Ultimi Nutizie

Attualità mundiale per u populu corsu

Rivista Principià

Perchè ùn mi cunvince micca i primi passi di Enrico Letta in u Partitu Democraticu

Perchè ùn mi cunvince micca i primi passi di Enrico Letta in u Partitu Democraticu

Parolle è decisioni di u secretariu di u Partitu Democraticu, Enrico Letta, analizate da Gianfranco Polillo

Un pocu più di dui mesi sò passati da u muvimentu di Giuseppe Conte da Palazzo Chigi à l'università più rassicuranti. Rivedelu in a nutizia, à l'uccasione di u primu scontru cù Enrico Letta, parlendu di "cantieri" aperti per u bene di u paese, era cum'è fà un passu in daretu centu anni. Tantu hà cambiatu a situazione in Italia.

Una volta di più, lingua bombastica è retorica incontinente, quandu u zeitgest talianu viaghja avà cù l'essenzialità di l'intervenzioni di Mario Draghi. Cose da fà è direttive da seguità. E decisioni pigliate, i risichi associati à i pussibuli fiaschi. Soprattuttu, una pruibizione di censura è a teoria di a natura insubstituibile di a propria persona.

E, invece, rinviate. Di ribumbà i discorsi fumosi annantu à avè da batte u dirittu cù u solu scopu. Ma soprattuttu, quellu persunaghju terribule, chì risponde à u nome di Matteu Renzi. Responsabile di un doppiu crimine: pugnalà i dui. U primu, Enrico Letta, quandu era primu ministru è hè ghjustu diventatu secretariu di u partitu; u sicondu, quandu ellu circava addisperatu di fà nasce u conte ter, cù l'aiutu di rifuggiati è turnati, dopu a demissione imposta da u senatore di Rignano.

A riunione, dunque, trà dui scunfitti, hè vultata in primura per quelli strani eventi chì accumpagnanu i corsi è l'appelli di a storia. A speranza hè chì, intantu, anu amparatu qualcosa da e so storie persunali. Conte hà mandatu qualchì signale. Un ramu d'alivu à Davide Casaleggio, cù quale spera un accordu chì evitessi u peghju. U bloccu di e prucedure chì puderebbenu purtà à a nascita di un novu muvimentu, cù Beppe Grillo cum'è presidente è ellu stessu capimachja. À u capu di un secretariatu o micca: u videremu in i prossimi ghjorni. Cum'ellu si viderà l'alternative pussibule, destinate à implicà almenu i gruppi parlamentari, in attesa di a discussione cù u pruprietariu di Rousseau, chì pare vulè insistà nantu à a dumanda di arretrati.

A perspettiva di u secretariu di u Partitu Democraticu hè più incerta. Chì u so pensà à una sorta di riedizione di l'Olivu ùn pare micca esse un must. Forse avia u sensu, ma duvemu dumandà à Vasco, à l'epica di Romano Prodi, ma oghje ùn hè chè un'operazione di nostalgia. Ùn sò micca i tempi in cui duvemu resistere. Annibale ùn hè micca à a porta. À u cuntrariu, hè ora di lascià andà è affruntà u mare apertu di grandi riforme. Serà pussibule micca realizà lu? Eppuru i fondi cuncessi da l'Europa sò destinati precisamente à questu scopu. Segnu chjaru di un bisognu chì và ancu al di là di e fruntiere naziunale. È chì l'Europa stessa hè vista cum'è una priorità.

Quale hè u più vicinu à sta prospettiva? Conte o Renzi? L'alternativa trà i dui ùn hè micca u nostru capricciu, ma u fruttu di u regnu pusatu da u conte stessu è accettatu, cun entusiasmu, da Letta. Benintesa a ruggine hè difficiule da caccià. Ma quì misuremu a vera capacità di un capu chì hà una missione da compie. Ghjudicate da i primi passi, però, pare chì Letta hà pigliatu una strada diversa: nurmalizà u partitu, passendu per a marginalizazione di i Cripto-Renziani. Barricatu in u currente di riforma di basa. Cù a circustanza aggravante di avè adupratu, in questu cuncepimentu, u club di parità di genere per rimpiazzà u capu di u gruppu di u Senatu, Andrea Marcucci. Una mità vittoria solu, sì, à a fine, serà Simona Malpezzi, chì hè assai leala à quest'ultima, à piglià a so piazza.

Piccole manovre, incursioni astute, suspetti è mezu verità: forse ancu inevitabile in a crisa chì turmenta i dui pussibili futuri alleati. Ancu se l'esperienza deve insegnà chì duie debulezze, venendu inseme, ùn facenu micca necessariamente una forza. U scumpientu hè in altrò. Finu à avà i prublemi posti da e duie parte anu pocu à chì vede cù i veri prublemi di u paese. Al di là di u chjachjaraghju è di a fumisteria, (ius soli è votu per i figlioli di sedici anni, da una parte, l'ambientalismu integrale da l'altra), u prublema sottostante di l'Italia hè solu unu: quellu di una pulitica ecunomica chì inverte a tendenza negativa di a fame.

L'Italia ùn hà micca crisciutu prima è cresce ancu menu dopu a pandemia. Questu deve esse fattu, cum'è una questione di priorità. Tuttu u restu venerà dopu. Se ci hè u tempu, sopratuttu a pussibilità. Letta è Conte sò invece purtati à riversà l'ordine di i fattori, forse pensendu chì u risultatu ùn cambierà micca. Ma sta regula hè vera in l'aritmetica. In economia, ma sopratuttu in u suciale, è dunque in pulitica, e cose sò diverse. Cum'è a più recente esperienza duverebbe averia insegnatu. È a presenza di Mario Draghi in Palazzo Chigi suggerisce almenu.


Questa hè una traduzzione automatica da a lingua italiana di un post publicatu in StartMag à l’URL https://www.startmag.it/mondo/perche-non-mi-convincono-i-primi-passi-di-enrico-letta-nel-pd/ u Thu, 25 Mar 2021 08:29:37 +0000.