Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè a Francia è l’Italia guardanu cun timore i movimenti di a Germania in energia, difesa è più

Perchè a Francia è l'Italia guardanu cun timore i movimenti di a Germania in energia, difesa è più

Spaventatu da a Germania, Macron ghjunghje à l'Italia. L’analisi di Francesco Galietti, esperto di scenari strategici e fondatore di Policy Sonar

Macron teme chì l'Alimani facianu a so strada in e sfere d'influenza francese. Per questu hà caracolla in u Mediterraniu è scolpisce un rolu in l'Oriente è u Caucasu (invasione foul in u territoriu tedescu).

Avà avemu fattu a chjama : Emmanuel Macron lutta micca pocu per pacificà a Francia, ma stende una grande manu metaforica nantu à l'Italia è u Mediterraniu.

In isse ore i grevi in ​​Parighji è in u restu di a Francia ghjunghjenu di novu à numeri mostruosi, è e prime proteste sò state cuncentrate in u settore petrochimicu. Per avà, l'autorità francesi reagiscenu cù atti d'imperu cum'è e requisizioni di raffinerie, à u puntu chì Stéphane Sirot, espertu storicu di i sindicati, hà dettu à Radio France chì avemu digià immersi in un "scenariu nucleare". Riturnà à i gilet gialli chì qualchì annu fà mette Parigi à u focu è à a spada hè veramente un mumentu.

À u listessu tempu, in pochi ghjorni, Macron : cenatu à lume di candela cù Mario Draghi in Parigi, celebrava a so associu cù Sant'Egidio, circundatu trà alti prilati è u Quirinale in Roma. È ovviamente hà messu in croce i so diplomatici per fà l'accreditazione di a nova nomenclatura taliana in un tempu record – quella guidata da Giorgia Meloni, postu chì e relazioni cù Forza Italia è Lega esistenu digià dapoi qualchì tempu.

Di sicuru, stu attivismu fora di a cità riflette un trattu di caratteru assai marcatu in Macron. Ma saria sbagliatu di riduce tuttu à a psicopulitica. Piuttostu, ciò chì vedemu pò esse rintracciatu à a struttura prufonda di a Francia è a so "autocuscenza imperiale".

Pigliemu a fragilità interna, cù u paese spessu attraversatu da prutestazioni è disordine chronologicamente precede l'inflazione galopante è a guerra in Ucraina. Ebbè: quì un rolu decisivu hè ghjucatu da u sistema puliticu presidenziale è u mecanismu elettorale à dui turni, chì assicuranu a guvernabilità è cuncentranu assai putere in e mani di u presidente, ma rinfurzà a logica di u "male minore". In altri palori, ùn sò micca quelli chì li piace u più chì prevalenu, ma piuttostu quelli chì anu menu paura. È ùn importa micca s'ellu in u primu giru i percentuali raccolti ùn sò micca eccitanti, o a participazione à u votu hè bassu, o ci hè sempre una forte crescita di furmazioni anti-istituzione.

In quantu à l'attivismu freneticu da e linee esterne, hè u risultatu d'una riflessione strategica. Macron è l'elite francesi anu in fatti capitu (forse prima di i tedeschi) chì una nova cortina di ferru hè cascata trà l'Occidenti è l'Eurasia. Chistu si traduce in una diminuzione di parechje catene industriali, chì si riposizionaranu più vicinu à u cuntinente europeu, ma ancu in una seria di coddi putenti trà i Francesi è i Tedeschi. L'ultimi anu alzatu u tonu di a so prisenza nant'à a riva miridiunali di u Mediterraniu, s'appoghjanu à a so cuuperazione per u sviluppu chì hà bilanci mai vistu in Auropa, è hà un mandatu assai chjaru da Berlinu : vai à cunquistà. I viaghji in Africa di Annalena Baerbock, u ministru di l'Affari Esteri tedescu, sò spettaculi, spettaculari. Dopu ellu sò una folla d'imprendituri tedeschi, chì certamenti ùn anu micca scappatu di l'osservatori francesi.

In Parighji, micca solu a pruspettiva di una crescita di a cumpetizione cù i tedeschi in u Mediterraniu hè spaventosa, ma ancu u rearmamentu tedescu, chì dirige enormi risorse versu tecnulugii militari americani è per avà winks à l'OTAN è l'USA. A Francia, chì tradiziunale si sentia investita in a pulitica estera è di difesa europea, hè stata à a spesa di questu. À u mumentu, a Francia sustene e so alleanze in Africa (a cumunità di Sant'Egidiu, cù a so vasta reta, ùn hè chè unu à mezu à parechji esempi) è in u Mediterraniu. La cooptation de Mario Draghi, qui remplace les interlocuteurs traditionnels de Paris sur l'Italie (Enrico Letta et Paolo Gentiloni), s'explique autant que les relations de plus en plus étroites avec la Grèce, aussi en termes de confinement de la Turquie, qui a une è storicu cù Berlinu.

Moltu interessante, in quantu à e prime parolle, hè stata a cuntribuzione attiva offerta da a Francia à a nascita di a Cumunità Pulitica Auropea, a piattaforma pulitica chì si riunì per a prima volta in Praga pochi ghjorni fà. Hè un furmatu senza precedente, chì mira à l'Unione Europea è vede a participazione di i Britannichi, ma ancu di Turchi, Azeri è Serbi cù un sguardu evidenti versu l'Est è u Caucasu. U tempu ci dirà s’ellu si puderà nutrisce stu foru in Parigi. Per u mumentu, però, u dinamisimu francesu chjappà in una zona chì, per geugraffia, deve appartene à i tedeschi. Questu hè cumu si travaglia, u ghjocu avanzatu: da u tempu à u tempu, ci hè qualchì invasione foul.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/francia-italia-germania-energia/ u Sun, 30 Oct 2022 07:15:41 +0000.