Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

A pace ùn pò esse custruitu nantu à u “cimiteru di a libertà” (Kant)

A pace ùn pò esse custruitu nantu à u

U Notepad di Michele u Grande

U so nome hè qualchì volta evucatu per rivendicà i quartieri di a nubiltà chì a duttrina di a "pace à ogni costu". In l'articuli di l'intellettuali più irriducibili di u pacifismu eticu, in ogni modu, hè spessu citatu per legittimà una sorta d'obiezione di cuscenza à l' inviu di l'arme à l'Ucraina . U nome hè quellu di Immanuel Kant, l'autore di Zum ewigen Frieden, cunnisciutu in Italia cù u titulu impropriu, ma avà canonicu, Per la pace perpetua. Hè cunsideratu unu di i so testi più famosi è evucatori, un autenticu capolavoru d'eleganza senza pari è d'uriginale straordinaria. Eppuru, cum'è un essai di Marco Duichin (à u quale sò debite ste note) dimustra, in u cursu di più di dui seculi hà pruduciutu una bibliografia sconfinata induve si ponu truvà l'interpretazioni più disparate. Hè stata infatti lettu cum'è un appellu pacifista edificante, un manifestu rivoluzionariu appassiunatu, un puntu di riferimentu imprescindibile in u dibattitu teoricu di e rilazioni internaziunali (Alla pace del cimiteru, Firenze University Press, dispunibule ancu in pdf ).

In una lettera datata u 13 d'aostu di u 1795, quattru mesi dopu à a ratificazione di a pace separata di Basilea trà u regnu di Prussia è a Francia rivoluzionaria (5 d'aprile 1795), ricevutu da Kant cun "intima gioia" è salutatu da parechji osservatori cum'è u Premessa di una pace definitiva è cumpleta trà e putenze europee, l'anzianu filòsufu annuncia à l'editore Friedrich Nicolovius l'imminenti mandatu di un manuscrittu intitulatu, precisamente, Zum ewigen Frieden. Digià u 4 d'ottobre, u picculu voluminu hà vistu a luce in Königsberg (oghji Kaliningrad) in una prima edizione di dui mila copie, chì s'hè vindutu rapidamente è hè stata seguita da una ristampa immediata. U librettu, elaboratu secondu e forme classiche di i trattati di pace internaziunali, cumpletu cù articuli preliminari, definitivi è sicreti, supplementi di garanzia è ancu una clause di salvaguardia cù a quale Kant intendeva prutege si da a censura prussiana, hà apertu cù un preambulu brevi ma cruciale. , chì ripete u titulu di l'opera in l'exergue, curiosamente ispiratu da l'inscription satirica posta nantu à u segnu d'una osteria olandese, induve hè statu pittatu un cimiteru.

Celebrata da parechji cuntimpurani tedeschi cum'è un mudellu insuperabile nantu à u tema bramosu di a "pace perpetua", a scrittura di Kant, talvolta indebitamente assimilata à u chimericu Projet pour rendre la paix perpétuelle en Europe (1713) di l'abate di Saint-Pierre, hà suscitatu una grande splutazioni. ecu, godendu un grande successu cù u publicu ancu fora di e fruntiere germaniche. Vistu cù suspetti in i circoli inglesi cunsirvatori cum'è un testu "giacobinu", periculosamente orientatu in favore di a Francia rivoluzionaria cù a quale a Gran Bretagna era sempre in guerra, hè soprattuttu in i circoli di l'Alpi vicinu à Emmanuel-Joseph Sieyès chì hà ricevutu apprezzamenti entusiastici. .

Comme le rappelle Duichin, par coutume Zum ewigen Frieden s'approchait ainsi de cette large ligne d'œuvres qui, à commencer par quelques écrits rhétoriques-exhortatifs et philanthropiques-religieux apparus aux XVIe et XVIIe siècles, comme la Querela pacis d'Erasme de Rotterdam. 1517), culminerà in una racolta cospicua di trattati di u XVIIImu seculu nantu à u tema di a "pace perpetua", induve, in virtù di sta parentela, malgradu i differenze abismali chì a separanu da queste opere, hè spessu vistu cum'è un veru pacifista. manifestu, qualchì volta in fretta elevatu à u rangu di mudellu di pacifismu eticu, in quale a cundanna umanitaria di a guerra s'accompagna cù l'appellu edificante per una coesistenza ecumenica trà l'omi di ogni razza è nazione.

Ma à u cuntrariu di u fundamentalismu pacifista, ancoratu à l'assunzione erasmianu chì "a pace più inghjusta hè megliu chè a più ghjustu di e guerre", vale à dì chì a pace hè u bene supremu, da esse incondizionatamente preceduta da qualsiasi altru valore (cumpresa a libertà), Kant. rifiuta decisamente l'idea di una pace ottenuta à ogni prezzu, ancu à u costu di esse custruitu nantu à u "cimiteru di a libertà". È, mentre ricunnosce a guerra cum'è un "flagellu di l'umanità", ùn a cunsidereghja micca un "malu cusì incurable" cum'è a "tomba d'una sola dominazione", assai più temuta. Difatti, mette in guardia contr'à i risichi d'una pace universale è durevule ottenuta "sottu à un suvranu unicu", destinatu à guidà à u "despotismu più orribile". Ùn hè dunque micca surprisante chì Zum ewigen Frieden, digià dopu à a so apparizione, hè statu accoltu cù favore in i circoli prugressisti è francofili, cun sfiducia è suspetti in i circoli cunservatori è assolutisti, da e so pagine ancu un sustegnu implicitu à a viulenza chì a Francia prumessa. per scatenà contr'à u vechju regime aurupeu.

Tuttavia, se l'imaghjini di u XVIII seculu di un Kant pacifista hè largamente improbabile, a tesi speculare di un Kant giacubinu hè senza fundamentu. A so "paci di ragiuni", basatu annantu à a ricunniscenza di u "cuntrastu pacificu trà i populi", hà di sicuru pocu in cumunu cù l'utopia pacifista ingenua chì brama l'estinzione di tutti i cunflitti. D'ailleurs, sans préjudice de sa sympathie incontestée pour la France républicaine, les mises en garde et les craintes exprimées par le philosophe en divers endroits par Zum ewigen Frieden concernaient précisément le recours indiscriminaté à la guerre « pacificatrice » théorisée par l'aile la plus radicale des révolutionnaires français, partisans convaincus. di l'idea chì, nant'à l'altare di a pace futura, ogni mezzu puderia esse ghjustificatu, ancu una guerra di sterminiu. In corta, u prugettu kantiano di rimpiazzà a guerra cù a lege hè siderally distanti sia da u fundamentalismu rivoluzionariu sia messianicu, per quale tutti i mezi sò legittimi per ottene a pacificazione finale di i Stati europei sottu à a duminazione francese, tramindui da a "pace d'amore" di Robespierre : d'un amore, parò, destinatu à triunfà cumplettamente solu dopu avè eliminatu per forza quelli chì suffocanu.

A cuntrariu di Robespierre, a pace perpetua di Kant ùn hè micca u fruttu di l'amore trà l'omi, nè ùn deve esse benefiziu di u so benessiri è di a felicità, ma "hè solu in cunfurmità cù a lege": ùn hè per nunda "un statu finale eticu-religiosu" nè "un paradisu terrenu", ma a pura "regulazione giuridica di l'antagonismi". Animati da una ideologia filantropica, messianica, apocalittica, espansionista è certa di a so ghjustizia, i Ghjacobini francesi miranu invece à l'eliminazione di ogni antagonismu è à l'istituzione universale di una pace perenne – vale à dì definitiva è assuluta – à traversu una guerra rivoluzionaria chì averia inauguratu, grazia à un ultimu « spasmu di viulenza », una nova era di felicità. U ligame trà a pace perpetua, a felicità di i populi è l'età d'oru, intesa cum'è a cundizione ideale per u godimentu pacificu di i beni terreni, hè cumplettamente straniera à u pensamentu kantiano, ma pare piuttostu eccu, cum'è l'anzianu Montagnard Danton avia indovinatu, arcaica. è credenze folkloriche mai sminticate in u miticu «Paese di Cuccagna» : quellu locu miticu induve u benessere, l'abbundanza è u piacè sò à a porta di tutti. Puru paradossale ch'ella pare, u pacifista Kant, à u cuntrariu, teme – micca menu ch'è u "guerrieru" Hegel – l'effetti ruinanti d'una "pace longa", in quale a predominanza di "bassu interessu", "codardia" è ". dolcezza" "Avaria currutti" u caratteru è a mentalità di u populu ".

La proposition de rendre avec Alla pace perpetua, plutôt qu'avec l'habituel – mais trompeur – Per la pace perpetua, titre italien du petit livre, en tenant à juste titre en compte le prologue, dans lequel Kant lui-même remonte à un éminent érudit kantien. pinsatu, Vittoriu Mathieu si riferisce à u segnu di una taverna. Hè curiosu chì in a traduzzione di stu tìtulu, Mathieu hà nutatu, l'errore persiste ancu malgradu u fattu chì "Kant stessu spiega l'urìgine di zum: Zum ewigen Frieden, o À a pace perpetua, secondu un usu currente in l'area di lingua tedesca. où les prépositions contratées zum et zur introduisent célèbrement les noms de tavernes, auberges et hôtels […] qui sonneraient en italien comme « Al cervo d'oro », « Al piuccio d'oro »… è a libertà di Kant, pdf-Filosofia.it).

In breve, l'usu di a prepusizioni zum da parte di Kant marca a distanza chì u filòsufu intende di marcà cù u rispettu à a literatura di u so tempu, per mezu di un titulu chì ripiglià deliberatamente u sarcasmu cù quale i numerosi prughjetti di pace chì fiuriscenu in a seconda mità di u so tempu. u XVIIImu seculu sottu a prissioni di u filantropusimu di i Lumi. È, cuntrariu di ciò chì si pò pensà, ancu l'ovica chì risona in u tìtulu uriginale ùn allude micca pusitivamente à e caratteristiche di l'ordine novu chì u prugettu kantiano vulia stabilisce : ùn hè, in fatti, una « pace destinata à se perpétue », piuttostu, precisamente di l'ewigen Frieden, di a « pace eterna » chì hè di solitu attribuita à l'altru, à a cundizione atemporale di i morti è à u silenziu di u cimiteru.

L'autore di e trè Critiche adopra dunque, cum'è u titulu è l'esergu di a so scrittura, una frasa chì s'assumiglia più à un avvisu solenni chè à un desideriu cunfidu : qualcosa chì evoca a "paci di i cimiteri" piuttostu chè quella ottenuta cù a rializazione di l'armunia. trà l'omi. Luntanu da esse un scherzu per spiazzà o schernà u lettore, l'imaghjini evocati da Kant ùn hè mancu un'invenzione improvvisata nata da a so penna fecunda, ma custituiscenu una altra variazione di un topos emblematicu cù un caratteru di "cimiteru" chì e so radiche sò arradicate una tradizione anecdòtica chì circulava dapoi qualchì tempu in i circoli culti europei. A metafora evocativa di a pace perpetua cum'è cimiteru si prisenta per a prima volta in un testu di Gottfried Leibniz da l'autunno di u 1688, scrittu in aperta cuntruversia contr'à l'expansionismu francese, accusatu da l'inventore di u calculu differenziale (inseme à Isaac Newton) di voler creà a "paix perpétuelle" in forma di "d'un esclavage à la Turque", chì a renderebbe simile à un "cimetière" (Réflexions sur la déclaration de la Guerre). Il ne dévoile qu'une interprétation inédite de Zum ewigen Frieden, dont le titre, inspiré de la conception pessimiste leibnizienne, reste encore au centre d'un curieux malentendu qui se reflète déjà dans sa première traduction italienne (1885), et qui ne sera plus changé. .

Di solitu interpretatu cum'è un fervente appellu pacifista, u mottu sarcasticu utilizatu da Kant per intitulà è intruduce u so trattatu ùn hè in realtà nunda di più chè u cast fidu di un segnu cummerciale straneru prosaicu ("À a pace eterna"), mintuatu da Leibniz è ripresa da u so francese. seguitori, per dimustrà chì a pace è a morte sò identificate. È per sottolineare – in cunfurmità cù l'avvertimentu sgrossu incisu nantu à a tomba di u storicu è diplomaticu olandese Lieuwe van Aitzema, u so pussibule ispiratore – chì a ricerca ostinata di a pace in terra ùn porta à nudda parte o, à u più, pò purtari solu à un silenziu grave di u cimiteru. D'altronde, cuncludi Duichin, a famosa maghjina di u cimiteru di Leibniz, accumpagnata da l'epigrafu "À la Paix Perpétuelle" chì hà tantu impressuatu Kant, ùn pare micca sprime una preoccupazione infundata à a luce di a sinistra dichjarazione programmatica di u giacobinu Jean. -Baptiste Carrier (1756 -1794), deputatu à a Cunvenzione Naziunale, rappurtatu da Hyppolite Taine : "Faremu di Francia un cimiteru, piuttostu chè ùn la rigenerà à a nostra manera".

* A carta


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/la-pace-non-puo-essere-edificata-sul-cimitero-della-liberta-kant/ u Sat, 29 Oct 2022 05:49:34 +0000.