Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Zero Difese

A fine di l’Auropa : a cunclusione di un ciculu storicu longu

A fine di l'Auropa : a cunclusione di un longu ciculu storicu

Scritta da Ugo Bardi via SenecaEffect.com,

U fallimentu di l'Unione Europea pò avè principiatu cù a scelta di a bandiera. Micca chì i bandieri statali sò supposti esse opere d'arti, ma almenu ponu esse inspiratori. Ma sta bandiera hè cumplettamente piatta, pocu originale è deprimente. Sembra soprattuttu una pizza di furmagliu turchinu andata male. È questu hè solu una di e tante cose chì sò andate male cù l'Unione Europea. ( i tentativi di rende più attraente anu fallutu completamente). Hè a cunclusione di un ciculu di mille anni chì vene à a fine. Era prubabilmente inevitabbile, ma questu ùn rende micca menu doloroso.

L'Europa hà una longa storia chì torna à quandu e calotte di ghiaccio si ritirò à a fine di l'ultima era glaciale, circa 10 000 anni fà. À quellu tempu, i nostri antenati remoti si trasfirìu in un terrenu pristine, cultivatu, custruì paesi, strade è cità. Viaghjàvanu, migraru, si battevanu, creanu culture, custruìu tempii, fortezze è palazzi. Nant'à a costa miridiunali di l'Auropa, nasce una viva rete di scambii cummirciali, resa pussibule da u trasportu marittimu sopra u Mari Mediterraniu. Fora di sta reta, l'Imperu Rumanu hè natu versu a fine di u primu millenniu aC. Includeva a maiò parte di l'Europa Occidentale. ( imagine da l'ESA )

Cum'è tutti l'imperi, l'Imperu Rumanu hà attraversatu u so ciculu di gloria è di decadenza. In u V seculu d.C., cum'è l'Auropa entra in u Medievu, l'Imperu era sparitu fora di a memoria di a grandezza passata. In i seculi dopu, a pupulazione di l'Europa Occidentale hà diminuitu à un minimu storicu , forse menu di 20 milioni di persone. L'Europa hè diventata una terra di boschi densi, ruine portentose, paesi chjuchi è signori di guerra chjuchi chì si battevanu. Nimu ùn pudia imaginà chì, seculi dopu, l'Europeani diventeranu i dominatori di u mondu.

Calchì volta, collapses portanu cun elli a sumente di ricuperazione. Hè ciò chì aghju chjamatu u " Rebound Seneca ". Per una certa ragione, noi muderni disprezza u Medievu, chjamendu l'era "Età scura". Ma ùn ci era nunda di scuru durante u Medievu europeu. L'Auropa era povera in termini materiali, ma l'Auropei anu sappiutu di creà una cultura di literatura raffinata, splendide cattedrali, musica sofisticata, tecnulugia avanzata è assai di più. Unu di i mutivi di u prusperu di a cultura europea era a prisenza di l'arnesi chì mancavanu altre regioni di u mondu. Unu era a lingua latina, aduprata per mantene viva l'antica Cultura Classica è i so rializazioni. Hà aiutatu ancu à u cummerciu è hà creatu forti ligami culturali in tuttu u cuntinente. L'Auropei anu ereditatu a maiò parte di a lege è a cultura rumana, è e tecnulugia rumana in campi cum'è a metallurgia è a fabricazione di l'arme.

Cù l'Europa ricuperendu da u colapsu di u 5u seculu, e novi mine di metalli preziosi in l'Europa di l'Est cuminciaru à pompà ricchezza in u cuntinente. U risultatu era splusivi. Digià in l'annu 800 d.C., Carlumagnu, rè di i Franchi, pudia assemblà un esercitu abbastanza putente per creà un novu Imperu à l'Europa, u "Sacru Imperu Rumanu". Cù u turnu di u millenniu, a pupulazione europea era in rapida crescita, è avia bisognu di spaziu per espansione. L'Auropa era una primavera in spirale, pronta à chjappà. In u 1095, una splutazioni d'armate emerse fora di l'Auropa, sbattendu in u Vicino Oriente. Era l'epica di e Cruciate.

In principiu, l'invasione di u Mediu Oriente era un successu spettaculare: l'armate cristiani anu scunfittu i guvernatori lucali, stabiliscenu novi regni, è ricreate una cunnessione cummerciale diretta cù l'Asia Orientale, longu a Via di Seta. Ma u compitu era troppu tamantu per una Europa ancu ghjovana. Dopu dui seculi di lotta, l'armate europee sò stati custretti à abbandunà a Terra Santa, scunfitti è in disordine . À questu puntu, l'Auropa hà tornatu à affruntà u prublema ch'ella avia pruvatu à risolve cù e Crociate : a surpopulazione. U prublema si risolviu per mezu di un colapsu rapidu di a pupulazione, prima cù a grande fame (1315-1317), dopu a pesta negra. L'Auropa di u 13u seculu era cusì debilitata chì risicheghja seriamente d'esse vinta da l'armate mongole chì venenu da l'Asia. Fortunatamente per l'Auropei, i Monguli ùn anu pussutu sustene un attaccu à grande scala tantu luntanu da u centru di u so Imperu.

Una vista schematica di a pupulazione europea durante circa un millenniu. Nota i dui collapsus: tutti dui anu a tipica " Seneca-Shape", vale à dì, u declinu hè più veloce di a crescita. U primu colapsu hè statu causatu da a fame è da a pesta negra, u sicondu da a guerra di 30 anni, è e pesti è i fami assuciati.

Malgradu i ravages di a Pesta Nera, l'Europa emerse da ellu cù a so cultura, a so struttura suciale è a cunniscenza tecnologica sempre intacta. L'Auropa ùn hè micca solu ricuperata, ma hà rimbursatu in modu spettaculare. I tecnulugii di custruzzione navali sò stati migliurati, chì permettenu à l'Europeani di navigà à traversu l'oceani. Duranti i so liti intestini, l'Europeani avianu ancu trasfurmatu l'arme di focu in armi terribilmente efficaci. Duranti i seculi XVI è XVII, anu ricusatu i tentativi di l'Imperu Ottumanu di espansione in Europa. L'Ottumani sò stati trattati un colpu sfrattu nant'à u mare in Lepantu, in u 1571. Dopu, sò stati sconfitti di manera decisiva in terra à l'assediu di Viena, in u 1683. Cù i so cunfini orientali oghji sicuru, l'Auropei avianu a manu libera per espansione oltremare.

U XVImu seculu hà vistu a nascita di un mudellu chì persiste per parechji seculi. L'armate europee invadiranu i regni stranieri, sfracicà tutte e resistenze militari, è rimpiazzà i capi nativi cù quelli europei. Calchì volta usavanu l'abitanti lucali cum'è schiavi, qualchì volta li sguassate è li rimpiazzavanu cù culoni europei. I terreni novi eranu una fonte incredibile di ricchezza. L'Europa hà impurtatu metalli preziosi, legnu, spezia, è ancu l'alimentu in forma di zuccaru pruduttu da a canna di zuccheru. L'influssu d'oru è d'argentu da l'oltremare hà stimulatu l'ecunumia europea, è u legnu hà permessu à l'Europeani di custruisce più navi. È l'impurtazioni di l'alimentariu permettenu à a pupulazione europea di cresce è di mette in campo novi armate chì puderanu cunquistà novi terri chì pruduceranu ancu più alimentu.

Tuttavia, l'espansione di l'Europa hà cuminciatu à rallentà in u 17u seculu. A guerra di 30 anni, da u 1618 à u 1648, era un disastru terribili chì pò avè sterminatu u 10% di a pupulazione europea. Dopu, cum'è di solitu cù e guerri, seguitava un'altra splutazioni di pesta. L'Europa paria avè righjuntu un novu limite à a so espansione. U zuccheru ùn era micca abbastanza, per ellu stessu, per sustene a necessità di materiali per mantene è espansione ulteriormente l'imperu europeu. U legnu era necessariu per pruduce navi è, à u stessu tempu, per esse trasfurmatu in u carbone necessariu per smelt metalli. Ma l'arburi sò stati sbulicati in Europa è l'importazione di legnu da l'oltremare era caru. A maiò parte di i paesi di l'Europa miridiunali anu vistu i so fureste diminuite è a so crescita stagnata.

(imagine da Foquet è Bradberry ). ( AFrancia ùn hè micca mostrata in a figura, ma mostra un mudellu simili à quellu di l'Inghilterra).

Malgradu i prublemi, l'ecunumia di l'Europa di u Nordu, (in particulare l'Inghilterra) ripigliò rapidamente a crescita dopu a crisa di u 17u seculu. U truccu era un novu sviluppu tecnologicu: carbone . U carbone era digià usatu cum'è carburante in l'epica rumana, ma nimu in a storia l'avia utilizatu in una scala cusì grande. Cù u carbone, l'Auropei ùn avianu più bisognu di distrughje e so fureste per fà u ferru. Hè stata l'iniziu di una nova ripresa di successu. À u principiu di u XXmu seculu, l'Europa dominava u mondu sanu, direttamente o indirettu.

A pupulazione di l'Europa secondu Zinkina et al. (2017) . Les deux gouttes du XIVe et du XVIIe siècle sont clairement visibles, bien qu'elles soient moins dramatiques à cette échelle que dans l'œuvre antérieure de Langer.

Cum'è tipicu di l'imperi, cù e cunquiste finite, hè vinutu un tempu di cunsolidamentu. Ùn sò più avventure risicate di stati individuali, ma un guvernu cintrali per gestisce l'imperu è mantene inseme. Per l'antichi Rumani, era statu u compitu di Julius Caesar di creà un statu forte è centralizatu. Per l'Europa muderna, era una storia assai più difficiuli: cumu ammansà un gruppu di stati quarrelsome chì parevanu passà a maiò parte di u so tempu à cumbatte l'altri?

U Sacru Imperaturi Rumanu, Carlu V (1500-1558), fù trà i primi à pruvà, senza successu. U so successore, Filippu II di Spagna (1527-1598), pruvò à sottumette a Gran Bretagna cù a so "armada invincible" in u 1588, ma hà fiascatu ancu. A decadenza di a Spagna hà lasciatu spaziu per l'altri putenzi europei per pruvà di novu. Napulione Bonaparte (1769 -1821) hà guasi riesciutu, ma i so sònnii imperiali affondanu in Trafalgar è po ghjilavanu à morte in i piaghji russi. Dopu, era u turnu di a Germania. U tentativu cuminciò in u 1914, è dinò in u 1939. In i dui casi, era un fallimentu tragicu. Ancu l'Italia debule hà avutu sogni imperiali. In l'anni 1940, Benito Mussolini hà pruvatu à ricreà una nova versione di l'anticu Imperu Rumanu in u Mari Mediterraniu. Utter fallimentu, di novu.

Una volta è più, e putenzi imperiali europei si trovanu in fronte à una sfida impussibile. In l'Occidenti, a Gran Bretagna ùn avia micca interessu à vede un Imperu Europeu chì sorge ghjustu da l'altra parte di u Canale. U listessu era veru per l'Oriente, cù a Russia chì ùn vulia micca vede una putenza maiò vicinu à i so cunfini. U risultatu hè chì l'armate europee si trovanu à luttà in dui lati à u stessu tempu. Allora, u Mari Mediterraniu era in a presa di ferru di a Marina Britannica – nisuna manera per e putenzi cuntinentali di espansione à u Sud. Cù a fine di a seconda guerra mundiale, l'Auropa emerge da a lotta distrutta, impoverita è umiliata.

L'ultimu (è forse l'ultimu) tentativu di unificà l'Europa era l'Unione Europea. I creatori di l'Unione hà capitu chì era impussibile di unificà l'Europa per i mezi militari, cusì anu pruvatu à fà in a forma di una zona franca ecunomica è un parlamentu elettu. Era un tentativu audace, ma ùn hà micca travagliatu. Ùn puderia micca travagliatu. L'Unione hà affruntatu enormi forze ostili, sia interne sia esterne. A Gran Bretagna è a Francia duveranu esse equilibrati u putere tedescu, ma quandu a Gran Bretagna si n'andò, in u 2020, l'Unione hà patitu una scunfitta ecunomica equivalente à quella militare patita da a Germania in a Battaglia di Gran Bretagna, in u 1940. In i dui casi, avianu pruvatu. per assorbisce a Gran Bretagna in l'Europa cuntinentale, è anu fiascatu.

A defezione di Gran Bretagna abbandunò l'Unione Europea cù a Germania chì dominava. Cum'è durante a seconda guerra mundiale, u guvernu tedescu ùn hà mai capitu chì scaccià u so pesu ùn era micca u modu per amassi cù i stati vicini. U risultatu era a crescita di e forze anti-europee in tuttu u cuntinente – u muvimentu chjamatu "sovranità" chì hà u scopu di restaurà u putere di i stati-nazioni è di sbarazzarsi di i burocrati di l'UE. Finu a ora, stu muvimentu hà ghjucatu solu un rolu marginali in a pulitica, ma hà riesciutu à fà a UE assai odiata da tutti quelli chì ùn ricevenu micca i so salari da Bruxelles.

Cum'è era accadutu in u 1941, l'Europa hè oghji impegnata in una battaglia disperata nantu à dui fronti diffirenti, ma a lotta hè avà soprattuttu ecunomica è culturale, micca militare: hè una guerra di "dominanza di u spettru cumpletu" . A lotta hè sempre in corso, ma pare digià chjaru chì l'Europa hè scunfitta. Cum'è a Germania s'era distruttu cù un attaccu militare à a Russia in u 1941, l'Unione Europea si distrugge cù e so sanzioni ecunomiche contr'à a Russia. In efficacia, l'Europa cummette un suicidiu lentu è doloroso. Ma hè cusì chì a dominanza di u spettru tutale funziona: distrugge i nemici da l'internu.

È avà ? Era inevitabbile chì l'Auropa cesseria di esse un Imperu. I risorsi umani è materiali chì avianu fattu a duminazione europea ùn ci sò più. Ma ùn era micca inevitabbile chì l'Europa si distrughjissi. L'Europa puderia esse sopravvissuta è mantene a so indipendenza per stà in boni termini cù l'altri putenzi eurasiatici, Cina, Russia è l'India, Ma, sceglie di rompe e relazioni cummerciale, culturali è umani cù u restu di l'Eurasia ùn era micca solu un suicidiu ecunomicu. . Era un suicidiu culturale è morale.

Allora, chì succede à l'Europa povera ? A storia, cum'è di solitu, rime: ùn vi scurdate chì in u 1945 u pianu ufficiale di i Stati Uniti era di distrughje l'ecunumia tedesca è sterminà a maiò parte di a pupulazione tedesca . Fortunatamente, u pianu hè stata abbandunata, ma sta idea puderia torna in moda? Ùn pudemu micca escludiri sta pussibilità. In ogni casu, una Auropa impoverita puderia ritruvà à qualcosa chì ùn hè micca sfarente di ciò ch'ella era in u principiu di u Medievu : spopulata, povera, primitiva, una mera appendice di u grande cuntinente eurasiaticu.

Eppuru, l'Europa hà rimbursatu più di una volta da terribili disastri . Pò succede di novu. Micca prestu, però.

Cum'è inspirante cum'è una pizza di furmagliu blu andata male

Tyler Durden ghjovi, 15/12/2022 – 02:00


Questa hè una traduzzione automatica da l’inglese di un post publicatu nantu à ZeroHedge à l’URL https://www.zerohedge.com/geopolitical/end-europe-conclusion-long-historical-cycle u Thu, 15 Dec 2022 07:00:00 +0000.