Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

U XXmu seculu in una tazza di caffè

U XXmu seculu in una tazza di caffè

Terza parte di a trilogia di Budapest scritta da Alessandro Napoli, chì hà campatu in a capitale ungherese à u principiu di l'anni 2000.

(A prima è a seconda parte di a trilogia pò esse leghje quì è quì )

Ma tornu à u misteru di u layout singulari di u mo appartamentu: u mo vicinu chì travaglia à a radiu a revelarà. U vicinu, cum'è dicu, hè liberale in urientazione, ancu s'è a so pulitica demugrafica à scala di famiglia hè piuttostu di diritta. Hè in fattu più ghjovanu chè mè, ma hà digià trè figlioli, chì, malgradu a so età assai ghjovana, sò assai boni cumportati: passanu quasi tuttu u ghjornu à ghjucà nantu à u balcone cumunu, ma ùn anu mai minacciatu a sopravvivenza di i pianti chì tengu davanti à voi à l'entrata di a casa. I zitelli rispettu ancu u ghjattu di un vicinu è ancu un cane di u vicinu anzianu. A mo cunniscenza cù u vicinu data di u ghjornu chì, ancu prima di occupà l'appartamentu, aghju pichjatu à a so porta per presentà mi è principià una bona relazione di vicinu, sperendu chì si cunvertisce in amicizia.

È era cusì chì un ghjornu, mentre ch'ellu avia i travagliadori intornu à a casa chì facianu ùn sò micca ciò chì travagliu di rinnuvamentu, l'aghju invitatu à a mo casa per un caffè. A prima parte di a nostra riunione hè stata occupata da e discussioni di solitu in quale i stranieri trascinanu l'Ungheresi, in particulare a so attitudine versu i Soviets chì anu occupatu u paese finu à u principiu di l'anni novanta di u seculu passatu. Allora aghju dumandatu cumu era a vita in Ungheria à l'epica di Kadar, ciò chì in Occidente si chjamava l'anni di "sucialismu gulasch", per indicà chì a vita era assai megliu quì chè in altri paesi in l'orbita suviètica. "Nessuna fila", hè cusì chì u mo amicu riassumeva a sfarenza trà quella Ungheria è i so vicini, "è dopu andavamu à a sera è andavamu ancu in i club aperti di notte, cose impensabili in u restu di l'Est, ancu s'ellu per u cumunisimu Iugoslavia era megliu, questu era u cumunismu cù i soldi ".

Allora andemu à ciò chì mi piace di più à amparà è à discutiri, è cusì era a vita in i trè anni di demucrazia dopu à a fine di a Siconda Guerra Munniali è prima di l'affirmazione di a republica populari è di u sistema di partitu unicu. "A mo nanna – riposu a so ànima" (stranu à sente un liberale aduprà parolle cum'è "anima") – "è u mo missiavu eranu citadini ricchi. Ùn hè micca riccu, ma abbastanza bè. Nisunu di elli ùn anu mai participatu à a pulitica. Ùn s'erani andatu troppu male durante a guerra ; dopu à tuttu, ci era quelli chì eranu peggiu. E so idee eranu cunservatori, mai nazisti. Per elli, l'amicizia trà u nostru tandu reggente è Mussolini puderia esse bella, micca u fattu chì avemu finitu in manu di i Nazis di a nostra casa quand'elli anu cacciatu Horthy. Ancu perchè da tandu a famiglia di u duttore Bernstein, u megliu amicu di a famiglia dapoi decennii, ebreu è, in più, di idee sucialiste suspettate, maritata cù una di e donne più belle di a cità, hè sparita da a so amicizia " (è quì). mi mostra una fotografia di una festa cù l'amichi à a fine di l'anni 1930).

"In l'elezzioni demucratiche dopu a guerra, anu vutatu per u Partitu di i Picculi Produttori, cum'è quelli chì anu vutatu per i Democratici Cristiani in Italia. Per elli, u cumunismu era un sistema ch’elli avianu a paura, ma s’eranu adattatu à un sistema di transizione in u quale ùn si chjamava micca signore o dama, nè ancu camarade, ma citadinu. Sò andati à spassighjate in a strada davanti à u Danubiu cum'elli avianu fattu prima di a guerra, ùn anu micca attentu à u fattu chì l'Armata Rossa era in cumanda, bastava à rassicuralli chì u Partitu di i Picculi Prupietari cuntinueghja à vince. l'elezzioni. Sapete cumu si sò finite e cose, si passava pianu pianu da a demucrazia à a dittatura. Trè mesi dopu à l'elezzioni di u 1949, quandu i cumunisti avianu ingannatu i risultati è manghjatu u Partitu Socialdemucraticu, u mio missiavu hè statu chjamatu à un uffiziu. Li dicianu ch'elli eranu troppu pochi in a famiglia per l'appartamentu ch'elli avianu in u quali stavanu, cusì anu da rinunzià à qualchi stanze chì seranu datu à quelli chì anu bisognu. È cusì e trè grandi stanze di u vostru appartamentu cù accessu da a cucina chì era stata a stanza di u servitore, passavanu à l'altri è trà quelle stanze è u restu di u nostru appartamentu e porte di cumunicazione eranu murate. Ci hè statu lasciatu cù una parte di u restu, ma ancu una altra parte hè stata poi data à una altra famiglia chì accede da quella chì era a scala, cusì a mo famiglia hà cuminciatu à abituà à cullà i scalini chì prima eranu destinati à i servitori è i picciotti. . Finu à ch'elli mettenu in quellu miserable ascensore. Ebbè, avà avete capitu perchè u vostru appartamentu hè accessu da a cucina, scusate da a stanza di l'anzianu servitore, è micca da a scala, è perchè u vostru appartamentu hè in forma di T ".

(3. fine)

(A prima è a seconda parte di a trilogia pò esse leghje quì è quì )


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/il-novecento-in-una-tazza-di-caffe/ u Sat, 17 Aug 2024 05:01:13 +0000.