Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Tutte l’ambizioni militari di Türkiye

Tutte l'ambizioni militari di Türkiye

Turchia pensa in grande per a so flotta è fora. L'analisi approfondita di Giovanni Martinelli

In l'ultimi ghjorni, un paru di nutizie da Turchia anu circulatu, apparentemente senza relazione l'una cù l'altru, ma chì, se leghjite attentamente, prisentanu in realtà una cunnessione impurtante.

U primu di i dui data di a mità di ferraghju, quandu u presidente turcu Erdogan (in stampa) hà visitatu l'uffiziu di design navali di a Marina Turca. U mutivu di a visita stessa era di verificà u prugressu in u disignu di u futuru traspurtadore di l'aviazione di l'Armata d'Ankara (è altri prughjetti) chì, à pocu pressu un mese prima, avia vistu a luce verde definitiva per u so sviluppu da a "Difesa Turca". Cumitatu Esecutivu di l'Industria ", vale à dì u più altu corpu di decisione turca in materia di acquisti militari.

È finu à quì, si dicerà, nunda di particularmenti sensazionale; s'ellu ùn era, però, chì in unu di i rituali "oppurtunità di foto" per celebrà l'avvenimentu, apparisce invece una maghjina chì furnisce (sorpresa) sia i primi rendering di a piattaforma in questione sia e prime caratteristiche essenziali di a stessa. Surprise perchè, mentri sin'à quellu puntu si era parlatu di u prugettu di un "aviò light » (perciò, cù dimensioni/caratteristiche adattate à a definizione in quistione), ciò chì emerge avà hè qualcosa di assai diversu.

Traduttu in numeri, una unità di 258 metri in lunghezza, 68 in larghezza massima (cunsiderendu ancu u ponte di volu) è un tiratu di 10 metri; tuttu questu, per un spustamentu di (bene) 60 000 tunnillati. Dunque, assai pocu à fà cù u cuncettu sopra citatu di un traspurtadore ligeru. È questu, ancu per un altru mutivu. Questu hè, a cunfigurazione aduttatu; cunnisciuta da un puntu di vista tecnicu cù l'acronimu STOBAR (Short Take-Off Barrier-Arrested Recovery), hè basatu annantu à u principiu chì un aviò convenzionale à decollo è atterraggio pò decolla in modu normale ma aiutatu da a prisenza di u « ski-jump » (una spezia di trampolinu rapprisintatu da una rampa inclinata), per atterri dopu nant’à u porta-aviò stessu grazia à l’aiutu di cavi di arrestu.

In fatti, una formula di cumprumissu trà i veri trasportatori di aerei ligeri, chì generalmente si basanu nantu à a dispunibilità di aerei STOVL (Short Take-Off, Vertical Landing) capaci di operare in modu autonomu ancu senza sistemi esterni, è u cusì chjamatu CATOBAR ("Catapult Assisted Take". -Off, Barrier-Arrested Recovery) chì invece facenu usu di catapulte speciali per aiutà l'aviò durante u decollo. Consideratu a cunfigurazione ottimali, l'ultime, però, hè ancu u più caru è cumplessu; Hè per quessa chì certi paesi chì ùn anu ancu equipatu di tecnulugii adatti è risorse finanziarii anu ricursu à STOBAR.

U SOGNU DI UN PORTATORE D'AVION PER A MARINA TURCA

Per quessa, se stu prughjettu vene à u fruttu (chì ùn hè micca una cunclusione anticipata), à a fine Ankara hà ancu realizatu u so sognu; entra in u club exclusivu di i paesi chì, in fattu, anu una unità navale adatta per operare aerei pilotati à ala fissa. Un club esclusivu perchè finu à a data include solu 7 paesi; 8 prestu.

U turcu hè un ughjettu chì, in più, certamenti ùn hè micca ghjuntu oghje. In fatti, a Marina di quellu paese hà digià oghje l'unità anfibia Anandolu cum'è a so ammiraglia, custruita in u locu in i cantieri navali Sedef ma basatu annantu à un disignu spagnolu (quellu di a piattaforma simile Juan Carlos I) è cù l'assistenza di u gruppu Navantia. Ebbè, ancu s'ellu ùn hè mai spiegatu chjaramente, era sempre apparsu chjaru à tutti l'osservatori chì per via di e so caratteristiche, l'Anadolu avia è hà tuttu ciò chì hè necessariu per diventà u primu traspurtadore turcu. Una considerazione rinfurzata da u fattu chì Ankara hà participatu à u prugramma di caccia-bomber F-35 chì, in fattu, hè ancu pruduciutu in una versione STOVL, adattata per uperà nantu à sta piattaforma.

Comu andava e cose, però, hè cunnisciutu. A causa di a decisione di Turchia di cumprà u sistema di missile di difesa aerea S-400 da a Russia, i Stati Uniti anu decisu di scaccià da u prugramma F-35 stessu, frustendu ogni prughjettu pussibule per evoluzione u prughjettu Anadaolu.

U PRIMU VOLU DI U KAAN

È hè in questu cuntestu chì hè inseritu u sicondu di i dui pezzi di nutizie, vale à dì u primu volu di u novu Kaan fighter-bomber di (quasi esclusivamente) cuncepimentu è pruduzzione naziunale. Un avvenimentu chì hè in certi modi storicu perchè, ancu in questu casu, signala micca solu u prugressu di l'industria di difesa turca, ma ancu u fattu chì l'arrivu di questu aviò marca l'entrata in u gruppu di quelli paesi (è sò pochi. ) chì in u mondu sò capaci di ottene un tali risultatu.

Ma chì hè dunque a relazione trà e 2 nutizie ? Semplice, da quella unica maghjina di u futuru aereo di l'Armata di l'Ankara, nantu à u so ponte di volu si ponu in fatti intravede e siluette di certi aerei parcheggiati nantu à ellu; e quelle siluette ricordanu chjaramente u Kaan.

Eccu dunque l'elementu di saldatura chì chjude u circhiu; u primu "veru" traspurtadore turcu puderia esse equipatu cù un aviò prodottu lucale. In questu sensu, deve esse nutatu chì finu à a data ùn hè mai statu parlatu di una versione navali di u Kaan; Stu passu hè necessariu, perchè un caccia-bombardariu cunvinziunali ùn pò micca operà à bordu di piattaforme simili senza avè subitu una seria di mudificazioni. Tuttavia, hè ugualmente vera chì u compitu ùn hè certamente micca pruibitivu è chì a cunfigurazione attuale di questu aereo (soprattuttu per a so formula bimotore) pare chì si presta bè à u scopu.

Insomma, al di là di l'indubbite difficultà chì aspettanu sempre a nascita (in u primu casu, quellu di l'aviò) o u sviluppu (in u sicondu casu, quellu di u Kaan), ùn ci hè dubbitu chì Turchia cuntinueghja a so marchja. versu un rolu di più in più di primura nantu à a scena internaziunale, ancu grazia à una bona dosa di senza scrupulosità.

Favuratu in una certa manera da a so pusizioni geografica cum'è cerniera trà l'Europa è l'Asia è pivot cintrali di parechje crisi chì si sò sviluppate nant'à i so cunfini (è ancu al di là), Ankara s'hè focalizata avà nantu à 2 pilastri : u rinfurzamentu di u so strumentu militare è a crescita. (produttivi è tecnulugichi) di a so industria di difesa, liberandu cusì da u rolu di semplice putenza regiunale per piglià invece una di più larga.

È ùn ci hè dubbitu chì l'arrivu di stu traspurtadore di l'aviò, à u turnu equipatu di caccia-bombi di pruduzzione domestica, diventerà (in fatti) u simbulu più efficau di sta vera "pulitica di putere" di Ankara; chì, però, in u frattempu, rinfurzeghja a so Marina in tutti i so cumpunenti (superficie è sott'acqua). Una pulitica chì, senza meraviglia, si basa precisamente nantu à u mare è ancu più precisamente nantu à una duttrina chì u so nome spiega digià assai: "Mavi Vatan" o "Patria Blu", chì u so postulatu implica precisamente u cuntrollu di u mare (ancu aggressivu) cum'è. un mezzu per impone / allargà a so influenza è per sfruttà / cuntrullà e so risorse.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/smartcity/ambizioni-militari-turchia/ u Fri, 01 Mar 2024 09:22:28 +0000.