Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Vi cuntaraghju di u mo Natale senza chefs stella è spazzatura globalizzata

Vi cuntaraghju di u mo Natale senza chefs stella è spazzatura globalizzata

Lettera-diariu à u zitellu Ghjesù. Cammeo di Natale di Riccardo Ruggeri

U Cameo di Natale per mè hè sempre statu una riunione annantu à l'annu passatu, una spezia di lettera di ghjurnale à u zitellu Ghjesù, micca per dumandà privilegi, ma per lascià andà, parlà in libertà davanti à u putagè, cù tronchi è ova di carbone chì brusgiate felice.

Una bona nutizia: a mo moglia è eiu pudemu infine vantà u titulu di Gran Vechju, attribuitu à noi da i sociologi chì perde u tempu à quelli in i so novanta. In l'anni settanta GV avia un altru significatu.

Per disgrazia aghju da testimunià, senza pudè fà nunda, salvu resta stunatu, e follie oscene di l'attuale classi dirigenti euro-americane, ridotte à ghjustificà ogni attu obscenu di i so seguitori, cù a frasa indecente di Harvard : "dipende da u cuntestu. ". Quantu tristu ! A me America, in quale aghju travagliatu è campatu, era a stessa chì l'immensu Allan Bloom hà battutu in l'anni Settanta, chì avia capitu tuttu cù u so imperdibile A Chjesa di a Mente Americana. Oghje l'America mi pare à i so cimi cum'è un intricatu di disvaluazioni orrende passate cum'è novi valori, un campu di battaglia trà l'exaltati Dems di Joe Biden è l'exaltati Reps di Donald Trump. Poveri americani, prestu furzati à sceglie trà duie obscenities. Speremu chì l'America si ricuperà è ùn cascà micca in una guerra civile, ancu s'è certe ipotesi di a so spaccatura culturale cumincianu à esse evidenti è prufonde.

Riguardu à u passatu, ùn aghju micca ricordi di cene, d'aspittà à mezanotte per manghjà spazzatura globalizzata cucinata da chef stellati, di paillettes è cotillons, di rigali idioti, d'ascoltà falsi discorsi di fine d'annu. . A mo furtuna era di passà da a miseria à l'indipendenza ecunomica senza diventà a classe media alta. Un mondu terribile chì diventa sempre più difficiule per i vechji è i poveri. L'annu passatu hè statu particularmente significativu in u tentativu di rende invisibili i vechji è a miseria è di mantene l'alluntanu da u ZTL legendariu. Chì i starchitects di solitu si trasformanu in un mondu falsu, pienu di giardini lussureggianti (copyright di Josep Borrell), fureste verticali, piste ciclabili, gimnasti, induve ancu a sudore deve gustu di rosolio.

Cumu avemu ghjuntu à questu? Una memoria persunale banale ma imbarazzante. Duranti u periodu folle è orrendu di a pandemia, u razzisimu farmacèuticu chic di alcuni di i nostri cumpagni di stanza li hà purtatu à cunfonde Montgomery (Alabama) cù Bordighera (Liguria), a ghjovana negra Rosa Parks cù dui vechji bianchi pallidi cum'è noi, 1955 cù 2020, un autobus cù un ascensore. Dunque ci sò stati ricusati, messi à pede, trattati cum'è pari, solu perchè i pseudo-duttori, da l'« H Index » da l'infermiera è da u discorsu di i venditori di Folletto, esaltati in i media di u regime cum'è scentifichi, ci avianu marcatu cum'è vittime di pesta solu perchè. eramu vechji. Scupremu avà da i ducumenti chì u vechju bardu avia ragiò: "Ci hè un metudu in questa follia".

Dopu avè righjuntu di pocu tempu à "89", l'annu chì deve (scusate, duverebbe) purtà à "90" avà principia per mè. Unu di i mo amichi più cari, un ebreu strettamente attentu, allinatu senza ses è ma cù Israele, un omu di grande prufundità umana, m'hà desideratu un felice anniversariu cù a frasa ebraica Ad Meah Veesrim: "Pudete ghjunghje à 120 anni in bona salute. , gioia, benedizzione ". I migliori auguri chì mi tengu caru.

Aghju dodici mesi davanti à mè per ghjunghje à u miticu "90". Aviu avutu un libru in custruzzione, u titulu pruvisoriu “Editoria di regime. Saga Agnelli/Elkann-De Benedetti”, l’indici era digià statu definitu, stava per principià à scrive, ma dopu à l’interessante intervista di CDB à u Foglio, aghju abbandunatu u prugettu. Hè megliu rinunzià u teclatu à ellu, s'ellu vulia fà, hè certamente più qualificatu chè mè.

Piuttostu, mi dedicà à un prughjettu di cumunicazione-infurmazione chì mette a parolla à u centru di u scenariu, sia in forma di sonu, di scrittura o di spettaculu teatru. Mi pare ch'una massa di idioti sempre più crescente s'appoghja à u coddu in quella chì Luca Ricolfi chjama « a sucetà di nobili di masse » chì, una volta a cunfigurazione cumpleta, ùn saria chè una sucetà à l'orwelliana. Sarà à quellu puntu chì per difende e nostre libertà chì restanu ci vole à ammaistrà tutti issi (antichi) arnesi di cumunicazione (testi scritti, testi orali, testi teatrali).

À sta riunione, prughjettendu mi versu u 2024, ùn aghju pussutu sminticà di dumandà duie cose : 1. Finirà a guerra in Ucraina ? (U cunflittu trà Hamas-Palestina-Israele hè di natura endemica, dunque hà tempi imprevisible). 2.Chì ne sarà di noi aurupei dopu à e prossime elezzioni ? À u puntu 1. Pensu chì l'elettori americani decideranu in nuvembre, postu chì paganu a maiò parte di i costi di a guerra (l'umani, soportati solu da l'Ucraini, chì ognunu hà longu preferitu ignurà). Nantu à u puntu 2, pensu chì nunda ùn cambierà, postu chì ùn ci hè micca una custituzione europea ma cuntratti scritti in una certa manera, i stabilimenti attuali a decideranu sempre, per mezu di e so trè protesi devote, u BCE, a Corte, i 27 Primi Ministri (chì pò fà qualcosa, ma importa pocu).

Per quelli chì, cum'è mè, si ponu megliu scaccià in a Puesia, hè megliu à riflette à i versi di a Decima Elegia di Rainer Maria Rilke di u 1912, cuncipitu pocu prima di a Prima Guerra Munniali. In u versu 31 ci hè una maghjina putente "der Geschlechtsteil des Geld", l'urganu sessuale di Money in erezione perpetua, chì insemina, genera è face germinà tuttu, trà e baracche, e miserie, i banche. Geld hè omnipotente è sfrenatu, tuttu gira intornu à ellu, induve ellu hè a luce à pena penetra o ùn passa micca in tuttu. Chì annu serà u 2024 ? Serà un altru annu di guerra è bughjura, duminata da u solitu Geld ?

In vista di sti perspettivi, vultendu à a terra vi dumandate: cumu serà u pranzu di Natale per un coppiu di vechji bianchi pallidi chì provanu à fà in un cuntestu cusì virali di guerra ? Aghju assicuratu ch'è no rispetteremu e tradizioni seculari è religiose di quella fetta di terra Liguro-Piemontana cù l'urografia antica, induve u core è a saviezza di u populu occitanu stanu sempre, da difende è cunsegna cum'è à Gen Z.

Aghju abbracciatu l'idea di un ghjovanu amicu, un "chef furmatu" Federico Lanteri di l'Osteria Martini in Pigna (se aghju definitu un grande caratteru cum'è ellu "chef", dominus in cucina, in l'ortu, shopping in e duie valli piemontesi-liguri affacciate da u Colle di Tenda, l'offendassi). U so menù di Natale, di a più alta qualità di valle è di simplicità assuluta, hà una decina di portate, à u prezzu di 75 €, mentre chì per i so clienti anziani cum'è noi, hà inventatu una versione specchiu ma in forma più chjuca, à l'amuse bouche per cusì dì. . , da cunsumà in casa per 50 €. Un rossu meditazione è avemu ancu risoltu e vacanze di Natale 2023. Prosit!

Bon Natale à tutti, è da u core !

Zafferano.news


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/vi-racconto-il-mio-natale-senza-chef-stellati-e-schifezze-globalizzate/ u Sun, 24 Dec 2023 09:32:15 +0000.