Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

I snipers, protagonisti senza nome di l’elezzioni per u Capu di Statu

I snipers, protagonisti senza nome di l'elezzioni per u Capu di Statu

Notepad di Michele u Grande

Ci sò quelli chì li cunsidereghjanu u « sali di a demucrazia parlamentaria, è quelli chì li cunsidereghjanu « surti chì surtenu da e so tane ». Puderanu esse mossi da i mutivazioni nobili (u dirittu à dissentà) o da i picculi (a prutezzione di e so sinecures). In ogni casu, se i snipers eranu impurtanti quandu i partiti eranu forti è i so secretarii eranu rispettati è temuti, in un sistema puliticu quarrelsome è frammentatu u so putere di interdizzione pò esse decisivu. […]. Ma quale sò i snipers ? U terminu appare per a prima volta in i reportage di i ghjurnalisti dopu à a guerra franco-prussiana di u 1870. A so origine hè francese, è hà designatu i suldati (“francs-tireurs”, induve “franc” significa liberu) di una cumpagnia micca registrata in u 1870. un esercitu rigulari, dunque dotatu d'una larga autunumia in a scelta di l'ugettivi è di e forme di lotta armata (spessu simili à a guerriglia di i tempi muderni). U trasferimentu semanticu di u terminu da u campu militare à u campu puliticu risale à l'alba di a Ripublica, ancu s'è a storia parlamentaria di u Regnu d'Italia hè piena di « tradimenti » grazia à u votu sicretu (ancu u primu guvernu Cavour hà pagatu). per ellu), un istitutu digià previstu da u Statutu Albertinu di u 1848. U fascismu s’appretta à abuliscelu, mudificà u regulamentu di a Camera, subitu dopu à a marcia nantu à Roma.

Avec nous, les snipers entrent en scène en 1948, lorsque De Gasperi nomme le ministre des Affaires étrangères Carlo Sforza, apprécié des Américains, pour le Quirinal . U capu demucraticu cristianu hè cunvintu ch'ellu pò elettu almenu à u quartu scrutiniu. Ma e cose vanu male. Le matin du 10 mai, à l'issue du premier scrutin, De Gasperi s'aperçoit que les élections du 18 avril ont vaincu le PCI, mais aussi sanctionné la division du DC en factions opposées : Sforza ne reçoit que 353 voix, tandis qu'Enrico De Nicola u supera cù 396 voti. La fronde est attribuée aux "professorini" proches de Giuseppe Dossetti (Aldo Moro, Amintore Fanfani, Giorgio La Pira, entre autres), qui n'aimait pas Sforza aussi pour sa réputation d'anticlérical et de libertin. Certi discepuli di Dossetti li rimpiazzavanu ancu d’avè l’abitudine di girà in casa nudu, disturbendu e monache chì stavanu di fronte.

De Gasperi confie ainsi à Giulio Andreotti, Attilio Piccioni et Guido Gonella la tâche de donner le sac à Sforza. U ministru accoglie a delegazione in toga è monoculu mentre prepara u so discorsu d’inaugurazione : nant’à u desk ci hè un fogliu nantu à quale si pudia leghje : « Signori senaturi, signori deputati… ». "Eccellenza, ùn sò micca dì, ma a DC ùn pò più sustene a vostra candidatura", balbetta un Andreotti imbarazzatu. Sforza aggrottò le sopracciglia, ma piatta a so delusione cun grande eleganza: "Per piacè, capiscu bè, hè megliu cusì..". Ma u tempu hè finitu è ​​una alternativa deve esse truvata rapidamente. À una ora di mane si riunisce a direzzione di DC, ma ùn si scioglie u nodu. De Gasperi decide tandu di rompe u ritardu. A figura di Luigi Einaudi li pare l'unica, per via di a so autorità, capace di riunisce a DC è a maiurità. À quattru ore di mane hè Andreotti stessu chì informa u senatore liberale ch'ellu serà u novu candidatu di Colle. "Hè bè per mè. Ma ci hè un inconveniente seriu. Sò zoppu: cumu aghju da rivisione e truppe durante i parati ? Einaudi dumanda. "Ùn vi preoccupate, pudete fà in vittura", hè a risposta serafica di u ghjovanu puliticu rumanu. È cusì l'11 di maghju di u 1948, dopu à un terzu scrutiniu fallutu, cù 518 voti nantu à 900 (871 prisenti), u stimatu ecunomicu piemuntisu, storicu antifascista ma monarchicu accantu (almenu finu à u referendum custituziunale), hè diventatu u primu. prisidenti di a Republica nasciuta cù i voti di DC, liberali, sucialmucratici è republicani

L'elezzione di Ghjuvanni Gronchi (28-29 d'aprile 1955), nant'à u quali cunvergenu i voti di i sucialisti è i cumunisti, hè a scena di dui episodii curiosi. Appena u quartu è decisivu scrutiniu era finitu, Gian Carlo Pajetta è Velio Spano fecenu chì i segretarie portanu un Cynar liscia à i banchi di u guvernu induve si trovava Mario Scelba, chì dirigeva u guvernu à l'epica. L'invitu à dimissioni era esplicitu. Li farà dui mesi dopu. Per a so parte, l'imbasciadore di i Stati Uniti in Roma Claire Boothe Luce, à a pruclamazione di Gronchi, una persunalità indigestibile in l'amministrazione americana, esce sfacciatamente da e tribune di a sala Montecitorio.

L'elezzione d'Antonio Segni (novu scrutinu, 2-6 di maghju 1962) hè stata fatta in un clima di forte tensione in DC. Moro soutient Segni mais un large groupe de tireurs d'élite vote pour Attilio Piccioni et Giovanni Leone. I morotei ùn sò micca scuraggiati, è ricorrenu à una rusa : cullighjanu duie forme da i clerks è li consegnanu pre-cumpilati à i so culleghi suspettati di ùn avè "idee clare". U strattu hè subitu scupertu, tantu chì un indignatu Giuseppe Rapelli, unu di i fundatori di a DC, sbuchja : « Ci vole à vutà nudu. Eppuru, malgradu numarosi prutestazioni, hà avutu l'effettu desideratu è dopu à altri quattru ghjorni di votu, Segni hè statu elettu.

L'elezzione di Ghjiseppu Saragat (16-28 dicembre 1964) si face dopu à u vintunesimu scrutiniu. U candidatu DC hè Ghjuvanni Leone ma Moro, primu ministru, hè contru. Il convoque Carlo Donat-Cattin, leader de Forze Nuove, à Palazzo Chigi. Li spieca u so scopu ma lascia à ellu a scelta di i « mezi tecnichi ». Donat-Cattin unisce u so currente è hè categuricu: "Ci sò solu trè mezi tecnichi: u pugnale, u velenu è i snipers". Da ddu mumentu, u terminu hè definitivamente sbulicatu da e duane è entra in u lessicu puliticu naziunale à un ritmu rapidu.

In u 1971 Fanfani, presidente di u Senatu è candidatu à u Quirinale, scontra in a buvette di Montecitorio à unu di i prìncipi di u ghjurnalismu talianu, Vittoriu Gorresio, accusendulu di ùn dì a verità : « I vostri patroni taglianu i vostri articuli ». U ghjurnalistu di La Stampa risponde u ghjornu dopu cù uni pochi di righe : « A lingua di u senatore Fanfani ùn cunvene micca à un presidente, ancu solu di u Senatu ». Più caustic hè un sniper, chì nantu à a carta di votu un coppiu chì hè diventatu famosu: "Nanu nanu, ùn sarete mai elettu". Infine Fanfani si ritirò è Ghjuvanni Leone hè statu elettu à u vintitresimu scrutiniu (9-24 dicembre 1971).

C'est Oscar Luigi Scalfaro qui a présidé la séance au cours de laquelle il serait ensuite élu au Quirinal (seizième scrutin, 25 mai 1992). Dopu à e tattiche iniziali, u primu candidatu à esse brusgiatu hè quellu di u secretariu DC Arnaldo Forlani. L'impassu cuntinueghja per deci ghjorni, cù u rapidu rifiutu di tutte e applicazioni presentate. Il a été débloqué le 23 mai 1992 par le massacre de Capaci dans lequel le juge Giovanni Falcone, sa femme et quelques hommes de l'escorte sont morts. Un avvenimentu tragicu cù un forte impattu emutivu, chì hà incitatu u Parlamentu à truvà un accordu rapidu nantu à un candidatu istituziunale.

A tecnulugia di fax entra in l'elezzione di u presidente di a Republica quandu un gruppu di intellettuali, pulitichi è artisti lancia a candidatura di Emma Bonino. Indro Montanelli è Franca Rame, Rita Levi Montalcini è Lucio Dalla, Margherita Hack, Umberto Veronesi è Claudia Cardinale trascinanu u nome di l'esponente radicale storicu à monte in i urni grazie à una campagna realizata cù i stands di strada tradiziunali ma ancu attraversu l'usu massiu, in effetti , di missaghji fax. Toutefois, le Parlement ne s'est pas laissé influencer, et la candidature de Carlo Azeglio Ciampi lancée par Walter Veltroni, soutenue par Romano Prodi et scellée par un pacte entre Massimo D'Alema et Silvio Berlusconi, malgré une centaine de tireurs d'élite, a connu le succès sur le premier scrutin pour la seconde fois dans l'histoire républicaine (13 mai 1999) après celui de Francesco Cossiga (24 juin 1985).

U nome di Giorgio Napolitano hè statu prumessu da l'Unione Prodi dopu avè verificatu l'impossibilità di cunvergenza trà a coalizione di centru-manca è a Casa di a Libertà. Berlusconi dichjara a so ostilità versu l'anzianu capu cumunista è esige chì i so parlamentari ùn participanu micca à u votu. Per a sicurità, li obbliga à filà sottu à i catafalchi (cabine di votu) à un ritmu di carica, senza pause mancu una seconda daretu à i cortini di velluto bordeaux. Prodi, chì diventerà prestu Primu Ministru, scherza : « Corrianu cum'è tiradori d'elite ». Berlusconi, chì avia impostu a candidatura di Gianni Letta, piglia nota di un centu di defezioni trà e so fila è opta per u scrutiniu biancu. Napolitano serà elettu à u quartu scrutiniu (u 10 di maghju 2006), cù 543 voti, 38 in più di u quorum.

A fisionomia bipolari di u sistema puliticu talianu hè stata sbulicata u 23-24 February 2013 cù u sfruttamentu inespettatu di i M5. U 17 d'aprile, u secretariu di u Partitu Democràticu, Pierluigi Bersani, hà firmatu un accordu cù u Polo della Libertà è Scelta Civica di Mario Monti nantu à a candidatura di Franco Marini. U ghjornu dopu, in u primu scrutiniu, Marini hà ottenutu 521 voti, 200 menu di a somma dispunibile da e trè forze pulitiche chì avianu firmatu l'accordu. À a vigilia di u quartu scrutiniu, cù un cambiamentu radicali di scena, Bersani prupone a candidatura di Prodi à i grandi elettori di u so partitu, appruvata per acclamazione. U 19 d'aprile, in u quartu scrutiniu, in a quale era prevista una maghjurità simplice fissata à 504 voti (u centru-manca solu avia 496), u Prufessore hà ottenutu 395 preferenze, rifiutate da almenu 101 snipers. U Partitu Democraticu, strappatu da guerri internu chì avianu risultatu in a pratica patentata da a DC durante a prima Republica, hè in un caosu cumpletu. U restu, o piuttostu u percorsu chì hà da purtà à u sicondu mandatu di Napolitano (quartu scrutiniu, 18-23 d'aprile 2013), hè nutizia.

L'elezzione di Sergio Mattarella (quartu scrutinu, 29-31 ghjennaghju 2015) vede à u travagliu micca i snipers, ma i « sustenidori liberi », cum'elli sò designati cù un neologismu. In fattu, u ghjudice di a Cunsulta desideratu da Matteo Renzi, ma oppostu da Berlusconi, riceve una cinquantina di voti inesperu da u centru diritta. Eppuru, in a sala di Montecitorio i voti si sò succorsu senza assai cuntruversia. Solu i deputati di a Lega prutestavanu à u primu scrutiniu, affissendu una vechja pagina di u ghjurnale il Manifestu chì portava u tìtulu : "Ùn moriremu micca Democratici Cristiani". […] Perchè è cumu si dumanda à Mattarella di cullà dinò a muntagna, sta volta cù un semi-plebiscite (29 ghjennaghju 2022), hè a nutizia .

* A carta


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/i-franchi-tiratori-protagonisti-senza-nome-delle-elezioni-del-capo-dello-stato/ u Sat, 19 Nov 2022 06:11:30 +0000.