Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

U pacifismu “armatu” di un Premiu Nobel per a Pace

U pacifismu

U Notepad di Michele u Grande

Micca solu i scrittori è i scientisti, ma ancu i ghjurnalisti italiani ponu vantà un Premiu Nobel. Hè quella – per a pace – cunferita in u 1907 à Ernestu Teodoru Moneta (Milanu 1833 – Milanu 1918) in a cumuna di Kristiania, cum'è allora si chjamava Oslo. Oghje forse pochi si ricordanu di stu sunniatore di l'armunia trà i populi, assai ligata à u prucessu di furmazione di u statu unitario. Figliolu di un picculu affari, solu quindici anni, participà attivamente à i rivolti di i Cinque Ghjorni (18-22 di marzu 1848). En 1858, il s'enrôla dans les Cacciatori delle Alpi, la compagnie de patriotes émigrés au Piémont dans laquelle trois régiments étaient actifs sous le commandement de Giuseppe Garibaldi. Ntô 1860 participò à l'impresa di i Mille in Sicilia.

A vigilia di a terza guerra di l'indipendenza, chì finisce cù e scunfitte di Custoza (u 24 di ghjugnu di u 1866) è di Lissa (u 20 di lugliu), torna à mette l'uniforme. Sicondatu à u Statu Major, fighjula disconsolatu à l'egoismu è a rivalità trà i capi militari, à u cinismu di e decisioni chì mette inutilmente in ghjocu millaie di vite umane. Una interminabile serie d'errori attribuibili, à u so parè, à l'illusione – cultivata da u cumandante in capu Alfonso La Marmora – chì l'Austria averia oppostu una timida resistenza à l'armata reale. Cusì principia à nasce in ellu l'idea chì e guerri ùn risolvenu micca i prublemi « nè secondu a ghjustizia nè secondu i scopi storichi ». A sumente di u so futuru pacifismu hè digià piantatu. Abbanduna tandu l'armata, si mette di novu in civili è torna in a capitale lumbarda.

Apprufittannu d'una passione antica per u teatru, cuminciò à cullaburà cum'è criticu di spettaculu cù Il Secolo, ghjurnale di a stalla d'Edoardo Sonzogno chì luttava per esce. In u 1867 l'editore chjamava ellu stessu Moneta per dirigellu. U ghjurnale ùn avia ancu una identità pulitica chjara. Oscilò trà l'umore demucraticu ostili à u Cavourismu è l'appelli à a ricustruzzione murale è materiale di u paese. In pochi mesi u so prufilu hè statu definitu, è pruvò à interpretà l'ideali di u Risorgimentu è l'impazienza innovativa di a burguesia milanese. U novu direttore rivendica a so missione educativa, perchè dopu à i primi passi di a via di a liberazione « simu sbuchjati – avvistà – in quellu stessu statu di letargia è di dolcezza chì hà suscitatu a rabbia di Vittoriu Alfieri un seculu fà ».

Questi scopi ambiziosi ùn impediscenu micca chì u Seculu diventerà rapidamente u ghjurnale più vendutu in a penisula. Cù un ochju à a furmula in moda in Francia, infatti, e so pagine accoglienu ancu curiose nutizie, culonni di moda, ghjochi di puzzle, rumanzi appendici. Mentri i cronisti di Carlu Romussi ruminanu in u brogliacciu di a copertina nera in a matina di a pulizza (da quì u terminu "storia di crimine"), l'autorità municipali sò urdinate à fà custruzzione di nursery di notte per i poveri, case per i travagliadori, cantine ecunomiche. . Malgradu esse un laico di ferru, Moneta si batte contr'à ogni attitudine irrespectuosa versu a fede cattolica. In un articulu di u 1871, dichjara chì a so anima mazziniana li impone un appellu à ùn cascà « nè in u materialisimu, principiu dissolvente di a civiltà umana, nè in l’arme di u cleru ».

L'impegnu ghjurnalisticu di Ernesto Teodoru per i diritti di u pruletariatu hè incessante, inspiratu da un riformisimu assai distante da a parolla sucialista è anarchista. U listessu approcciu graduali riservava unu di i temi più cari à ellu : a riurganizazione di e Forze Armate. Hè contr'à l'arrestu di cinque anni, postu chì hè inutilmente pesante per e famiglie di a classa obrera è di i paisani. Advocate per un esercitu più magro in numeri è più forte in furtificazioni, capaci di reagisce efficacemente solu à attacchi esterni. Un prugramma chì l’allunava da e simpatie di e gerarchie militari, ma chì li valse i lodi di Garibaldi. Hè nant'à sta basa chì Moneta elabora u so pacifismu "patrioticu è armatu", chì ùn rinunce micca à a necessità di a difesa naziunale. Il ne discute avec des personnalités du calibre de Giosuè Carducci, Edmondo De Amicis, Cesare Lombroso, Napoleone Colajanni, Vilfredo Pareto, Felice Cavallotti. A stella guida di u so pacifismu hè un incruciatu trà "Don Rodrigo è Don Abbondio: per mantene e relazioni amichevuli cù l'altri stati, micca per parte di alcuna nazione in casu di guerra è per luttà per i diritti di i populi oppressi".

In u 1896 Moneta dimissioni da a dirigenza di u ghjurnale. Sa ligne politiquement modérée risquait d'être dépassée par le radicalisme ardent de Cavallotti et Romussi. Una prospettiva inaccettabile per ellu. In ghjennaghju di u 1898 – cù u sustegnu di l'industriale Felice Bisleri – fonda una rivista, La Vita Internazionale. Dopu à a « manifestazione di u stomacu » (cum’è a chjamava Colajanni) ripressa da u generale Bava Beccaris (7-10 di maghju), si n’andò in Svizzera per paura d’esse arrestatu. Di ritornu in Milanu, in settembre ripiglia a stampa di u quincenale. In cuncertu cù a rivista franco-belga Humanité Nouvelle, u primu numeru hà invitatu à una discussione nantu à u destinu di a civilisazione europea. Una spezia di referendum, chì serà assistitu da u generale Julius Revel, a baronessa Bertha von Suttner, u fisiologu Charles Robert Richet, l'economista Yves Guyot, u principe Scipione Borghese, Georges Sorel è Lev Tolstoj. Quasi tutti i risposti mossa in u scialu tracciatu da Moneta di una pace "juridica", vale à dì, chì ùn pudia ignurà l'iniziativa di i guverni è i diplomati per a risoluzione di e disputi trà i stati. Tolstoi, invece, avia mandatu una nota – intitulata « Carthago delenda est – in quale ricusava categoricamente ogni forma di patriotismu è u listessu duvere civicu di u suldatu d’andà à luttà.

Ancu à una età avanzata, u vechju Garibaldinu ferma un polemista di razza. In u 1906, u so amaru disaccordu cù Luigi Bignami, editore di u periodicu Perseveranza, facia una sensazione, chì avia scrittu chì quelli chì « sò contr'à a casta militare ghjustificanu a codardia umana ». Aussi grossière est la critique qu'il adresse au sucialiste Gustav Hervè, pourtant partisan de la thèse opposée. Censura severamente l'assurdità di l'antimilitarismu rivoluzionariu di Hvar, ancu s'ellu "ùn si traduce micca in l'obligazione di inchinarsi davanti à u militarismu naziunalistu, mai cuntentu d'impone novi sacrifici à i populi per custruì fucili è fortezze è per custruisce cuirassati cù un fissu. idea di una guerra vicinu ". A so surpresa serà dunque immensa quandu – trà u 1907 è u 1908 – si verrà in u miticu di u ghjurnale Turatians, La Critica Sociale, induve un ghjovanu Gaetano Salvemini assimila a pensamentu pacifista à l'HERVEISM, ridiculendu a "teoria Ernesto-Théodore-Monetiana". di pace à ogni costu ".

Dopu avè righjuntu l'altitudine di a so fama, u nome di Moneta principia à circulà cun insistenza per u Nobel. U dramaturgu norvegese Bjornstjerne Bjornson s'offre cum'è garante di a candidatura. U 10 di dicembre di u 1907 hè statu premiatu inseme cù u ghjuristu Louis Renault, membru di a Corte Permanente di Arbitramentu di L'Aia. Perchè – cum'è i motivi dicenu, "[…] nisun ghjurnale maiò europeu hà aduttatu un prugramma di pacificazione cum'è Il Secolo […]". Perchè, in più, hà sviluppatu una idea di milizia populari nantu à u mudellu svizzeru, per esse "destinatu esclusivamente à a difesa di a patria".

Mais, lorsque les troupes italiennes débarquèrent à Tripoli le 2 octobre 1911, il prit de façon inattendue le parti de Giovanni Giolitti. L'agitazione in u muvimentu di a pace hè enormu. Anatemi è accusazioni di tradimentu fluttuanu. Rispondi chì in a so decisione in favore di a guerra libica era statu guidatu da u criteriu di u male minore : « Impedendu quellu impegnu, aghju paura chì u guvernu pò esse abbattutu dandu à i naziunalisti a prevalenza cù e cunsequenze di u prubabile. esplosione di una conflagrazione generale. Aghju passatu notti insonne per a lotta … [trà] i mo duveri versu a mo patria è quelli versu l'ideale di pace chì ùn m'hà mai abbandunatu ".

I so avversari trovanu sti ghjustificazioni spurie è ùn cessanu mai di denuncià a so « ubriachezza coloniale ». In u 1913, ottant'anni è cecu tutale, si n'andò in a capitale Olandese è ripete meticulosamente – davanti à un publicu di pacifisti suspetti – i motivi chì avianu cunsigliatu à u so paese di apre l'ostilità contr'à Turchia. D'altronde, quandu u cunflittu di guerra trà a Triple Entente è l'Entente scoppiu l'annu dopu, si dichjara sempre in favore di a pace – ma "di una pace chì ùn favurisce micca a Germania". À i neutralisti, sicuru chì ancu senza a guerra l'Italia avaria ottenuta a redenzione di e terre micca ancora riscattate, ricorda chì ancu in u 1866 « avia digià gustatu frutti amari, cù a cunsiguenza chì u dannu è a vergogna di a battaglia persa hè stata. hà aghjustatu chì l'Austria – cù l'accordu di Bismarck – hà sappiutu cunservà u Trentino, l'Isonzu è u Cadore ".

Per u so intervenzionisimu ardente, Moneta hè messu à l'indici da i currenti fundamentalisti è utopichi di u pacifismu cuntinentale. In un articulu publicatu in u Berliner Tageblatt in u ghjugnu di u 1915, u diputatu bavarese Ludwig Quidde u copre cù insulti. Moneta risponde indignatu chì in garanzia di a so bona fede ci era una storia persunale « rinforzata da i principii di libertà è di umanità chì tutti i nostri grandi ci anu tramandatu : Dante, Mazzini, Alberto Gentili – u precursore di Grzio – è Carlo Cattaneo, chì in i Stati Uniti d'Auropa avia vistu i più grandi garanti di a libertà di i paesi individuali ". Cù stu spiritu in u 1916 hà publicatu un studiu di Petru Bonfantini, unu di i più illustri espunenti di a scola giuridica italiana muderna, in u quale una unione italo-francese, doganale è monetaria, era in vista cum'è u nucleu di una federazione europea più grande.

Ci vulerà una altra guerra mundiale per chì u Vechju Cuntinente accettà a lezziò di u ghjurista chì avia infiammatu u core di a cammisa rossa. Pigherà i so lettori u 20 di ghjennaghju di u 1918, cù un articulu intitulatu significativu "Justitia et pax". Dopu avè elogiatu a pruposta di una Liga di e Nazioni, fatta uni pochi di ghjorni prima da u presidente americanu Woodrow Wilson in u so famosu discorsu "Quattordici punti", hà cunclusu: "U populu ùn deve più esse trattatu cum'è minori, incapaci à capisce a so rispunsabilità".


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/il-pacifismo-armato-di-un-nobel-per-la-pace/ u Sat, 07 May 2022 05:52:38 +0000.