru trasportatore di l'aeronautica attualmente in serviziu in a Marina Indiana, u Vikramaditya (ex portaerei di classe Kiev di l'era sovietica).

Di novu, una scelta sfurtunata perchè i Mig-29K si sò dimustrati per esse aerei inefficienti, furzendu a Marina Indiana stessu à lancià un prugramma cunnisciutu cum'è Multirole Carrier Borne Fighters (MRCBF), cù quale deve esse acquistatu novi aerei chì cumplementanu quelli digià. in usu; è chì sicondu un situ specializatu indianu, assai prubabilmente, serà l'American F / A-18 E / F Super Hornet. Tuttu aspittendu chì l'India sia capace di custruisce un novu aviò in u locu cum'è parte di un altru prugramma: u Twin Engine Deck Based Fighter (TEDBF).

Ùn ci vole dunque à esse particularmente spirienza per capisce cumu, ancu da stu puntu di vista, e scelte fatte da New Delhi finiscinu à esse caòtiche ; alimenta una spirale di costi crescente è inefficienza generale di a Marina, è di tutte e Forze Armate Indiane in generale.

Una cunfusione chì, in più, si manifesta digià nant'à i piani di l'avvene ; a Marina di New Delhi hà dumandatu da qualchì tempu per ottene i fondi per custruisce un secondu IAC; cù ugettivi ancu più ambiziosi perchè mira à una piattaforma di spostamentu di 65 000 tunnellate, prubabilmente cù una cunfigurazione sfarente (vale à dì, più capace) è un dipartimentu di volu finu à 50/55 aerei.

Risorse insufficienti, però, per esse spartutu cù altri prugrammi ugualmente priurità, è a sfida tecnologica-industriale chì pare esse à u limitu di e pussibulità indiane sò, però, impediscenu l'avanzamentu definitivu di u prugettu. Di sicuru, ancu comprensibile.

Tuttavia, à stu ritmu, u strumentu navali di New Delhi corre u risicu seriu di falà sempre più in daretu (ancu per via di e difficultà scontri in altri settori) paragunatu à quellu di u so «grande rivale», vale à dì a Cina ; chì, à u cuntrariu, cuntinueghja a so marchja versu l'istituzione di a Marina più putente ancu in tuttu u pianeta.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/smartcity/fincantieri-qual-e-il-contributo-italiano-alla-portaerei-indiana-vikrant/ u Sun, 04 Sep 2022 08:00:51 +0000.