Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Ratzinger? Pensamentu forte, papatu debule

Ratzinger? Pensamentu forte, papatu debule

A surdità di l'Auropa, i preghjudizii versu a Chjesa è u Papa tradiziunalistu, a so lingua impervia, i temi bioetici, a chjesa annantu à ellu, l'inimicizia di i puteri chì sò, purtonu Ratzinger à a scunfitta. U cumentu di Marcellu Veneziani pigliatu da u so blog

In un mondu duminatu da putenzi forti è pinsamenti debuli, Joseph Ratzinger hà spressu pinsamenti forti è un papatu debule. A fragilità di un corpu è a verità di un principiu in una era cunsacrata, à u cuntrariu, à u relativismu di i valori è a tirania ideologica di l'uniformità contr'à a realità è l'identità, a natura è a tradizione.

BENEDICTU XVI COME PAPA DI CONTINUITÀ

Quand'ellu fù elettu, Ratzinger apparsu cum'è u papa di a cuntinuità, micca solu in rispettu à Ghjuvan Paulu II, ma in quantu à a tradizione cattolica è a duttrina di a fede cristiana. A so elezzione riflette a centralità di a Germania in una Europa unita.

L'avventu di un teologu cum'è Ratzinger indicò una strada è una sfida : affruntà u nihilismu o l'ateismu praticu partendu da a testa. Vale à dì, da u pensamentu, ma ancu da u locu cruciale duv’ellu era natu, l’Europa cristiana. Una spezia di kulturkampf , una battaglia culturale. Ratzinger hà affruntatu i nemici radicali di a fede à u livellu filosoficu è teologicu. Per alzà a fede è a Chjesa fora di a crisa, hà partitu da u locu induve l'ateismu praticu è teoricu era natu : l'Europa.

Ma a sfida hè finita in una scunfitta, è micca solu perchè u Papa rinunziò, ma perchè u prucessu di de-cristianizazione ùn hè micca firmatu. A surdità di l'Auropa, i preghjudizii versu a Chjesa è u Papa tradiziunalistu, a so lingua impervia, i temi bioetici, a chjesa annantu à ellu, l'inimicizia di i puteri chì sò, purtonu Ratzinger à a scunfitta.

QUÈ ERA U PAPACU DI BENEDICTU XVI

Sè Francescu, cù a so simplicità sagace, vole esse più vicinu à u spiritu di u tempu è à quelli più alluntanati da a fede, Ratzinger, papa a latere era più vicinu à a solitude spirituale di l'Europeani ; riflette u so turmentu è a crisa. Dapoi quasi deci anni si cuntinueghja u disagiu di vede dui papi vestiti di biancu chì campanu à poca distanza è à qualchì volta s’incrucianu generà un sconvolgimentu otticu, simbolicu è pastorale. Hè statu un scossa di vede u Santu Babbu rinunzià à u so rolu paternu, abdicà a missione pastorale, rumpendu u filu di a tradizione. Ma a Pruvidenza hà percorsi inscrutabili è qualchì volta trasforma a disgrazia in grazia.

In a voce di Ratzinger si sentia l’angoscia di i seculi, i so ochji timidi evitavanu di scuntrà u sguardu di u mondu. Mi n'arricordu quandu l'avemu prisintatu un premiu literariu, nantu à a mo pruposta, è l'avemu purtatu à San Petru. U carisma di u Papa era ammucciatu daretu à u velu di a so riluttanza.

In u so invechjamentu si riflette a vechja di a Sposa di Cristu: chjese deserte, vocazioni calanti, preti chì vacillanu in a fede. Cinismo crescente. Quantu pisava l'impussibilità di affruntà u desertu chì avanzava in l'eutanasia di u papatu, al di là di i motivi contingenti o secreti di a so abdicazione ? A so dimissioni pronunziata in latinu sancciò a lacuna insuperable chì u separava da u so tempu. U latinu li sculpì in u marmaru di u passatu, li fece lapidari è indelebili. Ci era un disignu curiale per fà dimissioni ? Ùn sapemu nunda, è ùn avemu micca avventura in i chjassi ombre di a teoria di a cuspirazione.

DEFENSEUR DI A FEDE CONTRA A DITTURA DI RELATIVISMU

Ratzinger era un rigurosu difensore di a fede è a duttrina contr'à a dittatura di u relativismu è l'avanzata di l'islamismu; ma c’era in ellu u filòsufu turmentatu chì cunfronta l’atheismu è riapre i cunti cù Nietzsche, Heidegger è u pensamentu cuntempuraneu. Quellu chì era un difensore fervente di a Tradizione, ellu chì u filòsufu cattolicu Del Noce chjamava « u più altu esempiu di a cultura di diritta » ; ellu stessu, hè apparsu in a terra incognita di l'atheismu più chè qualsiasi altru papa.

Hè andatu finu à dì chì un cercatore inquietu senza fede hè più vicinu à Diu chè un devotu fora di a rutina, senza aderenza interiore, disavowing cusì millenni di fede trasmessa è milioni di fideli per abitudine. Paria guasi una scossa di l'intellettuali, una rinascita di u filòsufu chì hà pigliatu a piazza di u Pontife, u Pastore, u Defensor fidei. Tandu si n'andò finu à dì chì a verità ùn abita ind'è noi, nimu a pussede ; ma a verità ci pussede, simu in a verità. È per quessa nimu detene u monopoliu di a verità è pò disposti in u so nome. Disavowed in modu eleganti è rigurosu i ventrilochi di Diu, i fanatichi è l'intolleranti. À un'ispezione più attenta, era una rivoluzione in quantu à a fede insegnata annantu à i millenni, ma ancu in quantu à quelli chì cunsidereghjanu a verità inaccessibile è ùn si rendenu micca contu ch'elli sò ind'è invece.

U CONFLITTU Trà A FEDE È L'INQUIETATI

Diu per Benedettu XVI era u Principiu di a Realità, u so fundamentu; è quellu principiu chì ci abbraccia è ci cuntene hè chjamatu verità. Ratzinger ùn era micca esente da u cunflittu trà a fede è l'inquietudine, a tradizione è a ricerca; era pocu capitu da u mondu. Per via di a so fragilità, era più amabile chè u so gloriosu predecessore è u so successore, ma era menu amatu chè tutti dui. A so dimissioni cum'è Santu Babbu era u più altu è u più dulurosu tistimunianza di a sucetà orfani in quale campemu.

Ùn ci scurderemu micca i so sguardi di dolcezza spaventata, di tristezza cuntenuta, a so mancanza di familiarità cù e cose di u mondu, u so discomfort à campà in splendore reale ; i so modi dilicati, i so pantofole rossi. U so sguardu hà scusatu à u mondu è hà suggeritu à l'attenti: Sò un pensatore chì tene u destinu di u Pontificatu, abbiate indulgenza. Hà avutu "quellu qualcosa d'angelica", cum'è Petrarca disse di Celestine V, u papa chì abdicò, "senza sperienza in e cose umane". Fragile cum'è u cristallu, ma brilla di luce. Parfois Ratzinger s'adonnait aux souris, citait l'humeur flottant des anges, puis assumait une sévérité affable qui le faisait ressembler à Paolo Stoppa lorsqu'il jouait le pape roi dans le Marchese del Grillo. Di e so lezioni teologichi chì eranu tante, amparate è prufonde, a più puerile ferma cun noi. Era in Milanu, qualchissia li dumandò cumu si imaginava u celu. Mentalmente sbarazzatu di a mitra, u Papa hà dettu ch'ellu imaginava u paradisu cum'è un ritornu à a zitiddina, cù u babbu è a mamma. Una cunfessione tenera è universale, al di là di u rigore di a duttrina è di a fede, chì parte da u core è ghjunghje à u core. L'unicu paradisu chì si vede nantu à a terra sò i paradisi persi.

Ratzinger lasciò vacante u tronu papale, tandu occupatu da Francescu. Ddu viotu brilla avà ch’ellu hè tornatu à u Babbu è à a Mamma.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/benedetto-xvi-papato-debole/ u Sat, 07 Jan 2023 07:30:56 +0000.