Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Ignazio La Russa, l’omu chì ùn pò mai stà zittu

Ignazio La Russa, l'omu chì ùn pò mai stà zittu

U prublema di La Russa – siconda incaricata di u Statu – ùn hè micca tantu l'errore di l'inappropriatezza, ma a logorrea crònica chì, dopu avè capitu, u porta à rimedià chì cuntinuendu à dì ch'ellu s'hè sbagliatu in bona fede. Les italiques de Battista Falconi

A storia – megliu : a telenuvela – d'Ignazio La Russa hè un fulmini d'estate classicu. A quistione ùn hà più nunda di drammaticu, s'hè avà decisamente turnata versu l'umuri.

Cum'ellu hà sempre fattu, eri u presidente di u Senatu hè cascatu in l'inevitabbile ossimoro di quellu chì dice « taceu » è, quand'ellu parla, cuntradisce ciò ch'ellu dice. Unu di quelli inganni retorichi amati da i logici, cum'è u paradossu di u bugiardu cretese, chì dichjara chì tutti i Cretesi sò bugie ma, cusì, menti ellu stessu.

U viziu di a Russa, u peccatu (veniale s'è no si parlava d'un signore ordinariu) era cunnisciutu almenu da l'evenimentu puliticu è mediaticu precedente chì l'hà sguassatu : quellu di a strage di via Rasella chì hà pruvucatu a ripresa di e Fosse Ardeatine. Ancu tandu s'hè scisciutu solu in una gaffe sensazionale in quale, circannu d'affirmà un pizzicu di verità storica di manera assai goffa, s'hè cascatu ind'è u martagnu di l'ambiguità, di l'incomprensioni è di l'inevitabbili distorsioni fattu nantu à e so parolle da quelli chì vulianu attaccà. ellu puliticamenti. Hè sappiutu chì, una volta chì avete finitu in un pantano, soprattuttu s'ellu hè fecale, avete da congelate s'ellu ùn vulete micca sparghje a puzza. È quelli chì l'amanu pinsanu : perchè ùn lascia micca chì l'altri dicenu ste cose, per esempiu un bonu storicu rivisionista ?

In ogni casu, u prublema di La Russa ùn hè micca tantu l'errore di l'inappropriatezza, quant'è a logorrea crònica chì, dopu avè capitu, u porta à rimedià chì, cuntinuendu à dì ch'ellu era sbagliatu in bona fede. Ciò ch'ellu hà fattu à quellu tempu, frà altre cose, in una esaltante "non-entrevista" chì u perfidu ghjurnalistu, dopu l'avè inchiodata in u cantonu, hà fattu in u so ghjurnale, cumminciandulu cù virgolette : "Basta, aghju vintu. ùn parlà più". Incipit regularmente denegatu da a continuazione di e dichjarazioni.

E cose più o menu sò accadute in quantu à a rilazioni cuntruversa di u senatore cù u Movimento Sociale è, dunque, a so affidabilità demucratica è a so affidabilità in u rispettu à u fascismu è u neofascismu. A parsona, ricurdemu, hè u diputatu di u presidente di a Republica è avemu subitu pensatu à Sergio Mattarella, cun divertimentu mal dissimulatu, quandu l'affare Apache scoppiu, u figliolu suspettatu di stupramentu à u livellu ghjudiziariu.

Quì l'errore di logorrhea hè stata aggravata da a circustanza aggravante di un precedente chì duveria l'avè purtatu à cunsiglii più miti. Un casu sempre in a memoria di tutti chì avia dimustratu chjaramente cumu, per una figura publica chì u so figliolu hè suspettatu di viol, l'unicu modu per ùn esce da ellu hè di fà dichjarazioni innocenti è valutazioni chì, s'ellu ùn sò micca, appariscenu cum'è accusazioni contr'à a presunta vittima di a presunta viulenza.

La Russa, ancu s'ellu sapia perfettamente ciò chì avia da succede, riplicò in fotocopia u sketch di Beppe Grillo. È inevitabbilmenti andavanu listessa manera, cù a sfarenza chì, mentri Grillo hè u famosu fundatore di un partitu (chì, d’altronde, s’appoghja nant’à u ghjustizialismu cum’è unu di i so pivoti fundamentali), Gnazio tene una carica non pulitica ma istituziunale. U sicondu di u statu.

Quand'ellu hè statu elettu à issu sediu altìssimu, e prutestazioni corale sò state suscitate da quelli chì suspettanu chì in u core di e so cunvinzioni La Russa hè sempre un pocu fascista. Ma saltemu questu. Invece, quelli chì u cunnosci è forse sò da u listessu latu puliticu chì ellu avianu una paura assai diversa, à dì chì ancu cum'è presidente di u Senatu cuntinueghja à apre a bocca è dà fiatu. U so discorsu compulsivu, irrepressible è incurable hè incompatibile cù una pusizioni chì esige cunfidenziale, prudenza, prudenza, discrezione. Quellu à a testa di u Palazzo Madama ùn hè micca un locu adattatu per e persone chì amanu u limelight. Vede Lorenzo Fontana, presidente di a Camera ancu elettu cù forti preghjudizii contr'à e so pusizioni di catolicismu fundamentalista, chì finu à avà hà fattu i so funzioni cù una tranquillità esemplare, mantenendu u sicretu. Cume hè apprupriatu quandu faci certi travaglii.

Da Gnatius vene avà una nova inondazione, l'ennesima inondazione verbale. Più parolle, parolle, parolle contraddittorie. A lettura di i tituli chì riportanu e so dichjarazioni in a rivista di stampa d'oghje hè surreale: "Ùn diceraghju micca quella frase annantu à u mo figliolu", "Ùn ripeteraghju micca quelle frasi", "Ùn aghju micca fà queste dichjarazioni più", "Io ùn faria più a nota ", "Ùn diceraghju micca di più quelle frasi", Il mea culpa, La Russa si pente, La Russa nantu à u so figliolu: "Credu à ellu ma oghje ùn ripeterebbe micca quelle parolle", La Russa clarifica e parolle nantu à u so figliolu: "Ùn aghju mai vulutu attaccà a zitella", La Repentant Russian: "Aghju sbagliatu di parlà. Credu in u mo figliolu", u mini Vietnam di La Russa: "A sentenza annantu à u mo figliolu hè sbagliata", "Inversione d'Ignazio: "Ùn avissi micca ripetitu a dichjarazione".

Ma ùn avete micca da retrocede, slam in ogni modu. Avete da stà fermu. E zitti.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/ignazio-la-russa-tacere/ u Thu, 27 Jul 2023 05:59:46 +0000.