Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Zero Difese

Escobar: Clash Of Christianities – Perchè l’Europa ùn pò capisce a Russia

Escobar: Clash Of Christianities – Perchè l'Europa ùn pò micca capisce a Russia

Scritta da Pepe Escobar via The Cradle,

L'Europeani Occidentali vedenu l'Ortodossi è i Cristiani orientali cum'è satrapi è una mansa di contrabandisti, mentri l'Ortodossi consideranu i Crociati cum'è usurpatori barbari inclinati à a cunquista mundiale…

U Cristianesimu, una volta, in u core di una battaglia civilisazione – sta volta trà i cristiani stessi.

Sottu à una atmosfera omnipresente è tossica di dissonanza cognitiva impregnata di russofobia, hè assolutamente impussibile di avè una discussione significativa nantu à i punti più fini di a storia è a cultura russa in u spaziu di l'OTAN – un fenomenu chì aghju sperimentatu in Parigi avà, frescu da un longu tempu. passata in Istanbul.

In u megliu, in una parvenza di dialogu civilisatu, a Russia hè ingaghjata in a visione riduzionista di un imperu minacciatu, irrazionale, sempre in espansione – una versione più perversa di l'Antica Roma, a Persia Achemenide, a Turchia Ottomana o l'India Mughal.

A caduta di l'URSS un pocu più di trè dicennii fà scacciò a Russia di trè seculi – à i so cunfini in u 17u seculu. A Russia, storicamente, era stata interpretata cum'è un imperu secular – immensu, multiplicu è multinaziunale. Questu hè tuttu infurmatu da a storia, assai viva ancu oghje in l'inconsciente cullettivu russu.

Quandu l'Operazione Z hà iniziatu, era in Istanbul – a Seconda Roma. Aghju passatu un tempu considerableu di e mo passeggiate di notte tardi intornu à Hagia Sophia riflettendu nantu à e correlazioni storichi di a Seconda Roma cù a Terza Roma – chì hè Mosca, postu chì u cuncettu hè statu enunciatu per a prima volta à l'iniziu di u XVIe seculu.

In seguitu, di ritornu in Parighji, u bandimentu à u territoriu di solilocu pareva inevitabbile finu à chì un accademicu m'hà indicatu à qualchì sustanza, ancu s'ellu hè assai distorta da a currezzione pulitica, dispunibule in a rivista francese Historia .

Ci hè almenu un tentativu di discutiri a Terza Roma. U significatu di u cuncettu era inizialmente religiosu prima di diventà puliticu – incapsulendu l'impulsu russu per diventà u capu di u mondu ortodossu in cuntrastu cù u cattolicu. Questu deve esse capitu ancu in u cuntestu di e teorie panslavi chì spuntanu sottu à u primu Romanov è poi ghjunghjenu u so apogeu in u XIX seculu.

L'eurasiasmu – è e so diverse declinazioni – tratta l'identità russa cumplessa cum'è una doppia faccia, trà l'est è l'ovest. E demucrazie liberali uccidintali ùn ponu micca capisce solu chì queste idee – infundendu diverse marche di naziunalismu russu – ùn implicanu micca ostilità à l'Europa "illuminata", ma una affirmazioni di a Differenza (puderanu amparà un pocu da leghje più Gilles Deleuze per quessa). L'eurasiasmu pesa ancu nantu à rilazioni più strette cù l'Asia Centrale è alleanze necessarie, in diversi gradi, cù a Cina è a Turchia.

Un occidente liberale perplessu resta ostagiu à un vortice d'imaghjini russi chì ùn pò micca decodificà bè – da l'aquila bicipite, chì hè u simbulu di u statu russu da Petru u Grande, à e cattedrali di u Kremlin, a citadella di San Petruburgu. , l'Armata Rossa chì entra in Berlinu in u 1945, i parati di u 9 di maghju (u prossimu serà particularmente significativu), è e figure storichi da Ivan u Terribile à Petru u Grande. In u megliu – è parlemu di "esperti" di livellu accademicu – identificanu tuttu ciò chì sopra cum'è imagine "flamboyant è confusa".

A divisione cristiana / ortodossa

L'ovest liberale apparentemente monoliticu stessu ùn pò ancu esse capitu s'ellu ci scurdemu cumu, storicamente, l'Auropa hè ancu una bestia à dui capi: una testa pò esse tracciata da Charlemagne finu à a terribile macchina Eurocrat di Bruxelles; è l'altru vene da Atene è Roma, è via Bizanzio/Custantinopuli (a Seconda Roma) ghjunghje sin'à Mosca (a Terza Roma).

L'Europa latina, per l'Ortodossa, hè veduta cum'è un usurpatore hibridu, pridichendu un Cristianesimu distortu chì si riferisce solu à Sant'Agostino, praticà riti assurdi è trascurendu u Spìritu Santu assai impurtante. L'Auropa di i Papi Cristiani hà inventatu ciò chì hè cunsideratu un'idra storica – Bizanziu – induve i Bizantini eranu in realtà Grechi chì campanu sottu à l'Imperu Rumanu.

L'Europeani occidentali da a so parte vedenu l'Ortodossi è i cristiani da l'Oriente (vede cumu sò stati abbandunati da l'Occidenti in Siria sottu ISIS è Al Qaeda) cum'è satrapi è una mansa di contrabandisti – mentri l'Ortodossi consideranu i Crociati, i Cavalieri Teutonici è i Gesuiti – currettamente, duvemu dì – cum'è usurpatori barbari inclinati à a cunquista mundiale.

In u canone ortodossu, un traumu maiò hè a quarta cruciata in u 1204 chì hà distruttu cumplettamente Custantinopuli. I cavalieri Franchi si sò accaduti à eviscerà a metropoli più abbagliante di u mondu, chì cungregava à l'epica tutte e ricchezze di l'Asia.

Questa era a definizione di genocidiu culturale. I Franchi si sò ancu allinati cù certi pilleri seriali notori: i Veneziani. Ùn meraviglia, da quellu cuntrastu storicu, hè natu un slogan: "Megliu u turbante di u Sultanu chè a tiara di u Papa".

Dunque, dapoi u VIII seculu, l'Europa carolingia è bizantina eranu de facto in guerra à traversu una cortina di ferru da u Balticu à u Mediterraniu (paragunate cù l'emergente New Iron Curtain of Cold War 2.0). Dopu à l'invasioni barbare, ùn si parlavanu nè a listessa lingua nè praticavanu a stessa scrittura, riti o teulugia.

Questa frattura, significativamente, hà ancu intruduciutu Kiev. L'Occidenti era cattolica – 15% di greci cattolici è 3% di Latini – è in u centru è à l'est, 70% ortodossi, chì sò diventati hegemonichi in u XXu seculu dopu l'eliminazione di e minurità ebree da principalmente i Waffen-SS di Galizia. divisione, i precursori di u battaglione Azov d'Ucraina.

Custantinopuli, ancu in decadenza, hà sappiutu di tirà un ghjocu geo-strategicu sufisticatu per seduce i Slavi, scumessendu nantu à a Moscovia contr'à a combo cattolica polacco-lituana. A caduta di Custantinopuli in u 1453 hà permessu à a Moscovia di denunzià u tradimentu di i Grechi è di l'Armeni Bizantinu chì si riuniscenu intornu à u Papa Rumanu, chì vulia assai un Cristianesimu riunificatu.

Dopu, a Russia finisci per custituisci com'è l'unica nazione ortodossa chì ùn hè micca cascata sottu a duminazione ottomana. Mosca si cunsidereghja – cum'è Bizanziu – cum'è una sinfonia unica trà i puteri spirituali è temporali.

A terza Roma diventa un cuncettu puliticu solu in u 19u seculu – dopu à Petru u Grande è Catherine a Grande anu allargatu assai u putere russo. I cuncetti chjave di Russia, Imperu è Ortodossia sò fusi. Chistu implica sempre chì a Russia hà bisognu di un "esternu vicinu" – è chì porta similitudini cù a visione di u presidente russu Vladimir Putin (chì, significativamente, ùn hè micca imperiale, ma culturale).

Siccomu u vastu spaziu russu hè statu in flussu custanti per seculi, questu implica ancu u rolu cintrali di u cuncettu di circundamentu. Ogni Russu hè assai cuscente di a vulnerabilità territuriale (ricurdate, per principianti, Napulione è Hitler). Una volta chì u cunfini uccidintali hè intruduciutu, hè un passaghju faciule finu à Mosca. Cusì, sta linea assai inestabile deve esse prutetta; a correlazione attuale hè a vera minaccia di l'Ucraina fatta per accoglie basi di l'OTAN.

Avanti à Odessa

Cù a caduta di l'URSS, a Russia si truvò in una situazione geopulitica scontru l'ultima in u 17u seculu. A ricustruzzione lenta è dolorosa hè stata guidata da dui fronti: u KGB – più tardi FSB – è a chjesa ortodoxa. L'interazzione di u più altu livellu trà u cleru ortodossu è u Kremlin hè stata guidata da u Patriarca Kirill – chì più tardi diventò ministru di l'affari religiosi di Putin.

L'Ucraina, per a so parte, era diventata un protetturatu di Mosca in u 1654 sottu u Trattatu di Pereyaslav: assai più cà una alleanza strategica, era una fusione naturale, in prugressu per seculi da duie nazioni slave ortodosse.

L'Ucraina tandu cade sottu à l'orbita russa. A dominazione russa si stende finu à u 1764, quandu l'ultimu hetman ucrainu (cumandante in capu) hè ufficialmente dipostu da Catalina a Grande : hè quì chì l'Ucraina diventa una pruvincia di l'imperu russu.

Cume Putin hà dettu abbastanza chjaru sta settimana: "A Russia ùn pò permette a creazione di territorii antirussi in u paese". L'Operazione Z inevitabbilmente includerà Odessa, fundata in u 1794 da Catherine a Grande.

I Russi à l'epica avianu appena espulsu l'Ottumani da u norduvestu di u Mari Neru, chì era stata successivamente guidata da Goti, Bulgari, Ungheresi è dopu i populi Turchi – finu à i Tatari. Odessa à l'iniziu era populata, credi o micca, da Rumeni chì sò stati incuraghjiti à stallà quì dopu à u 16u seculu da i sultani ottomani.

Catherine hà sceltu un nome grecu per a cità – chì à u principiu ùn era micca Slav. È assai cum'è San Petruburgu, fundatu un seculu prima da Petru u Grande, Odessa ùn hà mai cessatu di flirting cù u punente.

Tsar Lisandru I, à u principiu di u 19u seculu, decide di trasfurmà Odessa in un grande portu cummerciale – sviluppatu da un francese, u duca di Richelieu. Hè da u portu di Odessa chì u granu ucrainu hà cuminciatu à ghjunghje in l'Europa. À a fine di u XXu seculu, Odessa hè veramente multinaziunale – dopu avè attiratu, frà altri, u geniu di Pushkin.

Odessa ùn hè micca ucrainu: hè una parte intrinseca di l'anima russa. E prestu i prucessi è e tribulations di a storia a feranu di novu: cum'è una repubblica indipendente; cum'è parte di una cunfederazione Novorossiya; o attaccatu à a Federazione Russa. U populu di Odessa decide.

Tyler Durden Dum, 05/01/2022 – 07:00


Questa hè una traduzzione automatica da l’inglese di un post publicatu nantu à ZeroHedge à l’URL https://www.zerohedge.com/geopolitical/escobar-clash-christianities-why-europe-cannot-understand-russia u Sun, 01 May 2022 04:00:00 PDT.