Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè à l’Olimpiadi hè impurtante di vince

Perchè à l'Olimpiadi hè impurtante di vince

"Quandu vince hè impurtante" di Andrea Goldstein leghje da Tullio Fazzolari

U primu ministru indianu Narendra Modi ùn puderia micca esse più esplicitu è ​​più puntuale chè questu. Dighjà dece mesi prima di l'iniziu di l' Olimpiadi di Parigi hà dichjaratu chjosu chì u so paese ùn hè più cuntentu di boni rendimenti sportivi ma "vulu medaglie è vittorie". Forse qualcunu pudia apprezzà a sincerità di Modi, certamenti dettata da una spezia di orgogliu patriotticu. Ma e so parolle sò ancu una altra cunferma chì quasi tutti anu scurdatu di a famosa massima di Baron de Coubertin chì in i Ghjochi Olimpichi "l'impurtante hè di participà". L'Olimpiadi sò diventati qualcosa di completamente diversu è u sportu risicate di esse un fronte per l'interessi ecunomichi è i disinni pulitichi.

Andrea Goldstein cù "Quandu vince hè impurtante" (Il Mulino, 176 pagine, 13 euro) palesa i sicreti è i misteri di i Ghjochi Olimpichi. È ci hè tuttu : episodii frequenti di corruzzione, casi di doping à volte puniti è à volte micca, interessi di sponsors è multinaziunali, manuvra piuttostu casuale di numerosi guverni. Abbastanza per fà i leggendarii cinqui circuli culurati chì sò u simbulu di l'Olimpiadi pallidi in paraguni. Duvianu esse u tempiu di u sportu, una tappa grandiosa riservata à quelli chì u praticanu per passione è micca à i prufessiunali ben pagati. Ma l'amatori chjamati sò una razza quasi estinta.

Qualchidunu chì vince una medaglia quasi sempre riceve un premiu cash da u so paese. A quantità varieghja secondu a generosità di ogni guvernu o cumitatu Olimpicu naziunale. In limiti ragiunate, una ricunniscenza più concreta per quelli chì anu fattu bè dopu à millaie d'ore di furmazione hè pussibule, ma u casu di l'atleta Saudi ricumpinsatu cù circa un milione d'euros per vince una medaglia d'argentu ferma sensazionale. U veru affari hè in altrò.

L'Olimpiadi, cum'è Andrea Goldstein scrive, costanu "una fortuna" è u costu di l'ospiti hè in constantemente crescente: da una media di 1,2 miliardi di dollari à l'epica di i ghjoculi di Tokyo è di Munich hà righjuntu 7, 2 miliardi da i più recenti. Olimpiadi. E quelli di Atene, Montreal è Londra eranu i più caru di tutti. Mai una previsione d'investimentu hè stata rispettata. In u casu di Londra, a spesa finale hà righjuntu 9,3 miliardi di lire contru à i 4 inizialmente stimati. È qualchì volta, cum'è Goldstein rimarca, una volta chì i ghjoculi sò finiti, restanu infrastrutture senza usu cum'è u velodromu di Roma chì hè statu dopu demolitu. Malgradu questu, i guverni naziunali è e cità anu sempre fattu tuttu per ottene u premiu di l'Olimpiadi. È per vince, i grossi fucili sò mobilizati. À a riunione in Singapore per decide induve tene i ghjochi di u 2012, Chirac è Hillary Clinton anu pigliatu u campu, ma a vittoria hè andata à Tony Blair. In quantu à a Cina, chì hà ottenutu l'assignazione per u 2008, restanu suspetti ben fundati chì hà compru u votu favurevule di i delegati di u CIO di certi paesi africani. Ammettendu è micca cuncede chì avà « l’impurtante hè di vince » saria megliu à fà di manera più spurtiva.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/perche-alle-olimpiadi-e-importante-vincere/ u Sun, 28 Jul 2024 06:11:39 +0000.