Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè u guvernu Conte 3 ùn serà micca megliu cà u Conte 2

Perchè u guvernu Conte 3 ùn serà micca megliu cà u Conte 2

Forse u prossimu guvernu ùn serà micca peghju. Ma di sicuru ùn serà micca megliu. Quì perchè. Cumentu di Gianfranco Polillo

"U prossimu guvernu – dumanda Antonio Polito da e pagine di u Corriere della Sera – serà megliu?". Cum'è necessariu hè a dumanda, a risposta hè luntana da certe. Videremu, Troppu scunnisciuti chì pesanu nantu à un'evoluzione pulitica, chì scontra cù u dramma chì u paese cunnosce. È ciò richiederebbe una classe pulitica cumpletamente identificata cù a missione di salvà ciò chì si pò salvà. Non solu per luttà contr'à a pandemia, ma per evità chì, quandu u virus hè scunfittu prima o poi, l'Italia hè cusì stanca da perde assai più terrenu chè i declassamenti ipotetizati da i diversi centri internaziunali di ricerca. È po serà troppu tardi è l'alchimia di Rocco Casalino ùn basterà micca per mascherà verità chì parechji Taliani ùn riescenu à vede.

Forse – almenu questa hè a nostra impressione – u prossimu guvernu ùn serà micca peghju. Ma di sicuru ùn serà micca megliu. U paragone hè dunque falatu. Motivatu, prima di tuttu, da cunsiderazioni robuste di natura custituziunale. Una forza pulitica, cum'è Italia Viva, serà rimpiazzata da un esercitu di Brancaleone. Questu serà ancu una festa, cum'è sustene Sergio Mattarella, ma di sta forma avrà solu u nome. Per u restu serà, à u megliu, solu un pezzu di paura. Paura di perde privileggi è prerogative. Paura di esse spazzatu da a demagogia Grillina nantu à a taglia di i parlamentari. È senza esitazione à rinuncià è sustene quelli – Cuntate in testa – chì quelle scelte eranu responsabili.

Si dice: ancu Italia Viva hè stata u fruttu di una scissione. Una spezia di variabile in quantu à u sviluppu urdinatu – per cusì dì – di a legislatura. Quelli chì pensanu cusì ùn tenenu micca contu di u cuntestu sfarente in u quale l'episodi, chì ponu sembrà simili, devenu esse piazzati. Cuntestu chì determina u segnu generale. Dopu Matteo Renzi – hà ripetitu in a so cunferenza di stampa – hè statu quellu chì hà impeditu l'accordu clandestinu trà Matteo Salvini è Nicola Zingaretti. Hà bluccatu u ricorsu à i scrutini, per evità di tramandà u paese à quelli chì anu dumandatu "pieni puteri". Mitu urbanu? Forse. Ma pare micca: à a luce di u gestu imprudente appena fattu contr'à Giuseppe Conte. Chì quelli "pieni puteri" li stavanu esercitendu.

Un pocu più di un annu hè passatu da a nascita di u Conte bis. Intantu Italia Viva si hè caratterizata da un prufilu in u quale hà pruvatu à riunisce un sensu di mudernità è di cumpetenza. A battaglia contr'à una vechja è burocratica messa in opera iniziale di u Pianu di Riacquistu ùn hè micca stata fruttu di casu. Ma u scontru di quellu documentu imbulighjatu contr'à u minimu di decenza chì hè necessariu da i ghjurnali, chì anu un caratteru internaziunale. I stessi motivi chì anu purtatu à a demissione di i dui ministri eranu pieni di cuntenutu è di sicuru micca u risultatu di a riferenza à u manuale Cencelli. Quale eserciterà stu rolu una volta chì stu gruppu sia fora di a maggioranza di u guvernu? I "costruttori", i raprisententi di i taliani à l'esternu a faranu. Quella fauna improbabile chì vaga trà i banchi di u Senatu è di a Camera di i Deputati.

Ma a nova struttura di u guvernu serà rinfurzata, basta chì "l'ora marcata da u destinu" clicchi marti, o chì e so debbulezze attuali subissinu una espansione visibile? Finu à avà, i figuri chjave, in più di Rocco Casalino, sò stati Stefanu Patuanelli è Roberto Gualtieri, chì cun Ghjiseppu Conte anu furmatu a sorte di trimurti, chì hà guidatu l'azzione di u guvernu. I capi di delegazione – Dario Franceschini è Alfonso Bonafede – eranu più isolati. Prontu à intervene in casu di bisognu. Mentre Luigi Di Maio, anzianu capu di e 5 stelle, hà avutu u prublema di ritruvassi in cima è di ritruvà a leadership persa contr'à un muvimentu, di più in più preda di una crisa nervosa senza fine.

Immaginemu chì e scatule rispettive ùn cambieranu micca. È po quale serà in gradu di curregge quella costante propensione à l'errore, chì Nicola Zingaretti stessu hà pigliatu cuscenza, finu à u puntu di avè da ammettelu apertamente? Dimenticate i raprisententi di e 5 stelle. Da un puntu di vista prufessiunale sò quelli chì sò. Principiante assolutu. Studienti fora di u corsu, in e più belle occasioni, chì invece di studià anu persu u tempu in i diversi scontri. Rimane tandu u ministru di l'Ecunumia, cum'è pivot. L'omu chì hè incaricatu di e fortune finanziarie di u paese.

Roberto Gualtieri era un eccellente mediatore. In Europa, cum'è presidente di a Cummissione per l'Affari Ecunomichi è Monetarii, hà sappiutu guidà i so parlamentari in a battaglia contr'à u Pattu Fiscale. È bluccà a so inserzione automatica in l'ordine giuridicu europeu. Solu per questu duvemu esse grati cun ellu. Ma questu basta per fà di ellu un bonu ministru di l'ecunumia. Sfurtunatamente, in Via XX Settembre, altre qualità sò necessarie. Ci hè bisognu di grinta è fermezza per difende un preziosu assetu, chì hè l'avvene di i Taliani. Un hè micca cuincidenza chì in Via Cernaia, davanti à unu di l'entrate di u Ministeru, a statua di Quintino Sella hà guardatu da più di un seculu. Quale hè statu l'architettu di un bilanciu equilibratu.

Si puderebbe discute: nimu li toglie à Italia Viva a pussibilità di cuntrullà l'attività di u guvernu da u Parlamentu. Ma questu hè u prublema principale di una pulitica chì prova à esorcizà a pandemia, senza successu, riducendu u rolu di l'assemblee elettive. Ùn vi scurdate chì l'ultima lege di u bilanciu hè stata appruvata da u Senatu in un colpu, per via di i ritardi di u guvernu in a preparazione di u prughjettu cunnessu. E dunque unu di l'atti i più significativi, ligatu à u dirittu è u duvere di u Parlamentu di cuntrullà a lege regina di l'annu finanziariu, hè statu finalmente annullatu, cù un vulnus seriu di e stesse regule custituziunali.

Cusì hè a stampa, chì ùn nutrisce micca grandi speranze. Tuttavia, si pò sperà chì a dumanda posta da Antonio Polito truverà finalmente una risposta diversa. U pessimisimu di a ragione ùn deve micca sempre prevale. Ci hè ancu l'ottimisimu di a vulintà. Quandu ùn si trasforma micca in un semplice alibi.

Gianfranco Polillo


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/perche-il-governo-conte-3-non-sara-migliore-del-conte-2/ u Sat, 16 Jan 2021 10:48:35 +0000.