Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Zero Difese

U modu occidentale di a guerra – Pruprietà di a Narrativa Trumps Reality

U modu occidentale di a guerra – Pruprietà di a Narrativa Trumps Reality

Scritta da Alastair Crooke ,

A propaganda di guerra è a finta sò vechje cum'è e muntagne. Nunda di novu. Ma ciò chì hè novu hè chì l'infowar ùn hè più l'aghjuntu à l'ughjettivi di guerra più largu – ma hè diventatu un fine in sè stessu.

L'Occidenti hè ghjuntu à vede "possede" a narrativa vincitore – è presentà l'Altru cum'è goffo, dissonante è estremistu – cum'è più impurtante chè affruntà i fatti in terra. Possede a narrativa vincitore hè di vince, in questa vista. "Vittoria" virtuale trumps cusì a realità "reale".

Dunque, a guerra diventa piuttostu l'ambientu per impone l'allineamentu ideologicu in una larga alleanza glubale è l'applicà per mezu di media conformi.

Stu scopu gode di una priorità più altu ch'è, per dì, assicurà una capacità di fabricazione abbastanza per sustene l'ugettivi militari. A creazione di una "realtà" imaginata hà avutu a precedenza annantu à a furmazione di a realità di terra.

U puntu quì hè chì questu approcciu – essendu una funzione di l'allineamentu tutale di a sucità (in casa è à l'esteru) – crea intrapments in false realità, false aspettative, da quale una surtita (quandu tale diventa necessariu), diventa quasi impussibile, precisamente perchè. l'allineamentu impostu hà ossificatu u sentimentu publicu. A pussibilità per un Statu di cambià u cursu à u mumentu chì l'avvenimenti si sviluppanu si riduce o si perde, è a lettura precisa di i fatti nantu à a terra vira versu u puliticamenti currettu è alluntanati da a realità.

L'effettu cumulativu di "una narrativa virtuale vincente" cuntene u risicu, però, di sdrughje gradualmente versu una " guerra vera" inadvertita.

Pigliate, per esempiu, l'incursione orchestrata è equipata da l'OTAN in l'Oblast di Kursk simbolicamente significativu. In quantu à una "narrativa vincente", u so appellu à l'Occidenti hè evidenti: l'Ucraina "porta a guerra in Russia".

Se e forze ucraine anu riesciutu à catturà a Centrale Nucleare di Kursk, allora avarianu avutu una moneta di negoziazione significativa, è puderia bè avè alluntanatu e forze russe da a "Line" ucraina in costante colapsu in Donbas.

Et pour finir, (en termes de guerre d'information), les médias occidentales étaient préparés et alignés pour montrer au président Putin "congelat" par l'incursion surprise, et " tremblant " d'angoisse que le public russe se retourne contre lui dans sa colère contre lui. l'umiliazione.

Bill Burns, capu di a CIA, hà dichjaratu chì " a Russia ùn offre micca cuncessioni à l'Ucraina, finu à chì a fiducia eccessiva di Putin hè stata sfida, è l'Ucraina puderia mostrà forza ". L'altri ufficiali di i Stati Uniti anu aghjustatu chì l'incursione di Kursk – in sè stessu – ùn porta micca a Russia à a tavula di negoziazione; Saria bisognu di custruisce nantu à l'operazione Kursk cù altre operazioni audaci (per scuzzulà u sang froid di Mosca).

Di sicuru, u scopu generale era di dimustrà a Russia cum'è fragile è vulnerabile, in cunfurmità cù a narrazione chì, in ogni mumentu, a Russia, puderia sparghje è sparghje à u ventu, in frammenti. Lascià l'Occidenti cum'è vincitore, sicuru.

In fatti, l'incursione di Kursk era una scumessa enormosa di l'OTAN: implicava l'ipoteka di e riserve militari è l'armatura di l'Ucraina, cum'è chips nantu à a tavola di roulette, cum'è una scumessa chì un successu effimeru in Kursk sbulicà l'equilibriu strategicu. A scumessa hè stata persa, è i chips persu.

Chjaramente, questu affari di Kursk esemplifica u prublema di l'Occidenti cù "narrativi vincenti": u so difettu inherente hè chì sò basati in l'emotivismu è evitanu l'argumentazione. Inevitabbilmente, sò simplistichi. Sò solu destinati à alimentà un allinamentu cumunu di "tutta a sucità". Chì hè per dì chì in MSM; l'imprese, l'agenzii federali, l'ONG è u settore di a sicurità, tutti duveranu aderisce à l'oppusizione di tutti "estremismi" chì minaccianu "a nostra demucrazia".

Stu scopu, di sè stessu, detta chì a narrativa ùn sia micca esigente è relativamente senza dispute: "A nostra Democrazia, i Nostri Valori è u Nostru Consensu". A Cunvenzione Naziunale Democràtica, per esempiu, abbraccia "Gioia" (ripetuta à l'infinitu), "Avanti" è "stranezza opposta" cum'è dichjarazioni chjave. Sò banali, in ogni modu, sti meme sò datu a so energia è u momentu, micca da u cuntenutu tantu, ma da l'ambientazione deliberata di Hollywood chì li presta razzamatazz è glamour.

Ùn hè micca difficiule di vede cumu stu zeitgeist unidimensionale pò avè cuntribuitu à i Stati Uniti è i so alleati malinterpreta l'impattu di l'"avventura audace" di Kursk d'oghje nantu à i Russi ordinari.

"Kursk" hà a storia. In u 1943, l'Alimagna hà invaditu a Russia in Kursk per svià da e so perdite, cù a Germania infine scunfitta in a Battaglia di Kursk. U ritornu di l'attrezzatura militare tedesca à l'intornu di Kursk duverebbe lasciatu assai gaping; l'attuale campu di battaglia intornu à a cità di Sudzha hè precisamente u locu induve, in u 1943, l'armata sovietica 38th è 40th s'arrogliavanu per una contraffensiva contr'à a 4a armata tedesca.

Duranti i seculi, a Russia hè stata attaccata di manera diversa nantu à u so fiancu vulnerabile da l'Occidenti. È più ricenti da Napulione è Hitler. Senza sorpresa, i Russi sò assai sensibili à sta storia sanguinosa. Bill Burns et al hà pensatu questu? Anu imaginatu chì l'OTAN invadendu a Russia stessa faria chì Putin si senti "sfidatu", è chì cun una spinta più, si piegherà, è accunsentì à un risultatu "congelatu" in Ucraina – cù l'ultimu entra in l'OTAN? Forse anu fattu.

In ultimamente, u missaghju chì i servizii uccidintali anu mandatu era chì l'Occidenti (NATO) vene per a Russia. Questu hè u significatu di sceglie deliberatamente Kursk. A lettura di e rune di u missaghju di Bill Burns dice preparate per a guerra cù l'OTAN.

Per esse chjaru, stu generu di "narrativa vincente" chì circundava Kursk ùn hè nè inganni nè finta. L'accordi di Minsk eranu esempi di inganni , ma eranu falsi basati in una strategia raziunale (vale à dì eranu storicamente normali). L'inganni di Minsk eranu destinati à cumprà u tempu di l'Occidenti per prumove a militarizazione di l'Ucraina – prima di attaccà u Donbas. U ingannu hà travagliatu, ma solu à u prezzu di una rupture di fiducia trà Russia è Occidente. L'inganni di Minsk, però, anu ancu acceleratu a fine di l'era di 200 anni di l'westificazione di a Russia.

Piuttostu, Kursk hè un altru "pesce". Hè fundatu in e nuzioni di eccezziunalismu occidentali. L'Occidenti si percepisce cum'è attaccatu à "u latu drittu di a Storia". "Narrativi vincitori" essenzialmente affermanu – in formatu seculare – l'inevitabbilità di a Missione escatologica occidentale per a redenzione è a cunvergenza globale. In stu novu cuntestu narrativu, i fatti nantu à a terra diventanu solu irritanti, è micca realità chì deve esse cunsideratu.

Questu hè u so tallone d'Achille.

A cunvenzione DNC in Chicago, però, hà sottolineatu un'altra preoccupazione:

Cum'è l'Occidenti hegemonicu nasce da l'epica di a Guerra Fredda, furmatu è rinvivitu da l'opposizione dialettica à u cumunismu (in a mitulugia occidentale), si vede oghje un "estremismu" totalisante (pretendendu) (sia di u modu MAGA ; sia di l'esterno). varietà: Iran, Russia, etc.) – pusatu in Chicago in una oppusizione dialettica hegeliana simili à l'anticu capitalismu versus cumunismu; ma in u casu d'oghje, hè "estremismu" in cunflittu cù "A Nostra Democrazia".

A tesi narrativa di DNC Chicago hè stessa una tautologia di a differenziazione di l'identità pusendu cum'è "insieme" sottu una bandiera di diversità è in cunflittu cù "biancu" è "estremismu". "L'estremisimu" hè in modu efficau chjaramente esse stallatu cum'è u successore di l'antica antitesi di a Guerra Fredda – u cumunismu.

U "backroom" di Chicago pò imaginà chì un cunfrontu cù l'estremismu – scrittu largamente – hà da novu, cum'è hà fattu in l'era post-Guerra Fredda, darà un rejuvenimentu americanu. Hè per dì chì un cunflittu cù l'Iran, a Russia è a Cina (in un modu diversu) pò vene à l'agenda. I segni rivelatori sò quì (più a necessità di l'Occidenti per un reset di a so ecunumia, chì a guerra furnisce regularmente).

A strata di Kursk pareva senza dubbitu intelligente è audace à Londra è Washington. Eppuru cù quale risultatu? Ùn hà rializatu nè u scopu di piglià u NPP di Kursk, nè di svià e truppe russe da a Linea di Cuntattu. A prisenza ucraina in l'Oblast di Kursk serà eliminata.

Ciò chì hà fattu , però, hè di mette fine à tutte e prospettive di un eventuale accordu negoziatu in Ucraina. A sfiducia di i Stati Uniti in Russia hè avà assoluta. Hà fattu Mosca più determinata à perseguite l'operazione speciale finu à a cunclusione. L'equipaggiu tedescu visibile in Kursk hà risuscitatu vechji fantasmi, è cunsulidatu a cuscenza di l'intenzioni ostili di l'Occidenti versu a Russia.

"Mai più" hè a risposta tacita.

Tyler Durden Mer, 28/08/2024 – 23:25


Questa hè una traduzzione automatica da l’inglese di un post publicatu nantu à ZeroHedge à l’URL https://www.zerohedge.com/geopolitical/western-way-war-owning-narrative-trumps-reality u Thu, 29 Aug 2024 03:25:00 +0000.