Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Ci hè sempre u cuncettu di sviluppu ?

Ci hè sempre u cuncettu di sviluppu ?

Forse u sviluppu ùn hè micca sempre statu prugressu ma ci hè una dimensione individuale è sughjettiva in sta tensione è una dimensione cullettiva naturale autopropulsata chì vale a pena di stà. U discorsu di Francesco Provinciali, ex direttore di ispezione MIUR è Ministeriu di l'Educazione, annantu à l'ultimu essai di u presidente di Censis, Giuseppe De Rita

Per quelli chì cercanu di dà un sensu à a so vita ripigliendu un viaghju in daretu è ricuperendu i fili di l'esperienze chì à pocu à pocu si sò sovrapposti in cerca d'una traccia di coerenza, ci vole à liberà si da u « circondu » impegnante chì abbraccia ogni forma di cumunicazione in u presente prevalenti, custituita da opinioni, suggerimenti è contingenze chì spessu ignoranu l'analisi prufonda necessariu è riducenu tuttu à una diagnosi precipitosa di cumplessità, un limbu chì avvolge ma caccià a rispunsabilità di u pensamentu. Questu hè soprattuttu veru per quelli chì – purtendu un'attività intellettuale – ci vole à pudè fà una sintesi trà a memoria di u passatu è l'imaginazione di l'avvene. S'ellu ùn era micca cusì, resteriamu impilati in l'oghje senza ancorarà à e radiche esistenziali individuali è cullettive, senza una matita chì permette di delineà mudelli di sviluppu.

Per Giuseppe De Rita, bellu observatore di l'evoluzione di e dinamiche socio-ecunomiche è culturali da a postguerra à l'oghje, fundatore è presidente di l'istitutu di ricerca suciale più autoritariu, pussede sta capacità di sfondà in l'intersezzione di u suciale. L'epifenomeni cunsiderati cum'è una sorta di parabola prufessiunale longa è coerente.

Hè ellu stessu chì spiega un bisognu percepitu è ​​cunfessu: "Eru affruntatu cù a necessità di capisce chì tuttu u travagliu fattu per decennii cù curiosità è maraviglia, in ogni locu è bassu à a terra, facendu fenomenologia di i numerosi sugetti è prucessi minuti. di evoluzione di a sucietà italiana (piccole imprese, ecunumie lucali, cità intermedie), avia un significatu oltre l'impegnu prufessiunale. S'ellu era in qualchì manera ligata à u mo amore iniziale per u cuncettu di sviluppu. In questu modu aghju ritracciatu decennii di travagliu è emergenu queste pagine ". U risultatu hè veramente un essai assai preziosu è esplicativu, diceraghju una spezia di ricapitulazione di un viaghju chì u primu passu (mi ricordu di Goethe : "u primu passu hè liberu, à u sicondu avemu tutti l'obligatori") era l'intuizione – presa cum'è l'incipit di un prucessu longu è cumplessu – di u valore di u "sviluppu" cum'è un fattore mutore cumunu in una dimensione suciale.

U tìtulu è u subtitulu di stu essai spieganu u significatu di sta indagine retrospectiva: "Sviluppu è diventà. Nota nantu à l'autopropulsione suciale ". Ci sò parechje implicazioni implicite in stu tìtulu: l'elaborazioni subjective, a dinamica cullettiva, u tentativu di guida raziunale, l'intuizione, a traditio è a ratio (o, cum'è De Rita preferisce, i "fides è a ratio"), u pertinenti. è emergenzi perceptible, ciò chì ferma oculatu è deve esse purtatu à a superficia, u sforzu di capisce a realità cum'è evoluzione.

Capiscendu e spine di l'autopropulsazione suciale, De Rita – rivisitendu u so longu percorsu di ricerca ermeneutico-interpretativa – pare chì s'interroga nantu à u so « innamuratu » di u cuncettu di sviluppu : un'inchiesta retrospettiva chì li dà cunferma di quale. à un certu puntu pare esse – à tempu – rassicuratu è surpresu. Pour quelqu'un comme De Rita qui s'est retrouvé à saisir et à interpréter la tension automotrice de la société italienne dans la croissance tumultueuse de l'après-guerre, d'abord de l'observatoire de Svimez puis de celui de Censis, la curiosité et l'émerveillement étaient deux sensations fantastiques qui accumpagnatu è sustinutu a propensione naturale à aduprà u sviluppu cum'è una chjave per capiscenu "in ogni locu è bassu à a terra", intrinu in u fondu più ammucciatu di a dimensione ecunomica, culturale è istituziunale di u paese.

Una vucazione è una scelta chì sò state à tempu un strumentu di cunniscenza è di tensione imaginativa di l'avvene perchè, in crescita, a sucetà diventa un mondu, i barrieri è i lasciti cascanu è a forza di andà in modu continuu diventa u mutore, chì diventa u putere. di u "micca ancora". Ancu s'è oghje u cuncettu di sviluppu s'hè staccatu da u mutore iniziale, postu ch'ellu hè un'idea messu in crisa da una multiplicità di fattori chì u cumprimenu à u puntu di piantà : da a sustenibilità ambientale à a sustenibilità generazionale, da u ritornu tensioni internaziunali, à crisi ecunomiche, pandemie recurrenti, guerri distruttivi chì generanu regressioni storichi.

Saria miope di ùn piglià a nota : forse u sviluppu ùn hè micca sempre statu prugressu, forse i limiti è i cundizionamenti sughjettivi è cullettivi sò emersi in a corsa per l'emulazione è in a pseudo-panacea risolutiva è falsamente palingetica di a globalizazione. De Rita stessu, in altri saggi, interruga i prucessi di transizione è di digitalizazione è i tempi di a so metabolizzazione. Tuttavia, ci hè una dimensione individuale è sughjettiva in sta tensione versu u sviluppu è una dimensione cullettiva naturale autopropulsata chì vale a pena di chjappà : in questa cuscenza « esperta » De Rita introduce una chjave di capiscenu chì m'hà stunatu personalmente, micca in u sensu peghju, ma per a spiegazione inespettata, ancu s'ellu hè finita cunvinta.

Ellu stessu u dichjara in un passaghju decisivu di u so excursus retrospettivu in cerca d'una cuerenza ch'ellu hà sappiutu di mantene in u tempu : « In a fenomenulugia concreta di a sucetà ci hè, infatti, una spinta parallela, ancu s'ellu micca cunvergente, trà i cumpunente di a fede religiosa è quella di u primatu di a ragiò, in una misteriosa coesistenza di u "travagliu di u spiritu" Cacciarian (di a ricerca, di l'innuvazione, di u sviluppu) è di u travagliu religiosu, silenziu di u Spìritu. Dui chjassi non-alternattivi, chì si formanu cum'è i dui assi paralleli di prugressu di u sviluppu mudernu ". Mi ricordu chjaramente i passaggi più significati di sta descrizzione, in l'entrevista ch'e aghju realizatu cù Massimo Cacciari nant'à u so libru "U travagliu di u spiritu", è aghju trovu a cunferma piena.

Hè un travagliu nascostu silenziosu chì ùn hè micca a prerogativa di a categuria di l'intellettuali perchè l'ànima di una sucità cumplessa si furma in l'interrelazioni suciali evidenti è ammucciate, trà i fili d'erba d'un grande pratu duv'ellu s'arrizza a vita, in e spedizioni è in fratture generaziunali, in malintesi latenti trà u "paese legale" è u "paese veru". U De Rita chì ci parla di "aumentà a vita di ogni ghjornu di i sughjetti suciali sempre più numerosi è cunsistenti" hè a stessa persona chì – ritruvà i fili di un'esistenza dedicata à a cunniscenza, a lettura è l'interpretazione di tuttu ciò chì ci circonda è ogni volta. genera stupore è maraviglia, trà lucalesmi ammucciati è tendenzi plebiscitarii – descrive cumu tuttu hè accumpagnatu da u « caminu di u spiritu » chì ci porta à scopre a prisenza di Diu in u mondu.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/economia/esiste-ancora-il-concetto-di-sviluppo/ u Wed, 01 May 2024 05:13:48 +0000.