Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Conte, Zingaretti è u Pd anu decisu di tuttu

Conte, Zingaretti è u Pd anu decisu di tuttu

I bilanci interni di u partitu furzanu u secretariu di u Partitu Dimucraticu, Nicola Zingaretti, à intervene discorsi è sticchi d'ochji di vari generi chì accentuanu u scumpientu è ùn portanu à nunda. Cumentu di Polillo

A presunta sacralità di a dirigenza di u Partitu Democraticu ùn deve micca esse ingannevole. Ùn hè più u tempu di e vechje liturgie. U mandatu ottenutu à l'unanimità da Nicola Zingaretti hà solu una significazione tattica. Li permetterà di prupone à Giuseppe Conte cum'è capu massimu di a nova / vechja maghjurità. Ma u sonu di a so propria voce ùn hè micca rassicurante. Tuttu u mondu sà chì ùn hè più cà una mossa furzata, chì aspetta di pudè calà e vere carte. Ma, per ghjunghje à quell’appuntamentu, hè necessariu lascià passà u tempu necessariu, per permette à i varii prutagunisti di metabolizà ciò chì, ancu oghje, puderebbe parè evidenti.

Tuttavia, ferma l'impressione di una mancanza d'autonomia chì hè durata troppu longu. Ciò dipende, da parte di u Partitu Democraticu, da e labbre di u Primu Ministru, Giuseppe Conte, rinuncendu à ghjucà ogni rolu. Chì ùn era ovviamente micca rottu. Ma equilibriu. Cunsiderendu, frà altru, a mancanza di capacità pulitica (pudemu dì?) Di quest'ultime è a relativa incoerenza di a so basa pulitica di riferenza. Au lieu de jouer ce rôle de médiation, qui était également nécessaire, évitant d'isoler Italia Viva, Zingaretti a préféré lâcher une charge de onze. Inclinendu inevitabilmente a scala da u latu di a crisa.

U prublema, cum'è ellu stessu insistia durante a gestione, ùn era evidentemente micca di natura persunale. Nisun rigrettu tardu, almenu in parolle, per a split desiderata è operata da Matteo Renzi, u lindumane dopu a nascita di u conte dui. Ma, tandu, ci era u bisognu di prestà si per agisce cum'è stampella à a nascita di u gruppu di i " Maie Europeanisti – Centru Demucraticu" – un raggruppamentu cusì bombasticu chì scarsu in cunsistenza pulitica finu à u dirittu un senatore? Chì Tatjana Rojc, chì e prime dichjarazioni eranu "Mi sacrificu per u bè di u paese, u mo partitu m'hà dumandatu". Mancu si trattava di sacrificassi per a fine suprema.

E dopu a stampa generale hè tinta di grisgiu. In a longa storia è u travagliu di u Partitu Democraticu, l'orgogliu di una pusizione di autonomia era stata una costante, à volte ancu sperimentata periculosamente. In quellu DNA era l'impronta di e relazioni trà Togliatti è Stalinismu. O l'episodiu di Giancarlo Pajetta chì, durante l'invasione di a Cecoslovacchia, in Mosca, ricusa di firmà alcuna dichjarazione cumuna. Per finisce cù Enrico Berlinguer è l'umbrella NATO, u curaghju di Achille Occhetto alla Bolognina ecc. Tuttu brusgiatu nantu à l'altare di un opportunisimu chì vi lascia stupiti.

A cosa hè ancu più seria se questi episodii sò messi in relazione à e prossime scadenze istituziunali. I ghjochi chì caratterizeranu a scelta di u prossimu Presidente di a Republica pesanu avà. Si sà chì a corsa hè dighjà principiata ancu inde u Partitu Democraticu È si sà ancu chì i voti di i parlamentari pentastellati sò un donu chì ùn si pò trascurà. È eccu dunque chì a strategia persunale di questu o quellu direttore – hè inutile di menziunà i nomi – impatta violentamente annantu à l'equilibriu internu di u Partitu. Furza u so secretariu à discorsi intricciati. Per ammiccà di tippi diversi, chì accentuanu u scumpientu è ùn portanu à nunda.

Cuntinuemu tandu à pettinà e bambole, cum’ellu a diceria Pierluigi Bersani. Ma hè una grande scumessa. Da e previsioni più recenti di u Fondu Monetariu Internaziunale hè l'alerta rossa. Frà i 30 paesi cunsiderati, in pratica l'elite mundiale, l'Italia hè u vintesimu. Peghju chè noi, cù minime differenze, solu l'Argentina è u Sudafrica. In fattu, in u 2022, u tassu di sviluppu cumulativu serà 3,1 per centu più bassu ch'è in 2019. Chì, à u so tornu, era sempre 4 per centu sottu à i livelli di u 2007: prima di u bancarotta Lehman Brothers. Una calata imparabile.

È se fighjate e finanze publiche, e preoccupazioni sò vertiginose. Durante u so ultimu discorsu in Càmera è in u Senatu, u Primu Ministru hà parlatu di una spesa di circa 100 miliardi in favore di a sucietà italiana. Omissione pietosa. Questa figura si riferisce solu à l'impegni per l'annu in corso. Mentre se cunsideremu tuttu u periodu triennale di pianificazione finanziaria, u totale, secondu i rapporti di a Banca d'Italia, ghjunghje à a fantastica cifra di 175 miliardi è alcune monete. Se includemu ancu l'ultima lege di u bilanciu, ghjunghjimu à quasi 208 miliardi. Una quantità chì currisponde à i prestiti di u Fondu di Recuperazione, dissipati in un annu o un pocu di più, quandu quelle risorse, se tuttu va bè, ghjunghjeranu in un intervallu di 5, per poi esse rimborsati, eccettu per i perduti fondu, in altri 30.

Puderemu dunque esse surpresi se u debitu publicu in solu un annu (da nuvembre à nuvembre) hè aumentatu di più di 140 miliardi di euro, arrivendu, se ùn supera (vedemu cù i dati di dicembre) u 157 per centu di u PIB: 23 punti in più di l'annu precedente? Sempre durevule cun un ritmu di crescita adeguatu di l'ecunumia, ma cumpletamente fora di ligna se e previsioni di u FMI si rivelanu vere. È po u paracadute di a BCE ùn serà di sicuru micca abbastanza, destinatu prima o poi à esse smobilizatu. Videremu dunque, torna una volta, un script digià testatu, cum'è quellu di u 2011, cù spreads destinati inevitabilmente à cresce è una crisa finanziaria pronta à splusà. Nicola Zingaretti ne hè cuscente o, oramai prigiuneru di i picculi custieri, chjude l'ochji per ùn vede?


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/conte-zingaretti-e-il-pd-indeciso-a-tutto/ u Thu, 28 Jan 2021 09:07:02 +0000.