Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Tutte e lezioni (ancu per l’Italia) di a vittoria d’Ayuso (Pp) in Madrid

Tutte e lezioni (ancu per l'Italia) di a vittoria d'Ayuso (Pp) in Madrid

U populu di Madrid hà ricumpensatu a gestione di Ayuso, in particulare quella di a pandemia, a so pulitica di apertura cuntrullata, a so logica non punitiva versu l'ecunumia è a libertà di circulazione, u equilibriu trà a salute è u rispettu di i diritti di i citadini. Analisi di Enzo Reale per Atlantico Quotidiano

U suciale-populisimu si ferma à e porte di Madrid. L'elezzioni anticipate in a cumunità di a capitale cunfermanu a presidenza di Isabel Díaz Ayuso (PP), ma a facenu dendu à u centru-diritta più di doppia rappresentanza paragunatu à u 2019 (65 posti) è ridimensionendu in modu inappellabile u Socialista Partitu (PSOE), in guvernu di u paese dapoi u 2018.

Per u Sanchismu, ancu grazia à un candidatu incoerente, u colpu hè statu storicu: da 37 à 24 seggi, u peghju risultatu mai avutu, supranatu in numeru di voti da Más Madrid, una furmazione di manca di caratteru lucale.

A scumessa di Pablo Iglesias salva i mobuli in a casa Podemos (10 raprisentanti) ma cundanna a morte a so pruiezione pulitica persunale è probabilmente ancu u guvernu di cualizione cù i sucialisti.

U capolavoru di Ayuso hè tale chì u numeru di seggi ottenuti da u PP hè più grande chè a somma di tutte e forze di manca, rendendu cusì abbastanza l'astensione di VOX in u prucessu d'investitura è u so sustegnu à l'azzione di u guvernu di poca impurtanza.

Ciudadanos sparisce, una forza centrista chì hà guvernatu finu à ieri cun Ayuso, chì hà pagatu caru per a prova di prumove mosioni di sfiducia anti-PP in altre cumunità autonome: a rivoluzione minacciata hà purtatu à l'elezzioni chì anu decretatu a so sparizione da u scenariu regiunale (da 26 à zero rapprisentanti).

L'esecutivu guidatu da i sucialisti si sveglia cù a capitale di u paese cum'è principale baluardu di l'uppusizione è cun Isabel Díaz Ayuso cum'è icona di l'anti-sanchismu. Un avversariu potenzialmente formidabile.

A prima lezzione di u votu di Madrid hè chì gridà "fascista" à tuttu ciò chì si move è ùn porta micca u culore rossu miseria eletturale ùn paga micca. L'elettori si sò dimustrati più maturi cà u populisimu di u fronti "progressista" autodidatticu è anu rigettatu a retorica di a guerra civile cù a quale Iglesias è a sucietà pseudo-rivoluzionaria avianu fattu a campagna: u No pasarán mostra sempre un certu appellu, solu chì hà travagliatu per u cuntrariu .

I cittadini anu premiatu a gestione di Ayuso, in particulare quella di a pandemia, a so pulitica di apertura cuntrullata, a so logica non punitiva versu l'ecunumia è a libertà di circulazione, l'equilibriu trà a salute è u rispettu di i diritti di i cittadini.

Innò, ùn era micca u fascismu ma a prumessa di riduce l'imposizione post-pandemica, di deregulà, di aumentà e pussibilità di scelta in u serviziu publicu. Innò, i milioni di elettori chì facevanu fila in i lochi di votu per dà a so preferenza à u centru-diritta ùn eranu micca fascisti, ma ghjente urdinaria chì dumanda solu di pudè spustassi, travaglià, mandà i so figlioli à a scola è sò stanchi di esse ditti chì fà, pensà, vutà per esse cunsideratu cumuni.

U trionfu di Ayuso hè sopratuttu a pruposta di un mudellu alternativu à quellu chì hà fattu di a Spagna un bucu neru ecunomicu è sanitariu. Ed hè propiu questu chì face paura à u suciale-pupulisimu à u cumandu, l'osservazione chì u so discorsu omologante pò esse rifiutatu ugualmente chjaramente à u livellu naziunale.

Un svegliu rude, in breve, resu ancu più bruscu da ciò chì pò esse definitu cum'è una serata perfetta per un Partitu Populare chì emerge rinvigoritu da una cunsultazione amministrativa cù ripercussioni pulitiche profonde: in un colpu di colpu Isabel Díaz Ayuso avvicina a maggioranza assoluta, assorbe interamente l'eletti centristi di Ciudadanos, relegendu VOX à una pusizione tutalmente marginale in u guvernu di a cumunità, sminuisce a compattezza di u fronte di manca è forza Iglesias à demissione. Un scenariu assolutamente impensabile finu à qualchì settimana fà.

In quantu à l'anzianu capimachja è cofundatore di Podemos solu qualchì parolla, solu quelle ch'ellu merita. Cun ellu và a figura più perniciosa per a demucrazia spagnola dapoi a morte di Francisco Franco: quinta colonna di Chavismo in Spagna, finanzata da a "vendita" di consulenza à u regime venezuelanu, hè l'omu chì hà reintroduttu è propagatu l'odiu cù e duie mani in una classe paese sempre in lotta cù a lascita di a memoria storica. Interrugatu durante a campagna eletturale nantu à "libertà o cumunisimu, Pablo?", Rispose cun aria di superiorità "cumunismu, chì diavuli". U ghjornu di l'elezzioni, u solitu mantra "antifascista" grattava in i microfoni, appughjendu cun fiducia à a "vuluntà di a magiurità demucratica". Solu u so, benintesa. È a magiurità hà parlatu, mandendulu in casa, quellu cusì bè pagatu da i soldi publichi di u so tristu puliticu di sette anni, da u quale si libera cù un chalet cù una piscina, una moglia ministru è e so tasche piene. Tuttu tipicamente cumunistu, in fatti. Avà confierà u so velenu ideulogicu à a propaganda televisiva, a cattiva erbaccia ùn more mai. Ma a so parabola pulitica pare veramente finita.

I so avversarii anu dettu tuttu nantu à Ayuso: chì cù a so pulitica d'apertura avia "diffusatu l'epidemica", chì a so cumunità cuntaminava u paese (falsu, i tassi di cuntagiu in Madrid sò in parechji casi megliu cà altre regioni chì anu aduttatu u pulitica di u chjusu di ferru), chì cun ella averia vintu u trumpisimu, u fascisimu, u turboliberalisimu, l'egoisimu, l'estremisimu, a chjamavanu idiot, ignurante, manipulatrice, l'anu cuncipita cù una svastica trà e mani. U ripertoriu di tutti i tempi, chì u bonu è ghjustu lasciatu utilizza quandu hè necessariu contr'à quelli chì ùn ponu micca scunfighjà nantu à u terrenu. Hè per quessa chì u so trionfu vale a doppia, tripla. Perchè smascona l'ipocrisia puliticamente curretta di i maestri di u pensamentu è li forza in un angulu, solu di fronte à a so miseria morale. U slogan di a so campagna hè un esempiu chjaru di u successu di una strategia di cumunicazione: chì "sucialismu / cumunisimu o libertà" ùn si riferisce di sicuru à u stabilimentu di u Suvieticu di suldati è paisani ma hà perfettamente interpretatu u sintimu di una pupulazione stanca di limitazioni ., imposizioni è bugie ufficiali.

(Articulu publicatu annantu à Atlantico Quotidiano, quì a versione cumpleta)


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/tutte-le-lezioni-anche-per-litalia-della-vittoria-di-ayuso-pp-a-madrid/ u Sat, 08 May 2021 14:30:12 +0000.