Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Spiegheraghju cumu hà vintu Erdogan in Türkiye. Parla Marco Ansaldo (Limes)

Spiegheraghju cumu hà vintu Erdogan in Türkiye. Parla Marco Ansaldo (Limes)

Motivi è sfide di a rielezzione di Erdogan in Türkiye. Cunversazione cù Marco Ansaldo, ghjurnalistu dapoi anni per La Repubblica, mandatu speciale per a pulitica internaziunale, currispundente di u Vaticanu è cunsiglieru scientificu di Limes.

Turchia hà sceltu di confià una volta di più in Recep Tayyip Erdoğan . In a seconda volta di l'elezzioni presidenziale, u "sultanu" hà ottenutu 52% di i voti , sostanzialmente u listessu percentuale chì in i dui appuntamenti elettorali precedenti. A diffarenza hè chì sta volta hè statu furzatu in una doppia volta da l'uppusizione guidata da Kemal Kilicdaroglu.

Avemu parlatu di i risultati di l'elezzioni turchi cù Marco Ansaldo , ghjurnalistu dapoi anni per La Repubblica , mandatu speciale per a pulitica internaziunale, currispundente di u Vaticanu è cunsiglieru scientificu à Limes .

Erdogan hà vintu ma ùn era micca un plebiscite. Cosa significa?

Intantu, diceraghju chì ùn era micca un triunfu da un puntu di vista numericu, 52 à 48, però, in ogni casu, era una vittoria enormosa per Erdogan. S'è no guardemu à i sondaghji chì datanu à a vigilia di u 14 di maghju, dunque in u primu votu, Erdogan era falatu : era daretu à mesi è mesi. Solu à u mumentu di u votu, questu hè u mumentu chì conta, ci hè statu u colpu. Hè stata una vittoria formidabile per u presidente turcu. L'aghju vistu cantà sta sera, ùn era mai accadutu, ùn aghju mai vistu un Erdogan cusì cuntentu. Questa era certamente a vittoria più bella è più dolorosa per ellu.

Era una vittoria inaspettata ?

Innò, era cunvintu di vince è era cusì cunvintu ch’ellu hà ancu anticipatu u votu in quantu à a data. Hè un omu chì accetta i risichi, hè un grande ghjucadore di poker, hè un omu chì hè avà cunsideratu unshakeable, invincible, imbattibile. È questu hè Erdogan. È deve esse ammessi, per a mancanza di forza di l'appellu di e pruposte, per via di e divisioni, per via di a debule, per l'incertezza di l'uppusizione, contr'à u so sboccu chì, però, hè storicu. I risultati di l'elezzioni cunfirmanu chì a Turchia hè divisa in a mità, hè un paese estremamente polarizatu. Erdogan hè una figura assai divisiva in casa è in l'esteru. Ma ci vole à ricunnosce a so cumpetenza da un puntu di vista tatticu è strategicu, è dunque da un puntu di vista puliticu. Oghje Erdogan hè certamente unu di i migliori dirigenti in u mondu, ùn parlu micca di moralità, sicuru, ma solu di pulitica.

Da una analisi iniziale di i flussi elettorali, pare avè cunvince più in Turchia cintrali chè in i zoni custieri è e grande cità. Chì sò i temi forti chì anu cunvintu i vostri elettori ?

U tema forte, chì hà aduttatu dapoi ch'ellu hè intrutu in pulitica in u 1994, quandu diventò sindaco di Istanbul, hè l'inclusione di e classi menu benestanti, e classi più debuli è e classi internu di u paese. Prughjettu realizatu in u 2002, quand'ellu curria per a pulitica, divintò Primu Ministru è disimpegnatu da Istanbul, chì hà servitu com'è trampolinu per u paese. Pigliò assai bè di e paure è di l'inferiorità chì e classi anatoliane anu sempre patitu, i cosiddetti Turchi neri, cusì sfarenti da i Turchi di a costa, biondi è cù l'occhi turchini, circassi è laici. L'ultimi eranu sempre vincitori in Türkiye. Invece Erdogan era u prutagunista di una vera rivoluzione suciale chì hà fattu vincere a Turchia interna. Al di là di a capitale Ankara, chì hè laica è republicana, u centru, chì hè l'Anatolia, hè in modu compactu cù Erdogan. Grandi cità cum'è Istanbul, Smirne, è dopu tutta a costa finu à l'area kurda, sò chjaramente più aperte, più liberali, più demucratiche è si trovanu più in uppusizione. Erdogan, ancu in queste elezzione, hà battutu assai nantu à i temi di u cunsirvaturismu, l'identità religiosa, contru à e dumande innovatori cunsiderate troppu radicali, eccessivi. Ieri ancu hà sbattutu, micca solu contr'à Kemal Kılıçdaroğlu dicendu "Kemal bye bye", ma ancu contr'à a cumunità LGBT, li hà citatu parechje volte. U so elettu hè cunsirvatore, si ritrova in certi valori tradiziunali è, s'invitatu, risponde à l'affirmative, ancu in i lochi induve ùn era micca aspittatu.

Cum'è quelli terrimoti.

Hè propiu, i lochi chì anu patitu assai. Erdogan hà sappiutu risponde forte, prumittendu chì ellu custruisce e so case, li disse "Datemi un annu, dammi un annu è sarete ricumpinsatu". È a ghjente crede in ellu perchè cunnosci bè u populu turcu è sà cumu chjappà l'accordi ghjusta è a ghjente, ancu inesperu da quelle zone, li hà rispostu in l'affirmative.

E cundizioni ecunomiche di Turchia ùn sò micca eccitanti, basta à fighjà l'inflazione è ancu i Turchi anu premiatu Erdogan.

Iè, i sacchetti di i Turchi sò sempre più vioti è l'inflazione hè assai alta, oghje hè vicinu à u 50% ufficiale, ma i dati veri parlanu di 150%. U disoccupazione hè almenu in duie cifre. È a lira turca si deprezza continuamente contr'à u dollaru è l'euro. U cusì chjamatu Erdoganomics predice rates assai bassu, u cuntrariu di e normi ecunomichi tradiziunali. In ogni casu, ancu in questu casu, ciò chì importa hè chì u populu turcu crede chì Erdogan hà da pudè rinvivisce u paese. È ella crede ancu quandu ellu dice chì a stessa situazione di depressione ecunomica hè sperimentata in ogni locu in u mondu. Credu ch'ellu hà da cambià a so melodia, ùn hà da pudè fà una inversione tutale, ma di sicuru duverà aghjustà a so pulitica ecunomica à standard più tradiziunali. L'ecunumia turca prufittà di questu, l'investimenti ripartenu. Turchia hè un paese chì hà un cummerciu forte cù u mondu sanu, in particulare cù a Cina è a Russia, ma ancu cù i Stati Uniti è cù l'Europa, soprattuttu cù l'Italia, perchè l'Italia hè u quintu paese per u cummerciu, u sicondu d'Europa dopu solu. Alemagna. Dunque hè impurtante chì Turchia hà una ecunumia propria. Sò sicuru chì Erdogan, chì ùn hè micca stupidu, intervene in modu concretu.

Chì farà Turchia in rilazioni cù Cina, USA è Russia ?

E rilazioni cù a Russia s'intensificheranu di sicuru, Putin hè statu unu di i primi dirigenti à felicità l'elezzioni, ma, in più, Joe Biden è Xi Jinping. In questi mesi cruciali per a so rielezzione, Erdogan hà cuncentratu assai in a pulitica domestica, ma prestu torna à un forte focusu nantu à i prublemi internaziunali maiò. Partendu cù a guerra in Ucraina per quale ellu cuntinueghja à circà a mediazione. Forse ùn serà micca solu a mediazione turca, cum'è l'annu passatu cù l'urganizazione di e duie negoziazioni, e duie tavule in Antalya è Istanbul. Hè prubabilmente implica ancu altri attori, forse cù u stessu Papa cù quale Erdogan parla qualchì volta direttamente, è di sicuru i Cinesi. Cercherà a mediazione per purtà e duie parti à una tregua è dunque à una eventuale negoziazione. In quantu à i Stati Uniti, ci sò parechje dispute, cuminciendu cù a dumanda di Erdogan per ottene a rimpatriazione di Fethullah Gülen, chì hè l'Imam accusatu d'avè urganizatu u colpu contru à ellu in 2016, è da 2000 avà in esiliu in Pennsylvania. I Stati Uniti ùn li daranu mai, sicuru, perchè sò un statu di dirittu cumpletu. U dialogu cù a Cina hè in corso. E relazioni ùn sò micca eccellenti, in u front africanu Turchia hè in cumpetizione cù Pechino. Una cumpetizione assai astuta, assai astuta, induve Pechino prova à impone e so regule cù diversi stati africani, Turchia cerca di più u dialogu, hà una penetrazione sempre più efficace è forte à u livellu diplomaticu, cummerciale, ancu religiosu ; dunque, da stu puntu di vista hè successu in parechji paesi africani.

U centenariu di a Republica Turca serà celebrata u 29 ottobre. Quantu hè diversu sta Türkiye da a repubblica secular è naziunalista di 100 anni fà ?

Hè certamente diversu, ma à u listessu tempu si ricorda. Questu hè un Türkiye chì hà un afflatus imperiale assai forte. Dopu ci era a fine di l'imperu è u principiu di a republica. Ma tuttu torna, Erdogan si riferisce à l'imperu. Puderemu ancu definisce cum'è una repubblica imperiale. A pulitica estera di Erdogan in l'ultimi anni hà dimustratu questu assai chjaramente. I votanti anu ancu premiatu per questu. I Turchi si sentenu eredi di un grande passatu imperiale, sò persone fieri, l'imperu hè in u so DNA. Oghje Turchia ùn hè più un paese sicundariu, hè un paese primariu, hè un attore fundamentale, hà superatu parechji paesi uccidintali è europei, cumpresa l'Italia, in tematiche concrete di pulitica estera, cum'è a scacchiera libica. È cuntinuerà à cumportà cusì precisamente perchè a so pusizioni geopulitica li permette, ancu in mare. A teoria di a patria blu hè un esempiu per noi, ùn hè micca validu solu in u tarritoriu di Turchia, ma in tutte l'acque intornu. È Turchia ghjoca assai bè u so ghjocu, pensemu solu à u Mari Neru, à a liberazione di u granu ucrainu chì hè ghjuntu grazia à l'accordi chì sò stati firmati in Istanbul l'annu passatu. Avemu trattatu cù una Turchia assai diversa, assai più forte, assai aggressiva, assai assai protagonista. È ùn hè più solu un sognu, un desideriu di Erdogan. Turchia hà cambiatu cumplettamente in u spaziu di qualchi anni è darà à tutti un tempu duru.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/erdogan-vittoria-turchia-ansaldo-limes/ u Mon, 29 May 2023 13:38:58 +0000.