Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Giuseppe Conte, l’arc italien. Sigmund Freud, l’antinarcissu

Giuseppe Conte, l'arc italien. Sigmund Freud, l'antinarcissu

U Notepad di Michele u Grande

In una entrevista di tempu fà nant'à u talk-show Dimartedì (La7), Giuseppe Conte hà dettu chì "a mo pulitica hè di piglià cura di e parolle, di a prufundità di u pensamentu è micca di s'appoghjanu à l'ismi". Inoltre, hà annunziatu a publicazione imminente di i so discorsi publichi, per dimustrà chì in i dui guverni ch'ellu hà guidatu hè sempre statu u stessu, mai cambiatu di registru. E parolle di l'anzianu avucatu di u populu, dighjà un puntu di riferimentu assai forte di e forze prugressive, mostranu ch'ellu hè un riprisentante impeccabile di u nostru "caratteru naziunale".

Cunciatu da i muralisti francesi di u XVIImu seculu, u terminu entre in a nostra literatura cù u Discorsu di Giacumu Leopardi nantu à u statu oghjincu di u costume di i taliani (1824). Ma prima chì u grande pueta pigliassi a penna per dici in prosa, brutalmente, cumu si facemu, a discrizzione di u caratteru di u talianu avia occupatu l'ingenuità di parechji artisti europei è manteneu svegliu u spiritu d'osservazione di un densu gruppu di viaghjatori chì, soprattuttu à u seculu lucale, sò ghjunti in a nostra penisula cù l'intenzione di compie a so furmazione classica grazia à a formidabile sperienza di u Grand Tour. u Bel Paese, cum'è quellu di Pierre-Jean Grosley : « L'Italie est le pays où le mot 'smart' est éloge” (1764).

Giulio Bollati, dans l'essai « L'Italiano. U caratteru naziunale cum'è storia è cum'è invenzione "(Einaudi, 2011), scrive chì in l'intenzioni di l'esponenti di a manca storica, cuminciendu cù u so inventore Agostino Depretis," u Trasformismu hè natu cum'è una equazioni chimica: u passaghju da un statu à l'altru. un altru, da arcaicu à mudernu, da vechju à novu. Ma s'era trasfurmatu prestu in u cuntrariu : l'immubilità, l'associu di parechji solu apparenti, in rialità tenuti inseme da a chjusura versu a sucetà. Da quì l'indifferenza à l'allineamenti, interessi particulari di capibastone individuale scambiati cù l'interessu generale, i guverni fragili è in manu di squadre di diputati pronti à vende si à u più altu offerente, prufitti. In questu modu, u trasfurmismu piglia definitivamente u sensu peghjurativu ch'ellu hà : distanza trà intenzioni dichjarate è cumpurtamenti attuali, capacità d'abbraccià i temi è e parolle di l'avversu per sviutalli di significatu, vuluntà di lasciassi catturà, cunflitti in publicu è accordi in u publicu. corridor. A trasfurmazioni hè apparenza, spettaculu, indiferenza à i meriti di i prublemi. U so scopu hè u putere cum'è tali ".

Era ieri, ma si sente cum'è oghje.

****

In un essai di u 1917 apparsu in a rivista viennese Imago cù u tìtulu Una difficultà di psicoanalisi , Sigmund Freud torna à u mitu di Narcissu (di quale ci sò duie versioni, l'ellenica è u rumanu d'Ovidiu), u ghjovanu fieru è vanitosu. omu chì s'innamora di sè stessu cuntemplando a so propria maghjina riflessa in l'acqua. L'avia trattatu per un bellu pezzu trà u 1912 è u 1914, esaminendu a relazione trà neurosi è u mondu magicu, è paragunendu l'ultime à u mondu di a zitiddina, in quale si crede chì a realità pò esse cambiata – cum'è in i riti magichi. – solu cù e parolle.

A scienza muderna hà inflittu trè gravi umiliazioni à u narcissimu di l'umanità – sustene in quellu essai, traduttu in talianu da Cesare Musatti già in u 1949 -. À a mità di u XVImu seculu, hè Nicholas Copernicus chì hà sbulicatu u sistema ptolemaicu, in virtù di quale l'omu si crede u signore di l'universu. Mentre a Terra – a so casa – ùn hè nunda chè una realità microscòpica in un spaziu infinitu. Questa hè a prima umiliazione, a cosmologica. Dopu à Copernicu – cuntinueghja Freud – Charles Darwin hà ribaltatu a cuncepzione antropocentrica, alluntanendu à l'omu un'altra grande illusione : quella di ùn appartene micca à u regnu animali, ancu s'ellu hà sappiutu – in u corsu di a storia di a civilizazione – à scavà un abissu cù l'altri. spezie viventi. Questa hè a seconda umiliazione inflitta à u so narcisisimu, u biologicu.

Restava un ultimu regnu, apparentemente incontestatu è intoccabile : quellu di l’anima, chì hè « a nostra » anima per ognunu di noi. Quì l'omu puderia cuntinuà à crede ch'ellu era un regnu assolutu. A psicoanalisi, invece, hà dimustratu chì l'attività psichica ùn coincide micca o ùn hè micca esaurita in a cuscenza. L'ego si sente spessu incunificatu, scontra i limiti di u so putere in ellu stessu, in a so casa. Appariscenu di colpu pinsamenti chì ùn cunniscenu micca l'origine, chì risicheghjanu di piglià u sopra à noi è chì ùn pudemu micca sbarazzarsi facilmente. Questa hè a terza umiliazione chì a cunniscenza hà inflittu à l'omu, quella psicologica.

A scienza muderna, dunque, hà smantellatu u narcissisimu di l'umanità. In l'ochji di Freud, soprattuttu per questu mutivu, ùn hè micca solu una forma di cunniscenza, ùn ci aiuta micca solu à cuntrullà a natura: dà ancu una lezione di vita insustituibile. Un missaghju duru, u so, sviluppatu dopu in un testu, L' avvene di un'illusione , chì custituisce una di e più lucide è brillanti difisa di a scienza messa in piazza in i primi trent'anni di u seculu passatu (simu in u 1927, u listessu. annu di a publicazione di un travagliu chì hè u so polar oppostu, Esse è tempu di Martin Heidegger).

Pudemu dì – dice l'autore di Totem è tab ù – chì "l'intellettu umanu hè senza forza in paragone cù a vita pulsionale è pudemu esse ghjustu in questu. Ma ci hè qualcosa di particulari in questa debulezza : a voce di l'intellettu hè debule, ma ùn hà micca pace finu à ch'ella si sente. Eventualmente, dopu à ricusati ripetuti è innumerevoli, a trova. Questu hè unu di i pochi punti nantu à quale si pò esse ottimista per u futuru di l'umanità, ma ùn hè micca un puntu di pocu impurtanza ".

Al di là di e mode è di l'usu, qualchì volta insupportablemente parrocchiale, chì ne facenu i so seguitori, u babbu di a psicoanalisi ferma un giant di u pensamentu di u XXmu seculu. I grandi classici – è Freud hè senza dubbitu – anu stu strasurdinariu : anticipanu, in forma sintetica, ciò chì dopu diventerà sensu cumunu. Inoltre, spessu scrivenu cù una chiarezza incomparabilmente più grande di quella di i so cummentatori. "Passer des commentateurs aux classiques – écrit le philosophe Paolo Rossi – donne toujours un soulagement presque joyeux. Hè facile à pruvà. Basta à piglià un testu di Freud dopu avè lettu un gruppu di pagine di Lacan. Pare chì apre una finestra in una stanza piena di fumu "( Sigmund l' anti- Narcissu , Il Sole 24 Ore, 29 di ghjennaghju di u 2006).


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/giuseppe-conte-larcitaliano-sigmund-freud-lantinarciso/ u Sat, 05 Mar 2022 06:29:16 +0000.