Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

U troncu di l’elefante di Ferrara succhia i ghjurnalisti di La Repubblica

U troncu di l'elefante di Ferrara succhia i ghjurnalisti di La Repubblica

Un combat unique entre Giuliano Ferrara et les journalistes de La Repubblica qui se méfiaient écrasamment du directeur du journal Gedi, Maurizio Molinari. I graffi di Damato

Trà u cumitatu editoriale di a Republica , quellu di carta è micca di u Quirinale presiedutu da l'attuale locatariu elettu da u Parlamentu secondu i metudi di a Custituzione, è u fundatore di u Foglio chì hà firmatu cù u so nome è cognome, Giuliano Ferrara, discendendu da l'elefante rossu chì resiste à u so pesu dapoi anni, s'hè fattu appena una polemica chì vale a pena cuntà perchè smentisce una doppia legenda cum'è pudendu.

Unu hè quellu di l'editore puru, chì travaglia è guadagna solu da u ghjurnale ch'ellu pussede, in uppusizione à l'editore impuru, chì usa u so ghjurnale per aumentà u so putere di negoziazione nant'à altri mercati : da a finanza à a fabricazione. L'altra legenda, varianti di l'editore puro, hè quella di u ghjurnale chì, vivendu solu di l'esemplari chì vende, disgraziatamente di menu in menu per un bellu pezzu, hà da editore sta volta purissimo semplicemente u so lettore, in un imaginariu. unità, ùn hà mancu preoccupatu di furmà un condominiu.

PERCHÈ FERRARA DEFENDA MOLINARI

A scintilla di a cuntruversia hè stata a decisione di u direttore di Repubblica , spartutu da u fundatore di u Foglio , di mandà à a mulinu di a polpa centu milla copie di un supplementu chì cuntene un articulu nantu à l'affari in quale participa ancu u so editore, chì ùn era micca. benvenutu, micca utile, forse ancu dannusu à l'ochji è à a sacchetta di l'interessatu .

A redazione di Repubblica , frescu da u votu di sfiducia denegatu à u direttore da una larga maiuranza, hà calatu à "anònimu", ancu intesu cum'è vigliacchi è derivati, cummentariu micca firmatu trà i varii chì Il Foglio hà publicatu dapoi u primu. problema à a manera inglese, ma ancu americana. Et il s'efforça imprudemment de donner une leçon directement à Ferrare, qui lui répondit en donnant un autre à son tour, au nom du réalisme, qui servait aussi à démasquer le mythe de la prétendue question morale généralement attribuée comme mérite à une réunion d'été de 1981. entre le fondateur de Repubblica Eugenio Scalfari et l'alors secrétaire du PCI Enrico Berlinguer. Una questione chì si ripresenta dapoi cum'è una bandiera cù quale si battenu i partiti opposti, è ancu alliati ma sempre cuncurrenti. Domina a prima pagina di i ghjurnali in questi ghjorni.

Eh bien, Giuliano Ferrara a rappelé aux critiques oublieux de son réalisme « la pompeuse libido scalfarienne du pur éditeur, contre tous les autres impurs » qui « s'est notoirement terminée par la vente de Repubblica au financier Carlo De Benedetti dans le but d'assurer un dote per e so figliole di u Fundatore », cù una lettera maiuscola. "Allora – l'impertinente Tacitus hà dettu di novu u nostru casu – hè ghjunta a famiglia Elkann, l'eredi Agnelli. Repubblica , chì hà cambiatu assai, hè quantunque sempre listessa chì l'anni passanu, Pura o impura, hà un editore di quale ùn si pò fà senza, aspittendu u prossimu. Hè cusì, se vulete, in modu pirandellicu.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/giuliano-ferrara-la-repubblica/ u Thu, 11 Apr 2024 05:51:59 +0000.