Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

I salari italiani sò veramente più bassi di i salarii europei ? E perchè ?

I salari italiani sò veramente più bassi di i salarii europei ? E perchè ?

A preponderanza assuluta di u cuntrattu naziunale difende i più debbuli ma sfracicà i menu debuli, cumpressendu u salariu mediu. L'analisi di Claudio Negro di a Fundazione Kuliscioff

A storia di una sucetà chì si impoverisce progressivamente è cresce in uguaglianza di u redditu ind'è ella si trova, certamenti influenzata da u mantra sindacale ma avà corroborata da intervenzioni istituzionali più autorevoli è oggettive (Istat è Inps ), principalmente per via di salari eccessivi.

À dì a verità, hè un argumentu abbastanza recente, perchè sin’à pocu tempu a narrazione era chì trà u Statutu di i Travagliaturi è u Cungressu Naziunale di u Travagliu, a prutezzione era eccellente !

Per evaluà a so autenticità, vale a pena evaluà qualchi dati. Eurostat ci dice chì u salariu mediu orariu grossu in u 2021 era di 15,55 € contr'à 16,9 € in a Zona Euro, 19,66 in Germania è 18,01 in Francia. U salariu mensu grossu in u stessu annu era di 2.520 € in Italia, in a zona di l'euro 2.825, in Germania 3.349, in Francia 2.895. L'annu 34.792 €, in a zona Euro 38.559 €, in Germania 44.933, in Francia 37.956.

Sicondu Job Pricing, chì piglia in cunsiderà i dati di l'OCDE, in u 2020 i salarii italiani eranu in u 25u postu di 36 paesi, uguali à 80% di u salariu mediu OCDE. Tutti i dati previ sò spressi in a parità di putenza di compra.

Ci vole à nutà chì a sfarenza trà i salarii cuntrattuale è di fattu hè abbastanza bassu : 2,3% in 2020. I salarii sò dunque bassi in media, ma vale a pena sparghjeli per spazii di analisi per pruvà à capiscenu e cause.

Prima di tuttu, malgradu i clichés pauperisti, a sfarenza trà i salarii alti è bassi ùn hè nunda, anzi hè trà i più bassi d'Auropa : i salarii "bassi", vale à dì menu di 2/3 di u salariu mediu, sò solu 3,7. % di u tutale, u più bassu di a UE, è i "alti", vale à dì più altu di a mediana di una volta è mezu, sò 19%, u più bassu dopu à Germania (18,7%); a maiò parte di u salariu hè distribuitu in modu abbastanza uniforme in una banda cintrali.

In cunfurmità cù questa figura hè quella riguardanti u differenziale salariale per livellu d'istruzione: a diffarenza di i salari trà u più bassu (primariu è / o secundariu inferiore) è u più altu (tertiariu è superiore) livelli d'istruzione in Italia hè trà € 27.806 per annu è 44.104 €; in Germania 27.005 è 68.144 rispettivamente; in Francia 28.115 è 47.696; in a zona Euro 25.518 è 51.200. Una volta, truvemu chì i salarii "bassi" sò più altu ch'è a media europea, ma i salarii "alti" sò più bassi. Sorprendentemente, pare chì emerge una stampa in quale i salarii sò in media bassu principarmenti per via di i "alti", mentre chì i più bassi facenu bè. (Eurostat).

Ancu da u puntu di vista di a ripartizione per fasce d'età, i salarii taliani mostranu una curva più appiattita chè quelli di Germania è di Francia : a crescita, trà i salari di i menu di 30 anni è di quelli di più di 50 anni, hè di 52% in Italia, 58% in Germania è 59% in Francia. Mentre chì in quantu à a gap di sessu, simu à mezu à a tavula, in bona cumpagnia cù a Norvegia è a Finlandia cù un indice di 16%.

Hè impurtante ancu di esaminà cumu i salarii cambianu secondu u settore produttivu : escludendu l'agricultura è i servizii di famiglia, chì sò difficiuli di pisà perchè cunfinanu cù u travagliu micca dichjaratu, i settori induve u salariu (in fattu) hè u più bassu sò a custruzzione (26 482 per annu) è servizii (28.749). Ma, fora di u settore finanziariu / creditu, i settori industriali ùn sò ancu assai più alti: 32 000 l'industria di processu è 30 486 l'industria di fabricazione (dati di u prezzu di u travagliu). U paragone cù e dati europei hè assai istruttivu: u delta trà a remunerazione in l'industria di processu (normalmente u più altu escludendu i servizii finanziarii) è i servizii escludendu l'PA hè 23,5% in Germania, 13% in Francia, 7% in Italia; è 14,5% in a zona Euro (dati Eurostat). Stu schiacciamentu di a figura italiana hè essenzialmente duvuta à un livellu relativamente altu di remunerazione in i servizii (solu -8,7% in cunfrontu à a zona euro, -7,5% in paragunà à a Francia, -24% in paragunà à a Germania) è piuttostu bassu per l'industria di processu. (-17% cù a zona Euro, minus 43,8% cù Germania, -14,7% cù Francia).

Tutti issi dati riferenu à a remunerazione "de facto" chì include l'articuli attribuibili à u Cungressu Naziunale di Travagliu Cullitivu più elementi cuntratti in l'impresa (o più raramenti in u territoriu); Semu devi esse nutatu chì, cum'è digià dettu, a quantità di elementi supplementari hè in media abbastanza chjuca: 2,3%, ma 11% per i dirigenti (a figura per i dirigenti mediani hè ancu bassu: 4,5%).

Tuttu chistu porta à una riflissioni nant’à a cupertura quantitativa è qualitativa di i cuntratti cullettivi naziunali di u travagliu.

Prima di tuttu, cum'è riportatu da u Bulletin ADAPT nantu à a basa di e dati Cnel è INPS, di i 900 è i Cuntratti rotti dipositati in l'Archiviu INPS sò in realtà applicati menu di a mità, è sò quelli firmati da CGIL CISL UIL più in ocasioni certi sindicati autonomi. , è copre circa u 97% di i travagliadori à quale hè applicatu un cuntrattu. Dunque, l'influenza, ancu statistiche, di i "cuntratti pirate" hè assai pocu. Ci sò quantunque, si dice, assai travagliadori (milioni, secondu u cliché) chì volenu senza alcunu cuntrattu. In realità, cum'è ADAPT dimustra, basta à piglià in cunsiderà l'UNIEMENS presentata à l'INPS in quale u codice CCNL applicatu deve esse signalatu: escludendu l'impiegati di l'PA, chì u trattamentu cuntrattuale hè ovviamente cunnisciutu, i travagliadori in u settore privatu sò 13,643,659, è solu in 729,544 casi l'UNIEMENS ùn indica micca u CCNL (data 2021). Hè difficiuli di dì quanti sò simpliciamente i casi di i patroni chì si scurdanu di mette u codice, è quanti travagliadori à quale un CCNL ùn hè micca appiicatu, ma un accordu direttu cù u patronu hè utilizatu (chì hè diversu, però, da u travagliu micca dichjaratu. ). In ogni casu, si pò dì, prubabilmente esageratu, chì trà 500 è 700 mila impiegati travaglianu senza un Cuntrattu Cullitivu Naziunale di Travagliu, dunque trà 3 è 5 %. In ultimamente, a cobertura cuntrattuale prutege almenu 12.900.000 impiegati privati, più 3.200.000 impiegati publichi; 950.000 travagliadori agriculi è circa 800.000 travagliadori domestici sò lasciati fora, chì ùn sò micca cunsiderate in l'statìstiche perchè anu tratti contractual di pianta assai sfarente da CCNL tradiziunali, è spessu menu rigorosamente appiicati. In cunclusioni, a negoziazione cullettiva in Italia hè largamente applicata, cù azioni micca luntanu da u 100%. Per quessa, i dati sopra, chì si riferenu precisamente à a negoziazione cullettiva, furnisce una stampa piuttostu precisa di u trattamentu salariale esistente in Italia.

Da un puntu di vista qualitativu, hè inevitabbile di nutà cumu u sistema di negoziazione cullettiva naziunale capta in modu efficace l'obiettivu chì l'attuale filusufìa sindacale li attribuisce : guarantisce i travagliadori di pocu prufessiunalità è i picculi imprese, chì ùn anu micca a forza di negoziazione affare in agenzia. In fatti, cum'è avemu vistu, i livelli di salarii italiani più bassi sò in media altu in Auropa è menu distanti da a media europea paragunatu à i livelli alti.

In altri palori, a preponderanza assuluta di u Cuntrattu Naziunale difende u più debule ma sfracicà i menu debuli, cumpressendu u salariu mediu. E sta caratteristica, chì si trova ancu assai spessu in a retorica sindicale ("esse cù u minimu") determina a peculiarità di u nostru sistema di pagamentu.

Vale ancu a pena di fucalizza nantu à u cusì chjamatu wedge contributive fiscale, chì definisce u salariu netu chì pò esse spesu per i travagliadori. Una ricerca assai recente di l'Università Cattolica ci dice chì a cuntribuzione fiscale hè in media di 46% di u costu di u travagliu, cusì un salariu di 23 948 € currisponde in realtà à un ingressu brutu di 44 779 €. Definisce sta figura, chì hè in realtà u costu di u travagliu per l'impresa, cum'è ingressu grossu perchè in u cusì chjamatu wedge ci sò tasse pagate da u travagliadore (in media 15,3%), cuntribuzioni pagate da u travagliadore (circa 9%) è da u patronu (circa 24%): l'ultimi finanzianu soprattuttu a securità suciale, chì tutti in tuttu pudemu cunsiderà cum'è una sorta di salari differita, è altre prestazioni di tipu d'assicuranza: Fondu di licenziamentu, Prestazione di disoccupazione, Malattia, Maternità, Famiglia. Indennità, etc. In essenza, pocu menu di a mità di l'ingudu generatu in favore di u travagliu finanzia l'assicuranza è a sicurezza suciale.

Ùn hè micca una situazione cumuna: in Germania e cuntribuzioni di pensione, trà a carica di u travagliu è a carica di l'impresa, sò 16%, è ovviamente generanu pensioni assai più bassu di quelli italiani. Allora tutti i travagliadori tedeschi paganu una pensione supplementaria separatamente. Micca solu: a cunea fiscale di i travagliadori tedeschi include ancu un 14% chì và à finanzià a salute publica; in Italia u travagliadore ùn u paga, perchè hè a respunsabilità di a tassazione generale.

Ci vole à nutà quì chì per una gran parte di i salarii (almenu quelli di menu di 15 000 € annu, più di 8 milioni) l'impositu hè annullatu grazia à i sgravi fiscali è diduzioni fiscali in favore di i gruppi più debuli.

In essenza, a cunea fiscale à u livellu di i salarii più alti europei comprime u salariu netu mediu, purtendu sottu à a media di l'area Euro di circa 900 € annu. Questa hè una scelta, forsi mai fatta programmaticamenti, per quale u scopu di l'assicuranza-assicurazione suciale hè privilegiatu in a remunerazione.

In ogni casu, u pesu di a cunea ùn hè micca abbastanza per spiegà u sfrattu nantu à i valori bassi di i salarii italiani. Un'altra causa hè da ritruvà in una curva di a prufessionalità prisenti trà l'impiegati chì in Italia tende à u piattu, cù una prevalenza, paragunata à i partenarii europei, di u travagliu pocu specializatu : in Italia u prufilu più prisenti hè quellu di i mistieri manuali qualificati. , mentri in Germania hè quella di e prufessiunali tecniche intermedie, in Francia è in a zona di l'euro i prufessi intellettuale è scientificu. L'Italia hè ancu u paese cù a più alta percentuale di professioni senza qualificazione (13% contr'à una media di l'Eurozona di 9,9% – dati Eurostat). Ovviamente, a parametrizzazione di i salarii nantu à a basa di sta scala risultati in un salariu mediu bassu.

Ma ci sò ancu ragioni intrinseche à a struttura produtiva, in particulare à a produtividade micca solu di u travagliu, ma di tutti i fatturi chì determinanu. Per una stampa più precisa, vale a pena di fà un paru di paraguni trà a prestazione italiana è quella di i nostri partenarii europei : u PIB prodottu per l'ora di travagliu in Italia hè di 54,2 €, contr'à 60,5 € in a Zona Euro, 67 , 1 da Francia. è 67,6 da Francia. U PIB annuale per capita (per impiegatu) hè di 41.995 € in Italia, 47.133 € per a Zona Euro, 46.691 in Francia è 54.884 in Germania. U ligame trà a produtitività è a remunerazione hè vistu cù assai fastidiu da certi sindacalisti, evidentemente cunvinti chì i livelli di u salariu deve esse decisu da a pulitica è micca da u mercatu: per pensà chì circa 45 anni fà u poviru Lama hà avvistatu chì i salari ùn sò micca ". variabile indipendente ", cum'elli pensavanu à l'epica i precursori di Landini è di i so amichi… Dopu tuttu, avemu vistu chì in issi ghjorni di salarii u sindicatu ùn discute micca cù l'imprese, ma cù u Guvernu, è l'aumentu chì pretende ùn sò micca in. rapportu à a negoziazione di a distribuzione di i prufitti ma à l'intervenzioni fiscali è parafiscali. Una vechja lascita culturale : s'ellu ùn si rompe micca u pruprietariu, si volta à a Mamma Statu.

In ultimamente, ricunnoscemu chì in Italia a maiò parte di i travagliadori sò prutetti da accordi cullettivi naziunali di u travagliu, ma chì i salari mediu cuntrattuale sò bassi paragunatu à i livelli europei, pocu diversificati per professione, età è settore, cù i gruppi basi più allinati cù l'Europa. livelli è quelli alti assai menu allinati. Un sistema salariale un pocu poviru propensu à l'egualitarismu, più destinatu à finanzià l'assicuranza suciale chè u putere di spesa, cù difficultà à stimulà-benefiziu da a produtividade per via di un mudellu di negoziazione cullettiva assai centralizatu centratu nantu à i gruppi più debuli. U prublema di i travagliadori poveri hè in parte paragunabile à quellu di u travagliu micca dichjaratu è coincide largamente cù u travagliu part-time è micca cuntinuu.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/economia/i-salari-italiani-sono-davvero-piu-bassi-di-quelli-europei-e-perche/ u Sat, 30 Jul 2022 06:34:42 +0000.