Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Massacru in Nizza: u jihadismu, martiri cristiani è i tituli di l'Osservatore Rumanu

Massacru in Nizza: u jihadismu, martiri cristiani è i tituli di l'Osservatore Rumanu

Cursivi di Andrea Mainardi

Spiedu trà un Pater, un Ave è una Gloria di a prima mattina.

Pigliate in chjesa. È ci sò quelli chì anu trascinatu a gola à pezzi finu à un ultimu soffiu sottu à e sedie di una brasserie per pruvà à salvassi. Per i zitelli, parenti è amichi.

U "perdente radicale" hà sbagliatu ancu sta volta. U Tunisianu cù un cultellu di 17 cm hà tombu. Ma ùn hà micca veramente tombu; ùn capia nunda. Cum'è quandu i so amichi non amichi accupavanu a ghjente à u Bataclan in Parigi o in a Promenade di Nizza.

È sta volta hà capitu menu.

È noi cun ellu.

Da una chjesa à una brasserie, trè martiri anu palisatu i penseri di i cori.

Ci vuleria Rimbaud. Iè, quellu pichju Arthur da Charleville chì in u 1871 hà descrittu – snooty – di donne "cù u fegatu chì offrenu dita lunghe è ingiallite à i piatti d'acqua santa per basgià".

Oghje ùn si sterebbe micca nantu à i vetri lividi di e chjese chì allora, in Francia, brusgianu ogni dui à trè. E micca per auto-ignizione.

Sò finiti avà. E chjese.

È ùn averia micca pigliatu "nantu à a folla in chjesa". Piuttostu.

Forse, da instagramming, i social media si riuniscenu. Cunverghjeria in una storia chì ùn hè micca un "sollievu per lucidà i banchi" per e donne anziane. È forse averia apprezzatu a chjama di Emmanuel Macron l'altra notte mentre annunziava e chjuse per Covid per prutegge, in ordine: l'anziani, i malati gravi, i disabili è quelli chì li assistenu. Toni hà cunvintu chì, ùn pare micca, da quì, ùn anu micca intesu, duve ci hè una surabundanza di cunferenze nantu à l'apperitivu da nigà è da bagnà da annegà. In un eccessu di aggettivi.

L'oremus di e vechje signore di Rimbaud ùn hè più risu, ma testardu sì. Firmamente testardu.

È ancu di grazia.

È sò quelli oremus chì portanu a ghjente à esce da una massa chì hè oramai prufanata cù colpi di lama per pruvà à respirà à e tavule induve Pernod hè ancu servutu. Induve u perdente ùn pò andà. Ci pò ghjunghje cù un cultellu, ma ùn lu capisce micca.

Perchè u Cattolicesimu tene tuttu. Hè a vita. U veru, micca quellu imaginatu. Messa, è dopu briunata è cappucciu. A gioia di vivre. A vita simplice di u cristianu. Ciò chì poi passa a ghjurnata sana à campallu hè u Cristianesimu, fendu a so cosa, questu è quellu. Finu à caccia à i poveri, è à ùn dà nunda à i scandali finanziarii di u Vaticanu. Chì quesse sò cose sacerdotali. Anu fattu fà.

Ma l'islamista clericale ùn ci ghjunghje micca. Inoltre, Pernod ùn a beie micca. È mancu i prufessori di i journaloni apprezzanu.

U ghjovanu di 21 anni chì hè ghjuntu via Italic Boot da Lampedusa à u sudu di a Francia – datu a Costa Azzurra – ùn hà micca capitu chì a vita vale a pena in queste parti. L'eternu, sopratuttu: ça va sans dire. Eppuru ancu quellu terrenale ùn dispiace micca à un Cristianu di mantene lu. Sicondu l'altru. Perchè ùn avete micca datu a vostra vita, ma qualchissia vi l'ha data. Ancu finu à a brasseria induve dì addiu.

Ma u perdente ùn capisce micca.

In a brasseria ùn averete micca a pussibilità di un bichjeru di risling per una gola. Ma u colpi in faccia: ùn hè micca un allegria chì si risolve. Ma ùn ne nigate mancu.

Ma sta frasa, forse apòcrifa forse micca, da una di e partenze in Nizza: dite à i mo figlioli chì i tengu caru.

Ma a pigliemu à u seriu? Ié. Deve.

Hè u realisimu di quelli chì affrontanu tuttu finu à a morte. Oramu?

Ié, hè u martiriu. Si face listessa cosa cù u "Vai Satanassu" di l'anzianu Padre Hamel davanti à i macelli in un paruchjanu in Normandia.

Ma a Francia s'hè scurdata. O forse micca.

L'Europa hè scurdata. Hè certificatu.

A Francia si Sveglia?

Macron pidala versu un caminu di cunversione à un Islam di l'Illuminismu. Chì hà assai di sti ligami cù una lectio mal capita da Benedettu XVI in quella di Regensburg. Ma assai.

Dui tweets. Macron pochi ghjorni fà insistia nantu à l'Islam des Lumières. Ratzinger in 2006 hà indicatu una non separazione trà fede è ragione. Accecati da i tituli faciuli nantu à l'Islam, avemu tutti mancatu e virgolette essenziali: illuminazione autentica è religione.

Tantu cusì.

Dopu à u macellu di Samuel Paty in publicu, ùn ci sò reazzione glubale simboliche. Avemu assistitu à archi ginnastichi finu à u nostru Parlamentu – eramu à l'epica preoccupati di l'articuli anziani – simulendu a prutesta di e cose di a vita Nera dopu l'assassiniu di George Floyd. Eccessivu, sti parlamentari, cinematicu; ma duvente cù quelli ghjinochji piegati.

Tuttavia.

À un prufessore di storia macellatu per una lezzione di libertà di spressione per avè mostratu un cartoon Charlie Hebdo in classe, nò. Mancu un fiatu hè dedicatu.

È sì hà fattu, era senza voce.

E mentre i prufessiunali di e manifestazioni in certi paesi (sunendu e rivoluzioni sustenute da a demucrazia di i Stati Uniti à l'epica) si ne sò andati in carrughju contr'à a Francia, istigati da i diversi sultani chì dominanu certe regioni.

Cù noi? Muti. Quasi.

Intantu, sò macellate persone chì, dopu à a chjesa, si rifugianu ancu in un bar per salvà a so vita. Perchè hè gratis. È perchè andemu à a messa è campemu a vita.

L'Islamofascisti, nò. Quelli micca. Ùn ci andanu micca. U bar. Mancu per un caffè. Si lampanu in aria. Immaginate se cercanu rifugiu quandu sò attaccati da lame di macelleria.

À a Chjesa, a chjesa di passaghju (eterna) è a brasserie (rifugiu momentaneu, ma cusì umanu, alias: veru, o eternu) ritorna stupitu.

Luntanu cusì vicinu.

A premiere di l' Osservatore Rumanu d'oghje documenta questu.

Apertura: "Attaque à Nizza: morte in un locu d'amore è di cunsulazione". Ùn era mancu un munasteru in Tibet.

A eccezione di un titulu chì seria marcatu cù una matita turchina in un esame per i ghjurnalisti, a riferenza à una "chjesa" scappa da u titulu è da u riassuntu. Saria Notre-Dame di Nizza.

Saria una chjesa. Saria ancu una basilica. Ma va bè. A pezza piglia in contu una dichjarazione di u direttore di l'uffiziu di stampa di u Vaticanu chì hè surtita à u principiu di dopu meziornu. Cù assai stancu "u Papa hè infurmatu". Evidentemente ùn mancanu e cundannate, a chjama à "guardassi cum'è fratelli è surelle". L'uffiziu di stampa di una multinaziunale di biscotti averia scrittu i listessi precucini.

Nantu à a spalla diritta apparisce una culonna ineffabile: "Seguitemu a traccia di u terrurismu". Postu nantu à a pagina dopu ore chì u cacciatore di Nizza hà urlatu da a civiera di l'ospedale Allah Akbarr face un pocu di spritz distrattu in Borgu.

À tal puntu chì a reazione deve esse apparsa tiepida finu à u cortile di Santa Marta. Da induve una dichjarazione ufficiale hè surtita pocu dopu. Micca di u Papa, ma in u nome di u so Sicritariu di Statu Pietro Parolin.

È Diu ne guardi, dopu à e campane in tutte e chjese di Francia – da a Notre Dame brusgiata di Parigi à Lourdes – sunonu à 3 ore dopu meziornu. Tutti. Forti è chjaru. È micca in dolu – cum’è male cuntatu da i gazetters – ma cume ancu i campanili di Notre-Dame di l’Assunta di Nizza cuntinuavanu a mane, solu qualchì ora dopu à u macellu di trè martiri.

Ùn eranu micca in dolu, eranu una testimunianza.

Chì a morte ùn hà micca l'ultima parolla. Chì a Chjesa averia un missaghju felice chì u perdente ùn capisce micca. È a Chjesa hà rinunziatu à dilli.

Ùn ci hè più accenti croccanti in a seconda dichjarazione da a Santa Sede. U puntu hè simile.
Ma almenu si rivene nantu à una orchestra sinfonica da u direttore in capu.

In un dossier cunvoluttu.

Hè chì u Vaticanu investe assai in fratellanza umana. Primu documentu firmatu da Bergoglio cun Aḥmad Muḥammad Aḥmad al-Ṭayyib, u Grand Imam di al-Azhar. Era 2019. Passa prugressivu è illuminatu. In quantu à i diritti civili è i diritti di a donna in particulare, averia un pocu da spiegà. E donne, cume, ùn averianu alcun scrupulu per punisceli per bagatelle di famiglia. Noi, muti.

Avà a terza enciclica (in realtà a seconda, a prima firmata da ellu ma preparata da Ratzinger) da Papa Francescu si cuncentra interamente nantu à a fratellanza umana. Dirittu da u titulu.

Tutti fratelli.

Bellu. Franciscanu. In u sensu di u Seraphic.

In u frattempu, u cattivu hè ghjuntu da Lampedusa – stancu di un accolta necessaria è distratta. Versu una Europa dimissiunata. Annuitu.

O forse micca. Nizza ne hà testimuniatu: ci sò ancu quelli chì vanu in chjesa a mane à bon'ora. Dendu ci torna a nostra gola.

Un sacristanu è duie donne.

Les pauvres à l'èglise.

Rimbaud hà speculatu à l'epica. Oghje – hè suspettatu – averia da esse riscrittu. Perchè i poveri secondu u Vangelu sò cristiani chì vanu à a messa a mane à bon ora. Oghje martiri. E campane in muvimentu ùn bastanu. Meritanu di più. Anu datu a testimunianza. Finu à pruvà à difende si rifugiendu in una brasserie, È tene u passu cù u pezzu: dite à i mo figlioli chì li tengu caru.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/strage-a-nizza-lo-jihadismo-i-poveri-martiri-cristiani-e-i-titoli-dellosservatore-romano/ u Fri, 30 Oct 2020 06:30:48 +0000.