Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

L’eccellenza ùn hè micca abbastanza. L’economia paziente chì l’Italia hà bisognu

L'eccellenza ùn hè micca abbastanza. L'economia paziente chì l'Italia hà bisognu

"L'eccellenza ùn hè micca abbastanza. L'économie patiente dont l'Italie a besoin » de Paolo Manfredi lu par Augusto Bisegna

Per quelli chì, cum'è mè, amanu assai a pruvincia italiana è l'internu, sia solu perchè anu sceltu di cuntinuà à campà in un picculu paesi di l'hinterland abruzzese à i pedi di u Monte Velino, Massa D'Albe, u libru di Paolo Manfredi, "L l'eccellenza ùn hè micca abbastanza. L’economia paziente di cui l’Italia ha bisogno” ed. Egea prupone, in più di un'interessante analisi ecunomica è sociologica (chì partendu da l'Italia è si estende à i zoni interni di a penisula), un'interpretazione sfarente, fora di a retorica romantica è di a narrazione nant'à u putenziale di i nostri tarritorii, per prupone un « Pianu B" per questi spazii cù una depopulazione lenta è una ecunumia quasi zero, in un mondu chì avà campa in una "crisa permanente è corre à a massima velocità".

Vivemu in un paese stancu, chì pare « in generale inadeguatu à a navigazione in i mari tempestosi di a cuntimpuranità », cum’è Manfredi u discrive in a prima parte di u so libru. Hè dinù u so viaghju à traversu cunnisciuti, ma mai risolta, mali è sbilanciamenti. Unu sopra à tuttu : a demugrafia senza pietà chì ridisegna un paese cù menu ghjente è vechji. L'Italia hè trà i primi paesi d'Auropa destinati à ottene un rapportu di 100% trà attivi è pensionati per u 2050, vale à dì un pensionatu per ogni travagliadore. Una situazione chì deve fà trimà i polsi è à a quale si aghjunghjenu i squilibri territuriali sempre più marcati è crescenti. Sbilanciamenti chì oghje ùn si fermanu più à a quistione storica di u Sud, ma si stendenu à i lochi interni è à parechje pruvince chì sfilanu inesurbule versu a periferia di u mondu. U sconvolgimentu di certi catene di valore, scrive Manfredi, minà i spazii di pruduzzione cunsulidati di a nostra ecunumia, "senza chì l'oppurtunità di sviluppu o l'alternattivi, chì esistenu ancu, si ne sia pigliatu". L'Italia, ancu s'ellu hè chjuca è manca di materie prime, hà in fattu una "cuncentrazione unica di attrazioni naturali è culturali, prudutti, marche è simboli fora di l'urdinariu". Eccellenze chì u mondu sanu ci invidia ma chì oghje apparentemente viaghjanu indipindente di u paese. Infatti "i frati sò ricchi ma u cunventu hè poviru".

A crisa di a classe media s'hè allargata per diventà una crisa di a classe media, scrive Manfredi. Una crisa chì hà ripercussioni à livellu culturale, ecunomicu è produttivu. In issu scenariu, a pruvincia taliana, cum'è pilastru culturale è ecunomicu, hà persu l'identità è l'impurtanza ch'ellu avia in a postguerra. "Oghje u prublema ùn hè micca tantu e veri eccellenze, chì facenu ciò ch'elli devenu, vale à dì, eccellenu, ma u statu di salute di quellu brou di cultura da quale sti eccellenze sò emerse cù l'anni è chì oghje hè menu è menu vitale" . Ùn affruntà u prublema in modu cullettivu significa segare u ramu induve site pusatu. Ancu quella spiranza tenue, nata post-Covid, chì un mudellu di vita è di travagliu più alluntanatu è distribuitu in tuttu u territoriu rivaluterebbe in qualchì modu a nostra maravigliosa pruvincia è e zone interne, ùn pare micca esse realizatu. Perchè malgradu l'alimentu bonu, i rilazioni suciali è u prezzu di a vita bassa, per campà in un locu, a ghjente deve esse capace di travaglià senza more di fami è avè servizii. È ciò chì sò oghje i zoni internu è i so paesi sò nati essenzialmente in giru à una ecunumia agro-silvicultura-pastorale chì ùn esiste più. Per quessa, cum’ellu scrive Manfredi, ci vole, s’è no vulemu scappà d’issa marginalità, d’affruntà seriamente a tematica di a mudernizazione è di u mudellu di sviluppu. Ma s'ellu ùn principia micca da u travagliu, a scumessa hè persa da u principiu. Hè precisamente in l'opera di Manfredi ch'ellu ritrova a chjave fundamentale per via di quale pò passà a rilancia di a pruvincia. "Hè u travagliu chì mantene e cumunità inseme", hà fattu è face a so furtuna. I resti, u paisaghju romanticu di u pueta Arminiu, l'antropologia militante, anu sensu "induve a ghjente faci una vita dignificata ancu in lochi disconnected from big flows". È à i fenomeni separatisti, cunservatori è rivendicatori, l'autore mette l'idea di a pruvincia chì deve truvà un ubi consistam stabilendu un rapportu novu è pragmaticu, senza parrochialisimu inutile, in quantu à l'ecunumia immateriale. L'autore critica ancu u PNRR, chì hè troppu basatu in ingegneria è burocraticu in i prucessi chì l'anu generatu. Induve ci hè una mancanza di "prucessi strutturati è di ascolta è di implicazione di i partiti interessati". A capacità necessaria per a lettura granulare di i fenomeni, i prucessi è i bisogni di i territorii, di e società è di l'imprese hè mancatu è una lettura stereotipata di l'Italia hà prevalutu. Un "pianu" di rilanciamentu custruitu micca per mezu di un prugramma cuscente, ma piuttostu in "termi di una superficia inclinata nantu à quale e cose scorri per inerzia, partendu da a risorsa chì in l'ultimi anni hà pigliatu cunnutazioni quasi magiche : u turismu. Di sicuru, una partita impurtante di u nostru PIB naziunale (da u 6% à u 13% secondu u perimetru cunsideratu) ma chì in u linguaghju cumuni hà pigliatu i contorni di una risorsa naturale apparente chì deve esse estratta è messa in risaltu per esercità i so putenzi magichi senza. piglià in contu u restu.

Ma hè veramente cusì ? L'autore mette in risaltu e carenze strutturali di a filiera turistica di u Bel Paese è i danni causati da u turismu salvaticu autofagu chì manghja i tarritorii chì vende. Specchio in certi modi di una sucità "attaccata à l'ingudu", induve u travagliu hè marginale.

Hè a sucetà nobili di massa – cusì bè rapprisintata da Luca Ricolfi – è chì ritrova in l'analisi di Manfredi i stessi freni di a nostra sucetà è induve ancu a scola ùn hè più capace d'intervene pusitivu nant'à isse inuguaglianze.

E poi chì ? In l'ultimu capitulu di u libru, l'autore delinea un "pianu B" ricuperendu i tarritorii chì si trovanu fora di i grandi "flussi furiosi di l'ecunumia", per fà li ghjucà à un campiunatu di serie B chì li permette sempre di stà ind'u ghjocu è porta u risultatu in casa. Fora di a metafora di u football hè ciò chì Manfredi chjama "ecunumia di i pazienti". Un'ecunumia chì ricupera u putenziale chì esiste sempre è ùn hè micca spressione oghje per mille motivi. Un mischju fattu di parsoni, tarritorii, culture, innuvazione tecnulugica durevule è tensione etica è pragmatica – micca cunservatore aghjusteraghju – per traspurtà u nostru patrimoniu di a biodiversità in u futuru. È quì l'autore cita dui casi concreti di prudutti innovativi nati in a pruvincia: u cooking box Filo&Fibra in San Casciano dei Bagni è un cascu di saldatore cù visiera digitale, sviluppatu da l'attellu di Verona Pegoretti Cicli è l'ITS Marker di Modena. Dunque nunda à fà cù una decrescita più o menu felice, precisa Manfredi, nè cù altirnativa improbabile à a (neo)globalisazione ma un’idea di sviluppu chì rispettu a nostra biodiversità è sustinevule. Perchè ùn perde micca e risorse, ma li rimette à u serviziu di l’ecunumia è di e cumunità, aduprendu dinò u megliu di l’innuvazione, restituendu sensu à u tarritoriu, à a cullaburazione è à u travagliu.

In e cooperative cummunità "ecosistemi" chì creanu valore per a cullaburazione, l'innuvazione, a cunniscenza è l'impresa, unu di i spazii pussibuli d'azzione di u Pianu è di l'innuvazione cum'è a chjave di una nova ecunumia lucale. Ma da quale principià ? L'autore indica in picculi imprenditori, artighjani è cooperatori, ma ancu in amministratori lucali, u levitu da quale cumincià à dà forma à una nova ecunumia. Tutti i sugetti marginali ma micca marginali. Vastu prugramma, veru. Ma l'alternativa ?


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/economia/leccellenza-non-basta-leconomia-paziente-che-serve-allitalia/ u Sat, 11 Nov 2023 06:04:17 +0000.