Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Chì nascondenu e tensioni trà Turchia è Francia

Chì nascondenu e tensioni trà Turchia è Francia

Fatti è cumenti nantu à a fibrillazione trà Francia è Turchia. Cursivi di Teodoro Dalavecuras

U boicottu di i prudutti francesi pruclamatu sti pochi ghjorni da Recep Tayyp Erdogan ùn hè nunda di novu.

Dopu lunghe esitazioni, u 22 di Dicembre di u 2011 a Francia, cù un votu guasi unanimu (di un Assemblée Nationale quasi diserta, in più) hà dichjaratu ufficialmente a cundanna di u massacru di più di un milione d'Armeni perpetrati da a Turchia in u 1915, chjamatu "genocidiu" è qualificandu u delittu hè a negazione. Subitu dopu a Turchia, dighjà guvernata da Erdogan à l'epica, richiamò u so imbasciadore in Parigi, hà pruibitu l'aviò militare francese di vola sopra u territoriu turcu è hà lanciatu una campagna per boicottà a Francia è i so prudutti.

Al di là di u meritu di stu votu (urganizatu da Nicolas Sarkozy à favurisce a grande è influente cumunità armena di Francia in vista di l'elezzioni) vale a pena di precisà chì a reazione turca facia parte di una sorta di rutina: Ankara ùn hà mai tolleratu chì in riferenza à u massacru di più di un milione di civili armeni senza difesa di ogni età presi da e so case per u scopu di sopprimeli, a parola "genocidiu" hè aduprata è questu – deve esse ammessu – cun bellu successu: finu à avà solu una trentina di i guasgi dui centi paesi membri di l'ONU anu osatu sfidà l'ira di Erdogan è di i so predecessori: ancu i Stati Uniti anu ricorsu à un mediocre espediente, votendu dopu a pressione esercitata annantu à u presidente Obama per una risoluzione parlamentare simbolica chì, ancu quessu, hà suscitatu e vive proteste di i Turchi ancu se hè qualcosa chì pò esse revucatu à vuluntà.

Mi ricordu questi eventi per mette in evidenza chì a Turchia, chì ùn si scorda micca di u so passatu imperiale micca luntanu, ùn hà mai cessatu di preoccupassi attivamente per ciò chì, sottu à varie denominazioni, hè sempre statu unu di i dui ingredienti (cun ​​cannoni, o megliu dì i cruiser cù u Crescent in fronte di Rodi) di u putere imperiale: a capacità di impone à u restu di u mondu, cù a minaccia di sanzioni, una narrazione di a propria storia è di a storia in generale chì piace à l'imperatore, di rivendicà è praticà "libertà di parolla" illimitata à spese di u restu di u mondu.

Per l'Europa (intesa cum'è "Unione" cù parechje citazioni), ovviamente u prublema ùn hè mancu un soft power ma putenza tout-court, in u sensu chì sin'à u principiu hà sempre miratu, cù una cuerenza scunfinita, à quella forma di putere mellifluu è sopratuttu a-puliticu chì hè particularmente invasivu in a vita d'ogni ghjornu di i citadini ma ùn hà alcuna valuta legale in e relazioni internaziunali è ùn richiede alcuna forma di autentica legittimità demucratica, chjamata burocrazia. Dunque, dopu l'ultimu rimore di Erdogan, chì ùn bastava micca à chjamà Emmanuel Macron psicopatu è à scatenà u boicottaggiu di a Francia, accusò l'Europa, pochi ghjorni dopu à a decapitazione, da un seguitore di Allah di u maestru di francese Samuel Paty , per persecutà i musulmani cum'è i nazisti è i Ghjudei, l'Europa hà "riagitu" definendu "inacceptable" sta lingua chì "alluntana ulteriormente" a Turchia da l'Europa.

Al di là di u còmicu, piuttostu chì di u pateticu, di stu tippu di "anti-retorica" ​​europea, ùn ci vole micca à scurdassi chì st'ultimu rinascimentu retoricu di u Sultanu d'Ankara hà per oggettu a libertà di spressione di u pensamentu: si uccide, forse si organizanu i massacri, perchè qualchissia hà offesu publicamente u sentimentu religiosu di un'altra persona è a Turchia stà cum'è a santa patrona di i "offesi" (dinò logica imperiale) Ùn pudemu mancu scurdassi chì una parte di l'Europa ufficiale hè cunvinta chì certi massacri, certe reazzioni sanguinose ùn devenu micca "circà" cù cartoni troppu pruvucatori (un pocu cum'è certi stupri …).

Ùn entreraghju micca in u meritu, ognunu pensa cum'è vole. Tuttavia, ùn mi possu aiutà ma dumandassi chì sensu, in queste condizioni, a rivendicazione persistente, in Bruxelles, di subordinà i fondi di a Prussima Generazione Eu à u rispettu di i canonichi di u statu di dirittu: di quale statu? Chì diritti? U "dirittu à a ghjastema" di quale parla Macron, o quellu di i fanatichi islamici per lavà l'offese contr'à u so prufeta in sangue?

Mentre avemu una ultima domanda, se hè permessa: considerendu chì sia l'Europa sia a Turchia ne facenu parte, hè tantu sbagliatu di parlà, cum'è Macron hà fattu, un annu fà, di "morte cerebrale" di u Natu?


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/cosa-celano-le-tensioni-tra-la-turchia-e-la-francia/ u Sat, 31 Oct 2020 07:36:46 +0000.