Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Vi dicu com’era u giurnale di Montanelli 50 anni fà

Vi dicu com'era u giurnale di Montanelli 50 anni fà

U ghjurnalistu puliticu Francesco Damato hà dettu in Libero ciò chì si passava in a redazione rumana di u ghjurnale Il Giornale quandu fù fundatu 50 anni fà da Indro Montanelli.

Oghje hè u marti cum'è u 25 di ghjugnu di u 1974, quandu Il Giornale , fundatu da Indro Montanelli, hà cuminciatu dopu avè lasciatu u Corriere della Sera è accettatu un pocu tempu à La Stampa .

Chì sforzu è chì calore in quelli tempi in a mansarda di a Piazza di Pietra, induve Gianni Granzotto avia trovu è affittu a sede di a redaczione rumana, scelta per a so vicinanza, ùn sò s'ellu più à a Camera, u Senatu è Palazzo Chigi ou à la résidence capitoline d'Indro Montanelli. Chì era in Piazza Navona.

Giovanni Spadolini venait aussi à pied de l'hôtel de Piazza Montecitorio où il séjournait quand il était à Rome : plus souvent et plus vite que Montanelli lui-même, à qui il devait aussi en tous sens l'élection du Sénat en 1972. per quessa a candidatura di u so amicu Ugo La Malfa nantu à e liste di u Partitu Ripubblicanu, dopu a so destituzione di u direttore di u Corriere per esse rimpiazzatu da Piero Ottone. Chì tandu si lasciò chjappà – da ellu stessu – "l'argenteria" in via Solferinu, in Milanu, da Montanelli è Enzo Bettiza.

Spadolini, chì uni pochi di mesi dopu ghjunghjia à u guvernu, in u bitonu Moro-La Malfa, à a capu di u Ministeriu di u Patrimoniu Culturale chì li hà fattu un decretu di lege, avia praticamenti trasfurmatu quellu nostru attic in un aggiunta à u so propiu. uffiziu. Venia à ogni ora di u ghjornu, s'assittò à a prima pusizioni libera chì truvò, basta ch'ellu avia un telefunu, pigliò u libru d'indirizzu è chjamava innumerevoli persone. Calchì volta Montanelli ghjunghjia è ùn s'alzava mancu per salutallu, s'impegnava cusì à ricunniscenza telefonica. È Montanelli ci hà guardatu cum'è per scusà à u so locu è ci dumandu di capiscenu.

Fora di u calore chì era pocu trattatu da un climatizzatore più spessu rottu chè funziunale, l'aria ch'ellu ci vole à respira in quellu attic, cum'è in a più grande sede milanese, duvia esse strettamente laica. In più di Spadolini chì occupava a redazione rumana, Montanelli era sin’à tandu un elettore ripublicanu dichjaratu è fieru. Culturalmente liberale digià quandu era statu sceltu è assuciatu cum'è ghjovanu ufficiale di u PCI da Giancarlo Pajetta, u mo amicu Bettiza era torna torna unu in tutti i rispetti, guadagnendu un tribunale puliticamenti spietati in Milan da Giovanni Malagodi. Cesare Zappulli era ancu un liberale, destinatu à diventà senatore, cum'è Bettiza, ancu s'ellu mostrava l'inseparabile maghjina di San Gennaru in a so stanza di Roma. Davanti à quale hà fattu u segnu di a croce prima di pusà o scrive u so articulu di u ghjornu. Chì Montanelli s’hè lagnatu guasi sistematicamente perchè hè finitu per esse, in u cuntenutu è a durata, sfarente di ciò ch’elli s’eranu accunsentitu à l’orale.

L'aria, dicu, duvia esse strettamente è cumpletamente laica cù u permessu di San Gennaro. Ma cù l'avventura di Giornale chì u diavulu Montanelli avia decisu d'aiutà a DC più chè i partiti laici à prutege lu sia da i tentaculi di u "cumprumissu storicu", allargatu da u secretariu PCI Enrico Berlinguer, sia da u risicu di un scontru cumunista generale. . Chì hà minacciatu u scudu crociatu dopu à a scunfitta di u referendum nant'à u divorziu in u 1974, chì sarà seguitatu da un sorpassu in l'elezzioni regiunale di u 1975. Ventre in terra, nasu chjusu è tutti votanu – era praticamenti a linea di Montanelli – per i demucratici cristiani. Chì ùn pudia micca ricuperà voti o guadagnà novi, salvu à a spesa di vechji è minori alliati seculari.

Gianfranco Piazzesi, ancu di u Corriere , chjamatu "a chiorba" in a squadra editoriale cum'è Montanelli "u cappellu à cilindro", hà subitu subitu l'odore di qualchì accordu cù i cumunisti, cunsiderendulu "ineluctable" guasi quant'è Ugo La Malfa, Moro. diputatu in Palazzo Chigi da nuvembre 1974. È pruvò à cunvince Montanelli chì ùn saria micca a fine di u mondu. Ma s'hè fattu una cunferenza, tutta aspirazione toscana, da quale – prisenti à u scontru – aghju capitu chì i so chjassi eranu destinati à separà. Cum'è veramente, in l'ultimi tempi di Bettino Craxi, i nostri eranu ancu destinati.

Ma micca solu à Piazzesi in a mansarda rumana in Piazza San Petru ma ancu à u so amicu La Malfa in persona è in publicu Montanelli hà riservatu un trattamentu abrasiu per cuntestà a so dimissioni, è forse qualcosa di più, à un passaghju chì sarà più tardi definitu " sulidarità naziunale". Hà scrittu di ellu cum'è "irricunnoscibile", chì avia "persu a testa". Allora naturalmente si cuncilianu, cum'è cù Giulio Andreotti. Chì una volta, ricevendulu in u so studiu induv’ellu l’avia accumpagnatu, ancu à pochi passi da a redazione rumana di u Giornale , disse ironicu à Montanelli di caccià ancu a pinza da u nasu per parlà cun ellu. Un pocu cum'è u salutu recente di Meloni à u presidente di a regione Campania chì l'avia chjamata « cagna ».


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/il-giornale-indro-montanelli-50-anni/ u Tue, 25 Jun 2024 04:30:51 +0000.