Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè Cavour deve esse amatu

Perchè Cavour deve esse amatu

"C'era una volta Cavour. Le pouvoir de la grande politique » de Giuliano Amato (éd. il Mulino) lu par Tullio Fazzolari

C'era una volta un regnu chjucu ma capace di mantene u so propiu contru à i più putenti imperi d'Auropa. Sembra l'incipit di una fiaba ma invece hè a nostra storia. L'Unificazione d'Italia ùn saria pussibili senza u rolu decisivu di u Regnu di Sardegna. Ma ùn saria pussibili mancu si Camillo Benso, conte di Cavour, ùn era statu primu ministru in Turinu. Eppuru, malgradu i so meriti indiscutibili, pare ch'ellu sia u menu celebratu di i quattru babbi di u paese. Ùn era micca un capu d'omi cum'è Garibaldi nè un rè guerrieru cum'è Vittoriu Emanuele II o un grande ideologu cum'è Mazzini. Ma in quantu à a visione pulitica è a determinazione per ghjunghje à i so scopi, era insuperabile.

Giuliano Amato cù "C'era una volta Cavour. U putere di a grande pulitica » (il Mulino, 344 pagine, 20 euro) cuntribuisci à colma un deficit di a storiografia taliana. À l'exception de Rosario Romeo et Luciano Cafagna, très peu de savants ont exploré l'importance du rôle de Cavour. C'era ancu quelli cum'è Denis Mack Smith, senza dubbitu più affascinati da Garibaldi, chì hè andatu sin'à difinìllu cum'è un puliticu abili, ma senza scrupulu. Siccomu ancu i ghjudizii avventati fermanu neri è bianchi in l'annali è alcuni finiscinu per crede, hè essenziale chì qualchissia ristabilisce a verità. Giuliano Amato riesce perfettamente cù una dimarchja quant'è novella quant'è efficace, dà a parolla à u prutagunista stessu. U libru racolta in pienu dece discorsi di Cavour à u parlamentu di Turinu è ùn hè micca una scelta casuale in ogni rispettu. Partendu da u locu. Ci hè un Primu Ministru chì interagisce regularmente cù i diputati eletti da u populu è questu solu basta à dimustrà un sensu assai forte di l'istituzioni.

Ancu più significativu hè u cuntenutu di l'intervenzioni parlamentari scelte da Amato. I dece discorsi currispondenu à tanti mumenti cruciali di a dicada di u guvernu Cavour. Cuminciamu cù e relazioni problematiche cù a Chjesa Cattolica quandu in u 1850 u foru ecclesiasticu hè statu abulitu è ​​u matrimoniu civile hè statu stabilitu dopu. Qualchi anni dopu, Cavour cunvince u parlamentu di l'uppurtunità di intervene in a guerra di Crimea è ùn hè micca una impresa faciuli perchè a scunfitta di Novara picca sempre. Ancora più difficiuli fu l'annessione di Nizza è di a Savoia à a Francia, prezzu da pagà « cù un spiritu tristu » per l'alleanza cù Napulione III ma fece in furia Garibaldi è un pocu ancu Vittoriu Emanuele II. Daretu à ogni discorsu ci hè un pianu puliticu chì e note introduttive di Giuliano Amato ci permettenu di cuntestualizà. In fatti, Cavour hà sappiutu di mantene un equilibriu trà e tendenzi più radicali è più cunservatori. A so morte prematura di ghjugnu di u 1861, à appena cinquantun anni, interrompe bruscamente un viaghju è l'ambiziosu prughjettu di « fà taliani » dopu avè « fattu l'Italia ». Ùn serà mai pussibule di stabilisce s'ellu era pussibule risultati più sensazionali chè quelli ottenuti. E parolle dette in parlamentu da Cavour fermanu un esempiu di realisimu sanu è sopratuttu un manuale di grande pulitica.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/perche-cavour-va-amato/ u Sat, 04 Nov 2023 06:40:25 +0000.